Filme despre rock

Propun un topic despre filmele cu si despre rock.

Sunset Strip (2000)

Cu: Nick Stahl, Rory Cochrane, Anna Friel, Tommy Flanagan
Regia: Adam Collis

Povestea se desfasoara in Los Angelesul anului 1972.
Fara a fi o capodopera, filmul reda foarte bine, cred eu, spiritul acelor ani. Este o colectie de povesti despre trupe, muzicieni, poeti, concerte, despre cei ce se invart in jurul lor (fotografi, designeri) si despre modul lor de viata.
Foarte mult mi-a placut personajul Zach (Nick Stahl), tinarul chitarist fara angajamente, care incerca sa isi faca loc in lumea rock-ului, si care, pentru a supravietui, isi vinde discurile, inventand (sau poate nu), pentru a impresiona, o poveste despre cum a visat el chitara lui Hendrix.
Pe IMDb.com am citit o recenzie care spune ca povestea din film ar fi adevarata, doar ca nu am reusit sa aflu care sunt muzicienii din spatele personajelor.

Walk the Line (2005)

Cu: Joaquin Phoenix, Reese Witherspoon
Regia: James Mangold

Difuzat de curand de HBO sub denumirea de Johnny Cash, prezinta biografia cunoscutului cantaret de rock ‘n’ roll si country.
Un film foarte bun, o viata zbuciumata, realizare excelenta, laureat cu Oscar.

Este rock-ul de inceput, si poate ca nu suntem prea pasionati de el, dar mie mi s-a parut teribil de interesanta viata acestor oameni pentru ca sunt cei care au dat tonul miscarii. Ceva ma face sa cred ca viata de turneu si atmosfera concertelor nu a fost mult diferita de cea de acum.
In film mai apar ca personaje secundare Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Roy Orbison.
http://www.imdb.com/title/tt0358273/

The Doors (1991)

Cu: Val Kilmer, Meg Ryan, Kyle McLachlan, Kevin Dillon
Regia: Oliver Stone

Povestea trupei Doors si a legendei Jim Morrison.
Este un film de arta, dificil, in maniera lui Oliver Stone.
Imagini care doresc sa induca spectatorului starile halucinogene generate de “Sex, Drugs & Rock 'N' Roll”, muzica buna si actori de exceptie.
O foarte buna realizare, insa fara succes de casa.
Trebuie vizionat de mai multe ori.

de Airheads nu zici nimic ? asta e uber-cunoscut, si mai joaca si Lemmy in el.

m-am uitat sa vad ce e cu filmul asta
in afara ca e unul din actorii mei preferati (Buscemi), restul intra in categoria "Bleah".
pare a fi asemanator cu Little Nicky, cu acelasi Sandler care se presupune a fi mare actor de comedie. tot asa, pentru factorul comercial l-au adus si pe Ozzy in film. unde mai pui ca printre actori s-a nimerit Harvey Keitel sau Tarantino poate te astepti la un Reservoir Dogs

Behind the music de pe VH1.
A fost o serie de cateva episoade, eu am 2 dintre ele. L-am vizionat pe cel dedicat trupei Pantera. Mi-a demonstart ca si in za iu es ei s cearta metalistii intre ei ca la mahala, poate chiar mai rau decat in romania

Pink Floyd - Live at Pompeii de Adrian Maben, http://www.imdb.com/title/tt0069090/

Cel mai tare film avand ca personaj principal si unic rock-ul!


No Direction Home de Martin Scorsese, http://www.imdb.com/title/tt0367555/

cu si despre bob Dylan. Un documentar superb!!!


Si in sfarsit, Woodstock (versiunea lunga de 3 ore), de Michael Wadleigh http://www.imdb.com/title/tt0066580/

Cireasa de pe tort, un film de referinta in istoria documentarului. Ati remarcat cat de bine e "taiat" totul? Pai, la montaj ucenicea tanarul Scorsese!

Aldi a scris:

The Doors (1991)

Cu: Val Kilmer, Meg Ryan, Kyle McLachlan, Kevin Dillon
Regia: Oliver Stone

Povestea trupei Doors si a legendei Jim Morrison.
Este un film de arta, dificil, in maniera lui Oliver Stone.
Imagini care doresc sa induca spectatorului starile halucinogene generate de “Sex, Drugs & Rock 'N' Roll”, muzica buna si actori de exceptie.
O foarte buna realizare, insa fara succes de casa.
Trebuie vizionat de mai multe ori.

cred ca conduce detasat in topul filmelor de gen, cel putin din pdv-eul meu!

Imagine: John Lennon (1988)

Regia: Andrew Solt.

