Metronom

Citi dintre voi au ascultat, sau poate au auzit in povestirile celor mai "batrini", despre una dintre cele mai iubite emisiuni de muzica de la noi, cunoscuta sub denumirea de "Metronom"?

Metronomul era transmis, inainte de decembrie '89, pe unde scurte (short wawe), de catre postul de radio Europa Libera, post interzis la acea vreme de catre autoritatile comuniste. Asa ca lumea il asculta pe ascuns, in camaruta proprie, la volum mic, pentru a nu fi auziti de eventualii vecini "binevoitori" sau de urechile vigilente ale Securitatii.

Emisiunile Metronom de la Europa Libera, au constituit o adevarata scoala de muzica pentru romani, care in acele vremuri nu aveau alta sursa de muzica de calitate decit radioul si eventual discurile si inregistrarile aduse pe ascuns de catre cei ce aveau acces la ele.

Emisinile de muzica Metronom, au fost facute mai intii de Cornel Chiriac, despre care o sa povestim putin mai tirziu, si apoi au fost continuate de catre Radu Theodor, dupa ce Cornel a fost ucis miseleste ca catre mina lunga a securitatii, dupa cum se spune, la comanda Elenei Ceausescu.

Cornel Chiriac devenise prea iubit si prea periculos pentru un regim imbecil si incapabil sa inteleaga ce se intimpla in lume.

Ce erau de fapt emisiunile Metronom?

In fiecare zi, Cornel Chiriac si mai tirziu Radu Theodor, prezentau un album complet, cu prezentarile pieselor, cu descrierea copertilor albumului si multe alte informatii pe care ascultatorii le sorbeau cu nesat si cu sentimentul libertatii furate pe sest, pe care o simteau cind participau la acest show total numit Metronom. De parca libertatea nu era un drept natural ci era ceva pe care tebuia sa ti-o iei pe furis, cind nu te vedeau stapinii. Dar asa erau atunci vremurile. Si culmea, parca muzica de atunci suna mai dulce printre paraziti, bruiaje si fisiituri, decit acum cind o ai oricind la indemina, pe cele mai performante scule audio pe care ti le poti inchipui (si permite...)

Intrebati-va parintii cum a fost, daca nu v-au povestit inca pina acum...

despre Cornel Chiriac aici
este inclus de radio3net in Galeria Nemuritorilor alaturi de Pittis (lesne de inteles) si Covaci.

Despre Cornel Chiriac s-a scris si s-a spus poate mult prea putin. Tocmai de aceea, am deschis acest topic, in memoria si in cinstea unui om care a insemnat enorm pentru toti amatorii de muzica de calitate, care nu aveau alta sursa de cultura muzicala in acea perioada, iar emisiunile lui Cornel erau mai mult decit un balon de oxigen pentru iubitorii de muzica.

Mai multe despre Cornel Chiriac se poate citi la: http://www.cornel-chiriac.org/

Acest site este dedicat memoriei lui Cornel Chiriac, autorul celebrei emisiuni radio de muzică rock "Metronom", difuzată de Radio Europa Liberă.

Genericul emisiunii era extras întotdeauna din piesele unor trupe celebre ca "Emerson, Lake and Palmer", iar muzica difuzată era aleasă dintre albumele cele mai reprezentative ale vremii: rock, folk, blues, progressive etc.

Dar Cornel nu se mulţumea numai cu difuzarea pieselor; el le explica şi comenta pentru publicul ascultător, adeseori traducînd versurile din limba engleză. Acest mod absolut pesonal de a promova muzica bună l-a facut celebru şi i-a cîştigat simpatia miilor de români însetaţi de nou şi autentic.

Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz al anilor Ô60, a reusit sa fuga din tara cu ajutorul unor prieteni grafologi care i-au falsificat o invitat ie. A lucrat la Europa Libera doar sase ani, fiind injunghiat la comanda Elenei Ceausescu. Cel putin asa sustin nepotul si matusa lui, singurele rude care au ramas in viata. Pe crucea sa de la Cimitirul Reinvierii din Bucuresti este scris un mesaj care-l defineste cel mai bine “Generation: Make Love Not War”: “Tineri faceti dragoste nu razboi”. Matusa lui Cornel Chiriac si nepotul care-i poarta numele s-au restras la Azuga. Amintirile ii emotioneaza mai ales cand rasfoiesc albumele cu fotografii si cartile despre jazz si The Beatles scrise deCornel. “L-am cunoscut de la cinci ani. Am fost ca o a doua mama pentru el. Era un copil deosebit. In timpul liceului se ocupa numai de muzica. Isi pierdea noptile scriind. Dimineata se trezea foarte greu sa mearga la scoala”, ne-a povestit matusa lui. Pasionat si de arta, dupa ce a terminat liceul, Cornel a dat la teatru. A avut ghinion si a fost respins. A intrat la Facultatea de Litere, insa muzica era viata lui. A organizat la Radio Bucuresti prima arhiva fonografica de jazz, copiind pe benzi magnetice discuri aduse din strainatate de diverse persoane.

Tot el a programat primele inregistrari in cluburi si la Festivalul National de Jazz, inceput la Ploiesti, in 1968. Popularitatea lui se datoreaza emisiunii “Metronom”, difuzata la Radio Bucuresti incepand din 1967 si pana in 1969, alaturi de prietenul lui, Geo Limbasanu. “Era foarte iubit. Primea saci de scrisori din toata tara. “Metronom” era cea mai urmarita emisiune la aceea vreme. Din pacate, totul a luat sfarsit intr-o seara, cand Cornel a difuzat melodia lui The Beatles - “Back in the USSR”, care a scapat de cenzor pentru ca acesta nu stia engleza. Insa a fost ascultata in emisie de cine nu trebuia si a fost interzisa in 1969. Asta a fost si motivul care l-a facut sa fuga din tara”, ne-a spus nepotul lui Chiriac.

Invitatie falsificata

Plecarea lui din tara poate fi un scenariu de film. “Cu ajutorul unui prieten polonez a primit o invitatie pentru a participa la un festival din Polonia. Pe invitatia respectiva a adaugat si Austria, cu ajutorul unor prieteni grafologi. Totul a iesit ca la carte, nimeni nu si-a dat seama de fals si Cornel a primit viza. Asa a reusit sa plece, mai intai a ajuns in Austria, apoi a luat legatura cu cei de la Europa Libera. Atunci aveam zece ani si mi-a promis ca o sa ma ia si pe mine”, mai povesteste Cornel Chiriac junior. Ajuns la Europa Libera, Cornel Chiriac a inceput sa faca emisiunea “Metronom”, cea care a fost interzisa in Romania.

“Am crescut urmarit de Securitate”

In tara, lucrurile au inceput sa se complice pentru familia lui. Tatal, pe atunci seful ziarului local din Pitesti, a fost pensionat inainte de termen, iar telefonul familiei a fost ascultat nonstop de Securitate. “Am crescut urmarit de Securitate. Ii stiam, devenisera brusc prieteni de familie, doar- doar vor afla ceva despre Cornel. Ii simteam pe toti in ceafa”, isi aminteste nepotul lui, Cornel Chiriac junior. Cea care a reusit sa-l vada in perioada cat a stat la Munchen a fost mama lui, trimisa de Securitate pentru a-l determina sa se intoarca in tara. “Matusa a stat noua luni la Munchen. I-au dat viza, dar cu conditia sa vina cu unchiul meu in tara. Era convinsa ca era ultima oara cand isi mai vedea fiul. Misiunea ei era una clara. Trebuia sa-l potoleasca pe unchiul meu. N-a reusit, dar cred ca nici n-a vrut”, spune Cornel Chiriac junior.

