Mike Oldfield

Discografie:
1973 – Tubular Bells
1974 – Hergest Ridge
1975 – Ommadawn
1978 – Incantations
1979 – Platinum
1979 - Exposed (live)
1980 – QE2
1982 – Five Miles Out
1983 – Crises
1984 – Discovery
1987 – Islands
1989 – Earth Moving
1990 – Amarok
1991 – Heaven's Open
1992 – Tubular Bells II
1994 – The Songs of Distant Earth
1996 – Voyager
1998 – Tubular Bells III
1999 – Guitars
1999 – The Millennium Bell
2002 – Tres Lunas aka Tres Lunas
2003 – Tubular Bells 2003
2005 – Light & Shade

mikeoldfield.com

Frumos sait!
Asta e primul meu post aici. Si am ales sa fie Mike Oldfield, pt ca este unul dintre muzicienii mei preferati , si asta de multi ani...adica la un an dupa aparitia lui Tubular Bells II (ca sa ma laud nitzel ).
Sper sa se stranga mai multi ascultatori de Mike Oldfield, pt ca avem o gramada de discutat.

Recomandati, va rog, niste albume... altele decat Tubular Bells.

favoritul meu e QE2.dar pe Voyager il ascult cel mai mult!

Amarok,
favoritul meu

Eu recomand calduros Hergest Ridge, Amarok si Voyagerul. Sunt foarte diverse si aduc elemente neasteptate. Tipic pentru Oldfield.

Un artist zic eu inconstant , dar cand ripe gura targului , o RUPE.
Cele 2 creatii de mai jos sunt un "revival" la perioada primelor albume care l-au pus in galeria de aur.
1994 – The Songs of Distant Earth
1996 – Voyager
Poate o fi obosit omu'. Varsta bat-o vina . Si a lui si a noastra.
Mie imi place si acel dublu album 4 fete 4 piese Incantations.

@ Rico - dupa magistralul "Ommadown", cu ce ar trebui sa continui?

andu a scris:

@ Rico - dupa magistralul "Ommadown", cu ce ar trebui sa continui?

nimic nu e la fel de magistral ca Ommadawn, dar, sa-ti raspund intr-un fel, poti ramane in zona aceea, daca n-ai ascultat nimic altceva. try Incantations. Hergest Ridge se imperecheaza de regula cu Tubular Bells, iar Incantations e acelasi symph-folk-art rock blend ca si Ommadawn.

De aici incolo, povestea se schimba, si trebuie sa ai stari diferite pentru albume, perioade diferite.

P.S.: cate reply-uri pe ziua de azi, domn' Andu

Tot dupa Tubular Bells 2 am devenit si eu un admirator al lui Mike Oldfield! Acest album mi-a ramas aproape intotdeauna, il gasesc ca fiind splendid! Cu siguranta, cel mai bun album al sau de dupa 1990 si de dupa era Virgin Records!

Apoi, sa ne amintim de alte lucrari bune precum: Ommadawn, QE2, Incantations, Five Miles Out, Discovery, excelentul Platinum din 1979, The Songs of Distant Earth (desi cam overproduced...) sau de dublul CD "Light + Shade" din 2005. Mie de asemenea imi plac foarte mult si blamatele de catre unii "Islands" (1987) si "Tr3s Lunas" (2002). De evitat insa "Earth Moving" (1989), "Heaven's Open", ori The Millennium Bell (1999).

Inregistrat in Roughwood Studio din Buckinghamshire (U.K.), albumul "Guitars" apartinand muzicianului britanic Mike Oldfield,a fost lansat pe data de 24 Mai 1999 de catre label-ul WEA, apartinand Warner Music. Albumul,fara surprize majore, este orientat catre progressive rock-ul cu care 'Big Mike' isi delecteaza de ani de zile fanii, el interpretand toata muzica de pe disc, pe diverse feluri de chitari (de aici si titlul), unele dintre ele echipate MIDI, putand reproduce sunete mai putin obisnuite precum drum samples sau aranjamente de corzi.

Artistic, "Guitars" poate parea un pic prea aspru pentru pretentiosi, Oldfield debordand de energie in unele momente si storcand maximum din chitarile sale zgomotoase . Nu lipsesc insa compozitiile melodioase, delicate, remarcabile fiind primele trei piese din deschidere ("Muse", "Cochise", "Embers") si piesa de incheiere ("From The Ashes"), datorita carora merita sa va opriti atentia cateva clipe asupra acestui album.

Track Listing:

1. Muse
2. Cochise
3. Embers
4. Summit Day
5. Out of Sight
6. B. Blues
7. Four Winds
8. Enigmatism
9. Out of Mind
10. From the Ashes

Dupa mine, ultimul album reusit pe care l-a produs Mike Oldfield este "Light + Shade", din anul 2005. Un dublu disc impartit in "Light" (disc 1) si "Shade" (disc 2), cu multe piese reusite, 16 in total, purtandu-ne in calatorii imaginare, ghidati de inconfundabila chitara a maestrului si plutind pe "covoare" si "tesaturi" de sunete sintetizate... Pe undeva, ne aduce aminte - desigur, cunoscatorilor! - de mai-vechiul "The Songs of Distant Earth".