Documentarul a fost difuzat marti seara pe HBO.
Dupa 10 minute de vizionare era sa abandonez. Mi-a parut ca incep sa vad lucruri deja stiute, cum a fost crescut de matusa sa, perioada Hamburg, etc. Ceva m-a facut sa mai raman putin si, am constatat ca voi avea parte si de lucruri noi.

Este un film onest. Impresia mea este ca nu incearca sa-l fardeze pe Lennon, prezentand chiar si momente in care el nu iese chiar foarte bine:
-un interviu in care, atunci cand este intrebat despre celebra afirmatie a sa despre popularitatea lor si cea a lui Isus, nu prea da un raspuns coerent, zice ca lumea nu l-a inteles, ca el a facut afirmatia intr-un mod simplu si in particular unui prieten
-momentul in care, vorbind cu un fel de vagabond hippie care bantuia in jurul proprietatii sale, si care parea ca adoptase un stil de viata inspirat din muzica si poeziile Beatles, ii spune acestuia ca nu trebuie sa ia chiar atat de in serios ce spune el in melodii, pentru ca la urma urmelor, acestea nu sunt decat niste cantece (o afirmatie cumva in contrast cu cele prin care spunea ca mesajul sau este universal, ca reprezinta intreaga omenire)
-la celebrul “interviu in pijama” este pus intr-o reala dificultate de un artist desenator canadian, invitat in mod special de John, si care ii desfiinteza mare parte din afirmatii/mesaje, ajungand sa-i spuna ca el nu se simte deloc reprezentat de Lennon si de filozofia acestuia.

Dincolo de aceste lucruri, filmul ne prezinta un Lennon care a adoptat filozofia pacifista a lui Gandhi, care si-a neglijat primul baiat dar s-a ocupat mult de cel de-al doilea si, un Lennon care, contrar aparentelor, nu era deloc sub papucul lui Yoko.
Daca aveti ocazia uitati-va la documentar, pentru ca merita.

nu pomeneste nimeni de Almost Famous si Velvet Goldmine?

Am vazut si Almost Famous si Velvet Goldmine, pe primul dintre ele mai recent si chiar de doua ori.

Almost Famous este un film tipic american, cu iubiri, tradari si, la final, o rasturnare de situatie care duce la happy-end. Toate acestea se petrec in jurul unei trupe mediocre de rock, aflata in turneu. Doua personaje interesante: mama tanarului ziarist si sfatuitorul acestuia intr-ale jurnalismului (un personaj real si legendar, se pare). In rest, dupa cum am mai spus, un film tipic american care, culmea, a luat un Oscar pentru scenariu. Exagerat de bine cotat pe IMDb.

Velvet Goldmine este dintr-o alta zona. Au trecut ceva ani de cand l-am vazut. Un film care poate fi difuzat doar la ore tarzii, straniu si nebun, despre lumea spectacolului dusa la extrem: droguri, sex, homosexualitate, incest, anarhie totala. Un fel de “totul este permis daca tie iti place”. Nu stiu cat de bine este descrisa lumea glam-rock-ului (despre asta este vorba) dar filmul este socant si, la final, parca nu da nicio speranta. Greu de urmarit.
La fel ca si glam-rock-ul (cu David Bowie in frunte), acest film nu este pe gustul meu chiar daca actorii (printre ei Ewan McGregor si Christian Bale) isi fac, probabil, foarte bine treaba.

Parerea ta wednesday?

Nu e despre rock dar are o excelenta secventa cu Yardbirds

https://www.youtube.com/watch?v=jSJGEn4FDys

Este vorba de Blow Up (1966), un film englez exceptional, regizat de italianul Michelangelo Antonioni.

Ghici cine e chitaristul.

Page
cu toate astea, muzica pt Blow Up (care, fie vorba intre noi este printre cele mai mari si importante filme facute vreodata) e a lui Hancock. albumul il am, dar il prefer totusi in compania lui Hemmings.

Intrebare capcana! Ca sunt doi chitaristi acolo.
Legendara secventa, intr-adevar.
Nu cred totusi ca Blow-Up se poate numi "film englez". Pareri?

Dintotdeauna l-am stiut ca film englez.
vezi si aici
http://www.imdb.com/title/tt0060176/

probabil a fost platit de ei si are numai actori englezi (o tineti minte pe Vanesa?)

pe cinstite este argentiniano-italo-englez

Cortazar este unul dintre preferatii mei dintre scriitori de povestiri. M-am tot chinuit sa aflu care este povestirea dupa care s-a facut filmul. Inca nu am aflat sigur. Nu-mi spuneti voi?

se numeste Funigei. o am, o trimit.

pai eu consider intreaga "trilogie straina" marca Antonioni ca fiind universala. cum, aparent si Zabriskie Point este american 100%, tinerii devin adam si eva, devin primii si singurii oameni. The Passenger... no words.

si vreau sa amintesc o scena celebra din Die Himmel Uber Berlin. Ingerul citind gandurile lui Nick Cave
https://www.youtube.com/watch?v=oZsy6Ekkq0M

Am gasit-o si eu in "Manuscris gasit intr-un buzunar".
Ciudat cum a scapat necitit volumul asta !