Omorat la ordinul familiei Ceausescu

Din povestirile de atunci ale lui N.el Bernard, in seara de 4 martie 1975, Cornel a inregistrat la radio o serie de programe si pe la 7 seara a iesit in oras. Muncise mult, prega tind muzica pentru premiera mondiala a unei piese de Mrajek, pe care Vlad Mugur o pune in scena la Teatrul Municipal din Constanta. Si-a vizitat pe rand toti prietenii apropiati, a trecut printr-o serie intreaga de localuri, unele tinute de romani, locuri pe care le frecventa mai des. Nu mult inainte de miezul noptii s-a intalnit cu tanarul Mario Gropp, in varsta de 17 ani, si a baut un pahar cu vin impreuna cu el intr-un local din Schwabing, cartierul artistic al Munchen-ului. A iesit din local impreuna cu Mario Gropp aproape de miezul noptii. Dupa ora unu noaptea, o studenta care se ducea acasa l-a descoperit injunghiat in piept, zacand mort langa Mercedes- ul lui. Din portofelul lui lipseau o mie si ceva de marci, pe care le ridicase de la banca in aceeasi zi.
Vestea a socat pe toata lumea. Familia este si acum convinsa ca moartea lui Cornel Chiriac a fost comandata de Elena Ceausescu. “Eu sunt convins suta la suta. Pe vremea aceea se zvonea ca pentru asasinarea lui Cornel si a lui N.el Bernard, Elena Ceausescu ar fi dat un milion de dolari “, adauga nepotul realizatorului de la Europa Libera. Cadavrul lui Conel Chiriac a fost incinerat la Munchen si cenusa, adusa in tara de mama lui. “Nici la inmormantarea care a avut loc la Cimitirul Reinvierii nu am avut parte de liniste. Ii vedeam pe securis ti*censored*ne-au urmarit pana la groapa. Le era frica sa nu se intample ceva”, isi aminteste matusa lui Cornel Chiriac.

Pana acum toate lucrurile personale au fost pastrate de Linda, prietena lui, care mai vine din cand in cand in tara. “Am fost chemat de ea in Germania sa iau discurile, benzile, aparatura pe care o mai are de la unchiul meu. Am inteles ca este si un filmulet cu el”, adauga Cornel Chiriac junior. Cartile scrise despre jazz si The Beatles, casetele cu emisiunile inregistrate, desenele ciudate din jurnalele sale sunt singurele care-l definesc cu adevarat pe Cornel Chiriac.

Cornel Chiriac in studioul de la Europa Libera. De aici a facut exceptionalele emisiuni muzicale care i-au bucurat pe milioane de romani, care fiecare in camaruta lui, ii ascultau prezentarile de albume, intr-o fascinanta calatorie in lumea muzicii acelor vremuri.

Incă din adolescenţă a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informaţiile posibile despre reprezentanţii acestui gen şi ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărţi, cronici, interviuri şi ştiri din reviste de specialitate, apoi le traducea, separat, în limba română. „În timpul liceului se ocupa numai de muzică. Îşi pierdea nopţile scriind. Dimineaţa se trezea foarte greu să meargă la şcoală” îşi aminteşte mătuşa lui. Unele dintre caiete au ajuns în mâna unor mari muzicieni autohtoni precum Radu Maltopol, Cristian Colan sau Johnny Răducanu, fiind singura sursă posibilă de informare în domeniul jazzului la acea vreme.

Cornel Chiriac a scris articole de presă precum şi texte pentru coperţile discurilor de vinil din colecţia „Jazz - Electrecord” (volumele 4, 5, 6 şi 7). În 1965 va publica în revista Secolul XX un studiu despre jazz, iar un an mai târziu se va ocupa de prefaţa cărţii „Viata mea la New Orleans” a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al „Federaţiei europene de jazz”, Chiriac va copia discuri întregi pe benzi şi le va aranja în arhiva Radiodifuziunii. „Toată bandoteca radio este scrisă şi pusă de mâna lui Cornel Chiriac”, avea să spună mai târziu Aurel Gherghel. Tot Chiriac este cel care se va implica, în 1969, în organizarea şi mediatizarea primului festival naţional de jazz din ţară, cel de la Ploieşti. De asemenea, a aranjat ca reprezentaţiile din timpul acestuia să fie înregistrate.

A debutat la Radio în 1963, cu emisiunea „Jazz de ieri şi de azi”, devenită ulterior „Jazz magazin”.

