Nu stiu daca reveriile nocturne sau balcanismul romanesc m-au facut sa resimt o suita de emotii culese penibil de dupa fiecare element din mediul valenar de care am stat departe aproape o luna. In orice caz am rupt-o pe niste psihedelisme cum ar fi The Doors , Queens of the Stone Age si Alice in Chains mai de curand.
Da, Alice in Chains sunt psihedelici ei fiind poate singurii
reprezentanti ai grunge-ului care sa refelcte cu acuratete conditia defecata a societatii muzicale americane de mainstream din anii 90-95.
Spre deosebire de Nevermind, care este o suita de acorduri masturbate dedicate retardaciunii adolescentine americanesti, Dirt (1992) este un album divers bine conceput si cine produs, reflectand o muzica patologica si "spasmolitica". Problema grunge-ului in general era ca desi artistii se drogau de mureau pe capete, nu isi regaseau cine stie inspiratie in momentele de extaz. Alice in Chains este total opusul acestei conditii si e o minune pentru mine cum de un asemnea album a iesit la suprafata din acel curent muzical falimentar, dar care a avut niste tinte cat de cat respectabile
Acasa 