Cu greu ar fi putut sa ma bucure ceva mai mult, in aceste zile mohorite de noiembrie, decit vestea aparitiei unui nou film autobiografic The Who! Yeeeeeaaaaaah! Rascolind prin forumul PA, am descoperit la sectiunea Protoprog si link-ul catre promo-ul lui, pe care l-am vazut de zeci de ori cu sonorul dat la maxim:
http://www.thewhomovie.com/
Nu ascund ca hoooo e trupa mea preferata, asta cu riscul de a fi privit cu o oarecare superioritate de navigatorii acestui forum prin excelenta elitist:).
Dar imediat dupa ei vin trupele mari de prog. In promo am vazut si unele secvente de pe ''The kids are alright''(parca n-a fost pomenit in acest topic), cel mai fain rockumentar pe care l-am vazut vreodata, pe bune! Celebra secventa cu Entwistle tragind cu AK-ul in talere. Sper din tot sufletul ca ''Amazing Journey'' sa fie mai bun chiar si decit ''The kids...''. Premize exista, daca ar fi sa ma iau dupa promo.
Poate ca odata o sa-i vedem si in tarisoara noastra pe Pete si Roger, ne-am saturat de kitsch-uri gen Scorpions, Within Temptations, Nightwish s.a.

The Who e o trupa de clasa, foarte importanta pentru miscarea rock, asa ca nu are cine sa te priveasca cu superioritate. Cat despre elite, cam asa e cu proggerii astia increzuti
Excelenta vestea cu filmul. Nici de ''The kids are alright'' nu stiam. Mi-am notat.
Acum mi-am adus aminte ca in vara/toamna asta a fost difuzat "Tommy", la TV. Nu m-am uitat, dar am pus video-ul la treaba, asa ca il am pe o caseta. Trebuie sa-mi fac timp de el.

Legat de THE WHO, n-am vazut decat Quadrophernia, fara sa stiu la ce ma uit (stiam de trupa, dar nu stiam de album si film), mi-a placut mult si a fost o experienta instructiva.

A fost odata ca niciodata si se chema "The Last Waltz". The Band se chema formatia si au facut un concert de adio la care au chemat crema spumei rockului american din anul (cu adevarat) de gratie 1977.
Unul din putinele filme "cu ceva rock" din vremea dictaturii comuniste aparute pe marile ecrane , dar un film mare la propriu ( muzica acelui show a incaput pe 4 CD-uri , cca 4 ore) dar si ca valoare artistica si muzicala.
L-am revazut atunci de 3 ori si l-as mai viziona inca odata panoramic intr-o sala de cinema in aceasta dispozitie: adica numai ochi si urechi

in conformitate cu forumul merge Tillsammans (Lukas Moodysson,2000). filmul este o comedie ce se petrece in perioada progg (valul de progresiv suedez de pe la sfarsitul anilor '70). cam mult spus film despre rock, dar aceste aspect este cel putin interesant.

this is spinal tap
un foarte amuzant pseudo-documentar despre o formatie britanica de metal aflata in turneu in statele unite, aflandu-se ei cam pe panta descendenta a carierei lor. regizor- rob reiner (stand by me, when harry met sally, a few good men). o secventa reprezentativa aici

...despre care nici nu auzisem pana acu.
the boat that rocked, cca 2009, cu seymour hoffman printre altii. despre un radio pirat care emitea in 1966 de pe un vas ancorat in marea nordului. clisee multe, dar simpatic.
still crazy, cca 1998, despre come-backul unei trupe rock (fictive, desigur) a anilor 70. strange fruit le zice. previzibil si asta, dar la fel de relaxant

Canalul Cinemax a inceput sa difuzeze Alice's Restaurant (1969).
http://www.imdb.com/title/tt0064002/
Un cuplu de hippioti cumpara o biserica, o transforma in restaurant si aduna in jurul lor o grupa de oameni asemeni lor. In film joaca folk-singerul Arlo Guthrie in rolul sau.
O lume pestrita si stranie, descrisa cu umor. Se spune ca intamplarile sunt adevarate.
Eu zic ca merita vazut, e destul de haios.

Muzica de Arlo Guthrie, Woody Guthrie si Joni Mitchell.

Exista si un album Alice's Restaurant.
http://rateyourmusic.com/release/album/arlo_guthrie/alices_restaurant/