Muzica rock şi „Metronom”

Într-o noapte din 1967 a reuşit să asculte toată discografia Beatles apărută până atunci, adusă în ţară de Camil Petrescu jr. Acesta din urmă îşi reaminteşte: „Am venit a doua zi dimineaţă şi dormea pe maşina de scris [...]; a ridicat capul şi a spus: «Domnule, sunt senzaţionali!» şi a adormit la loc”. Descoperind gustul pentru rock, începând din 10 iulie 1967 Cornel Chiriac a realizat la Radio România cea mai populară emisiune de muzică de atunci, intitulată „Metronom”. În colaborare cu Geo Limbăşanu, prezenta ascultătorilor informaţii la zi din sfera genurilor pop, rock sau jazz. Au fost difuzate melodii ale unor formaţii ori interpreţi precum Beatles, Cream, Jimi Hendrix, Bob Dylan sau Joan Baez. Uneori se întâmpla ca anumite albume să fie prezentate publicului la doar două-trei zile de la apariţia lor în Statele Unite.

La scurtă vreme după invazia Cehoslovaciei (21 august 1968) a difuzat pe post o baladă a lui Mircea Florian (în care se povestea cum cinci lupi mici şi unul mai mare au atacat o stână) iar mai târziu melodia „Back in the USSR” a formaţiei Beatles. Ca urmare, emisiunea „Metronom” a fost desfiinţată, în 1969.

„Cerbul de Aur”

Ca producător, a sprijinit în special formaţiile Phoenix (Timişoara) şi Sideral (Bucureşti). A realizat importante înregistrări cu primii în studioul Radio (1968-1969) şi i-a promovat în diferite ocazii. În 1969 a întreprins demersuri pentru a-i aduce la Festivalul de la Braşov, reuşind să îi includă în program. Ca o coincidenţă, Cliff Richards urma să susţină şi el un concert, fiind cel care în urmă cu opt ani jucase în „Tinerii”, film care a stat la baza multor formaţii rock româneşti. Între timp, membrii Phoenix fuseseră cazaţi la Hotelul Nord din Bucureşti pentru a fi vizionaţi de cenzură. În timpul desfăşurării festivalului, Chiriac s-a întors de la Braşov cu vestea proastă a anulării concertului, dar s-a reîntors în speranţa rezolvării problemei in extremis. Nereuşind să convingă organizatorii, ca protest, s-a închis în camera sa de hotel şi a dat foc la draperii. Personalul hotelului şi pompierii au spart uşa pentru a stinge incendiul, iar Cornel Chiriac a dispărut în învălmăşeală, având la el doar benzile cu melodiile Phoenix.

Peste hotare

Peste câteva zile a reuşit să treacă graniţa în Austria cu ajutorul unei invitaţii falsificate (primită în timpul festivalului braşovean şi având drept destinaţie iniţială Polonia). A fost cazat într-un lagăr de refugiaţi, unde a fost descoperit de Noël Bernard, director al departamentului românesc al postului Radio Europa Liberă. După ce a rezolvat problema actelor, Cornel Chiriac şi-a continuat activitatea la München, secţia în limba română a postului de radio amintit, începând cu data de 2 iunie 1969. A reluat „Metronom”-ul, „Jazz magazin” şi a inaugurat o a treia emisiune, „Jazz à la quarte”. Mai târziu, avea să mai modereze încă patru emisiuni de rock, pe lângă programele amintite (325 de minute săptămânal). La început, Chiriac şi-a vărsat la microfon năduful împotriva celor care în România nu-l lăsaseră să-şi facă treaba în Radio. Ioana Măgură Bernard îşi aminteşte: „S-a întâmplat de multe ori ca, în urma unor acte necugetate, Cornel să aibă asemenea probleme cu autorităţile germane şi cu conducerea americană a Europei Libere, încât să fie pe punctul de a fi dat afară din Germania şi din radio”. În cele din urmă, potrivit lui Noel Bernard, „şi-a dat seama că nu politica, ci muzica era menirea lui”. A avut, până la moartea sa, o activitate bogată în domeniul muzicii, realizând printre altele şi o traducere în limba română a operei-rock „Jesus Christ Superstar” (Andrew Lloyd Webber/Tim Rice).
Colaboraţi la Wikicitat „O incredibilă putere de muncă, cultura muzicală, gustul infailibil, deschiderea spirituală spre orice experiment viabil, cunoaşterea subtilităţilor limbii engleze literare din care traducea sute de texte ale pieselor de rock şi rock progresiv, misiunea firesc asumată de a face cultură la radio, dar nu cu ifose, ci cu o naturaleţe, cu o pasiune şi o căldură a comunicativităţii ce au rămas de neuitat sunt calităţi ce i-au adus o imensă popularitate în România, în multe ţări europene. Culmea - tineri italieni, olandezi, suedezi, ruşi, bulgari îi ascultau emisiunile, deşi nu întelegeau ce spune. Intonaţia, pronunţia impecabilă a numelor, firescul vorbirii, îi cucereau pe toţi. La Clubul „Prometeus” am aflat că „Metronomul” era ascultat până şi la Irkuţk (Siberia).”