Si chiar daca la un moment dat, in piese ceva mai saltarete ca ritm, Mike cocheteaza cu trance-ul actual, impresia lasata este una extrem de favorabila iar daca va hotarati sa achizitionati discurile (am spus: 2 la nr. in aceeasi carcasa!) va asigur ca nu veti regreta banii cheltuiti.



Track listing:

  Light

  1. "Angelique" – 4:40
  2. "Blackbird" – 4:39
  3. "The Gate" – 4:14
  4. "First Steps" – 10:02
  5. "Closer" – 2:51
  6. "Our Father" – 6:50
  7. "Rocky" – 3:19
  8. "Sunset" – 4:47
 

  Shade

  1. "Quicksilver" – 5:55
  2. "Resolution" – 4:33
  3. "Slipstream" – 5:15
  4. "Surfing" – 5:36
  5. "Tears of an Angel" – 5:38
  6. "Romance" – 4:00
  7. "Ringscape" – 4:22
  8. "Nightshade" – 5:11

Ca o curiozitate, acesta este primul album lansat de Mike Oldfield in urma semnarii contractului cu casa Mercury, apartinand Universal Music Group.
O alta chestie de notat aici este folosirea Vocaloidului, un software avansat ce reproduce parti vocale complet artificiale, fara "interventii" umane! Puteti asculta o astfel de bizarerie pe "First Steps", de pe discul 1 "Light", precum si pe "Surfing", de pe discul 2 "Shade".

Mai mult ca sigur stiti ca prima aparitie discografica a casei de discuri Virgin Records (condusa de catre Richard Branson, un important "rechin" din lumea showbiz-ului), de la inceputul anilor '70, a constituit-o albumul de debut "Tubular Bells" al muzicianului Mike Oldfield, in 1973.

Succesul urias l-a luat pe nepregatite pe tanarul Oldfield, care avea numai 20 de ani la data aparitiei primei sale creatii muzicale, "Tubular Bells" ramanand pana astazi o referinta pentru muzica electronica si cea progresiva. Urmatoarele discuri lansate incercau sa nu cada in penibil imitandu-l pe cel de debut, cu mai mult sau mai putin succes, insa era clar ca Mike Oldfield tinea, totusi, aproape de ideea artistica a acestuia; piese instrumentale de lunga durata, extrem de bine elaborate, le regasim pe "Hergest Ridge", "Ommadawn" ori "Incantations".



Schimbarea majora s-a produs o data cu lansarea celui de al cincilea album de studio, intitulat "Platinum", in anul de gratie 1979, cand Mike Oldfield aborda compozitia in stil prog rock, cu riffurile chitarii sale prinzand contur in majoritatea pieselor.

Prima piesa a albumului, intitulata tot "Platinum", constituie de fapt o secventa de patru compozitii cu continuitate intre ele ("Airborne", "Platinum", "Charleston", "North Star/Platinum Finale"). Remarcabila compozitie, ce ocupa, la vremea respectiva, o intreaga fata a unui disc de vynil, captiveaza si fascineaza auditoriul prin inedit, prin melodicitate si desele schimbari de ritm, ba chiar si prin umor fin, dublat de o anume candoare puerila, la care artistul a facut apel, de vreo cateva ori mai apoi, pe urmatoarele sale discuri (practic, un omagiu adus copilariei...se pare ca el nu a avut-o tocmai fericita).

A doua parte a discului aduce in atentie tot patru compozitii, de data aceasta separate, anume "Woodhenge", "Into Wonderland" (gresit printata pe coperta drept "Sally", dupa o piesa ce a fost initial destinata sa apara, apoi retrasa din varii motive...), "Punkadiddle" (o satira la adresa punk-ului, prea des promovat de casa sa de discuri, in detrimentul sau) si "I Got Rhythm", ultima un cover version dupa George si Ira Gershwin. Din nou, intalnim aceeasi varietate de ritmuri si armonii stilistice, de la new age pana la rock, cu beat-uri inspirate chiar si din disco music... Un material, asadar, extrem de bogat si - va asigur! - deosebit de fascinant si valoros! Probabil, unul dintre cele mai reusite albume ale lui Mike, reusind a capta atentia pe de-a intregul, de la prima pana la ultima nota!... Sa nu uit a mentiona ca vocile ce apar in song-uri apartin lui Wendy Roberts, Pierre Moerlen si Tom Newman iar echipamentele folosite de Oldfield includ chitari Gibson, precum si sintetizatoare Roland si Prophet.

Airborne:
https://www.youtube.com/watch?v=CFofN7QyBPc&feature=related

Platinum:
https://www.youtube.com/watch?v=SW4DzuJqDIU&feature=related

Charleston:
https://www.youtube.com/watch?v=IwFQsCkhGbY&feature=related

North Star/Platinum Finale:
https://www.youtube.com/watch?v=DUQHRXiZDZg&feature=related

Woodhenge:
https://www.youtube.com/watch?v=K3xDQX670tY&feature=related

Punkadiddle:
https://www.youtube.com/watch?v=izMutFi9hsk&feature=related

Sally (Into Wonderland):
https://www.youtube.com/watch?v=dxx_iltuoag&feature=related

I Got Rhythm:
https://www.youtube.com/watch?v=yMffcBepIkM&feature=related