Asasinat

La 4 martie 1975, în apropierea miezului nopţii, Cornel Chiriac este înjunghiat lângă maşina sa, într-o parcare din München. O oră mai târziu este găsit de o studentă care se întorcea acasă. Primul suspect arestat a fost Mario Gropp, un tânăr de 18 ani, ultima persoană văzută alături de Chiriac în acea seară. Pe măsură ce ancheta a avansat, Gropp a fost găsit vinovat şi condamnat la 8 ani de închisoare. În ţară s-a vorbit despre un asasinat politic, dus la îndeplinire de către Securitate. Chiar şi după moartea lui aceasta a lansat diferite zvonuri: că ar fi fost antisemit ori homosexual, colaborator al Securităţii. Corpul lui Conel Chiriac a fost incinerat la München iar mama lui a adus cenuşa în ţară. Este îngropat în cimitirul Reînvierea din Bucureşti.

Dispariţia sa a fost primită cu amărăciune la Bucureşti, după cum îşi amintesc jurnaliştii. Alexandru Sipa a organizat o serată la Clubul de jazz din Braşov, in memoriam. La Bucureşti, formaţia Phoenix era în studioul „Electrecordului”, înregistrând albumul „Cantafabule”. „Vestea asasinării lui Cornel Chiriac, bunul prieten comun, ne-a găsit în studioul Tomis; am plâns toţi ca nişte copii...” declara Octavian Ursulescu într-un interviu.

La 24 februarie 1995, la Ploieşti, a fost inaugurat Clubul de Jazz "Cornel Chiriac".

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Chiriac

Câteva situri dedicate lui Cornel:

http://cornel-chiriac.tripod.com/
http://groups.yahoo.com/group/cornel-chiriac/
http://interioare.free.fr/Cornel Chiriac/Cornel Chiriac - In memoriam.html

Pe situl Europei Libere se găsesc mai nou şi câteva înregistrari ale emisiunilor sale - pt. a le auzi, trebuie sa instalaţi în prealabil Real Player (de la www.real.com):

22 ianuarie 1974 - Pink Floyd: The Piper at the Gates of Dawn
1 iunie 1974 - the Story of the Blues
8 februarie 1975 - Bob Dylan: Blood on the Tracks
15 februarie 1975 - Melanie: As I see it Now
Donovan: 7-Tease
Electric Light Orchestra: On the Third Day

http://nmion.chez-alice.fr/inmem_cc.html

Cite ceva despre Cornel Chiriac si in acest blog, cu tot respectul, cinstea si consideratia pe care le merita acest mare si iubit prezentator de muzica:

http://nasti-blog1.blogspot.com/

Un CD omagial intitulat "Blanda insurectie a lui Cornel Chiriac", fratele legendarului om de radio care a realizat la Europa Libera emisiunile "Metronom" si "Jazz a la carte", a fost lansat miercuri seara (in aprilie 2005) intr-un Club Prometheus plin pana la refuz.

CD-ul reuneste, pe langa marturiile lui Noel Bernard, Johnny Raducanu si Radu Teodor, patru dintre inegalabilele emisiuni realizate de Cornel Chiriac la postul Europa Libera de la Munchen.

Personalitatea unica, ce azi ar fi implinit 65 de ani, viata si disparitia tragica a celui care a ars ca o torta, un anticomunist feroce si un iubitor al muzicii ca nimeni altul, au fost evocate de Nicolae Manolescu, Johnny Raducanu, Andrei Voiculescu, Radu Calin Cristea, Florian Pittis, Harry Tavitian s.a..

Asa cum mentiona poetul, eseistul si criticul de jazz Virgil Mihaiu intr-o emisiune dedicata memoriei lui Cornel Chiriac si difuzata de postul de radio Europa Libera in anul 2000, "emisiunile sale au capatat amploare la Europa Libera devenind un fel de scoala a gustului muzical pentru ascultatorii din tara. Cu toate riscurile pe care le implica statutul nostru de ascultatori ai unei oficine a dusmanului poporului, noi, elevii si studentii de atunci, nu ne afisam sa ne manifestam deschis pentru Cornel Chiriac. Majoritatea nici nu stiam cum arata eroul nostru, el insa devenind o prezenta vie, camaradul nostru indepartat-apropiat, protectorul utopiei noastre sonore. Intr-o tara tot mai claustrata in propria-i nefericire, muzica pe care ne-o daruia Cornel Chiriac reprezenta unul din putinele orizonturi deschise, una din rarele adieri de speranta".

http://stiri3.rol.ro/stiri/2005/04/183326.htm

Un articol aparut in revista Formula As, acum sapte ani, in luna martie 2000, sub semnatura lui Aurel Gherghel:

In memoriam CORNEL CHIRIAC

Pe 4 martie 2000 s-au implinit 25 de ani de la moartea lui Cornel Chiriac, cel mai iubit si cunoscut comentator de jazz si pop al anilor "60, animator si figura unica prin pasiunea, competenta si teribilismul prin care se implica in viata muzicala a acelor ani. Erau atunci vremurile de relativa deschidere culturala si bunastare, era vremea primului club de jazz din tara (din 1964, la Casa Studentilor bucuresteni, animat de Mihai Berindei), a auditiilor de la Ateneu si a "retragerilor" pentru cate o saptamana la Sinaia ale celor care-l inconjurau pe George Balan; vremea primelor grupuri de rock si a lansarii lor in cluburi, restaurante, pe litoral, in presa, la radio si chiar la tv. Era vremea cand aceasta noua muzica era neglijata, daca nu hulita de Conservator (nu si de destui conservatoristi) si de Uniunea Compozitorilor, de alte oficialitati. Era vremea autodidactilor, a celor care invatau din mers, care cresteau si traiau o data cu noua muzica. Deloc surprinzator, acesti autodidacti au reusit sa penetreze mass-media si sa devina idolii unei generatii.
Tobosar de jazz, animator de cluburi, initiatorul si redactorul celei mai iubite emisiuni radio din domeniu, Metronom (1967-1969, alaturi de semenul si prietenul lui, Geo Limbasanu), Cornel Chiriac ajunge in 1969 in Occident si reia acest Metronom, la Europa Libera. Mii de scrisori ale ascultatorilor din Romania, semnate cu cele mai ciudate pseudonime, ajung la el, ca si date sau benzi ale grupurilor romanesti. Beneficiind de discografia mondiala si de informatia din tara, emisiunile lui Cornel Chiriac devin sursele noastre de cunoastere competenta, ba mai mult, zic eu acum, obliga oficialitatile sa permita o contrapondere realizata in tara. Mai zic eu ca rolul sau a fost important in lansarea marilor festivaluri nationale ale anului 1969 (Jazz, la Ploiesti, realizat de Clubul de Jazz local si Pop - Club A), chiar daca "disparitia" lui in aprilie a lasat un gol important in lumea noastra si a generat atatea legende (vezi si cartile lui Nicu Covaci si Edmond Deda, scrise, desigur, dupa "89). A fost un luptator aprig si incomod, un pasionat despre care se spune ca petrecea multe nopti in radio, ca la inregistrarile formatiilor statea la masa de mixaj, ca toata fonoteca de jazz a Radioului din acei ani a fost copiata de pe discuri si fisata de el; ca, in martie, la Cerbul de Aur de la Brasov, a dat foc la perdelele din hotelul "Aro" pentru ca organizatorii nu au respectat conventia ca Phoenix sa cante in festival, dupa care, la cateva zile, a aparut pe postul din Munchen.
Cornel Chiriac era pe atunci un european. Am in fata magazinul "Jazz Forum" din 1968; o fotografie ni-l arata pe Cornel la Varsovia, alaturi de toti reprezentantii Federatiilor Nationale de Jazz, la constituirea Federatiei Europene de Jazz. Visul lui Mihai Berindei si al jazzmenilor nostri, de a avea Federatia Romana de Jazz, nu s-a putut realiza. Si n-am fost in stare de acest lucru nici dupa "89...
La 4 martie 1975, pe cand avea 32 de ani, Cornel Chiriac a fost injunghiat de un tanar, aparent fara motiv, intr-o parcare, noaptea, la Munchen. A fost prima pierdere a muzicilor pop-jazz; au urmat apoi Dorin Liviu Zaharia, Richard Oschanitzchi, Gabriel Dragan, Anda Calugareanu, Dan Mandrila, Nicu Vladimir si atatia altii, ultimul plecat fiind Iuliu Merca. Toti la varste nedrepte. Toti in plina maturitate artistica. Putem spune ca pop-jazzul a devenit clasic. Nu voi uita ca un alt 4 martie, cel din 1977, i-a luat pe Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocanet, Alexandru Ivasiuc. Voi cere si pentru ei un moment de aducere aminte. Cine are amintiri are si sperante. In lumea asta in care traim, unde veselia nebuna se impleteste atat de natural si de real cu tragedia, poate ca avem nevoie si de un trecut. I-am fost recunoscator lui Iulian care a fost la Cluj si a adus pentru revista un amplu material despre concertul din 17 februarie, dedicat memoriei lui Iuliu Merca. Iar azi, marti, 14 martie, TVR 1 a transmis un excelent memorial Mihai Florea, primul si cel mai cunoscut animator de concursuri cu public TV. Cateva minute mai tarziu, Tele 7abc anunta ca duminica, 19 martie, la opereta, va fi un spectacol in memoriam Dorin Teodorescu. Tot duminica seara, Antena Bucurestiului va intrerupe istoria muzicii pop pentru o emisiune dedicata lui Cornel Chiriac si Dorin Liviu Zaharia. Poate ca nu toate sperantele mele sunt puse la Bingo...

Am prins ceva din Metronom in anii 80. Nu mai era Cornel Chiriac ci Radu Theodor. Un radio Gloria, urechea lipita de difuzor si mana pe butonul de acord pentru un reglaj continuu, in lupta cu bruiajul. Uneori scapai de bruiaj dar si de semnal. Erau inceputurile mele rockeristice. Acolo am ascultat prima data Led Zeppelin, Renaissance, Cream, Jethro Tull, Neil Young si inca multi altii.
O ora zilnic era difuzat un album la alegerea prezentatorului, iar duminica 3 ore (parca) de muzica la cerere. Se foloseau foarte rar numele adevarate, se mergea pe porecle (cum sunt azi nick-urile de pe internet). Scrisorile catre Europa Libera ajungeau foarte greu, pe diverse cai neortodoxe.
Era, in acele vremuri, principala sursa de informare (care Google?).
Vremuri.

eu am fost reclamat de multe ori pe vremea lui ceasca ca ascultam o muzica foarte ciudata si tare la radio. ..bineinteles ca nu stiau ca e metronomul, aveam un casetofon tare ,...de spargea peretii!!acolo m-am initiat in multe ,....insa acum imi aduc aminte de saxon, bon jovi, zepp, purple si alti who,.butterfly,......

Am crescut cu legenda lui Cornel Chiriac spusa de tata cu inversunare. Cum asculta emisiunile sale la Europa Libera si le inregistra la un magnetofon Tesla. Cum erea sfatuit de bunicu sa dea muzica mai incet sa nu auda vecinii si "ne bagi pe toti la puscarie". Cum, atunci cand a plecat in armata, bunica i-a ars toate benzile de magnetofon de frica securistilor. Si cum a plans cand a aflat tragica veste a mortii lui Cornel Chiriac.

Desi tata prefera sa asculte Led Zeppelin, Black Sabbath, Deep Purple, The Beatles, Cream, The Who si alte formatii cu o muzica mai directa, iar cand erea prezentat un album progressive sau jazz iesea afara la tigara, cu siguranta primii mei pasi in sfera rock-ului progresiv se datoreaza lui.

Daca pentru noi, generatia copy-paste, numele de Cornel Chiriac nu spune mare lucru (eu sincer nu am ascultat nici o emisiune de-a lui, desi am acces la internet si pot face rost de ele), cu siguranta pentru unii din parintii nostrii acest nume are o rezonanta deosebita.

Clar diseara instalez Real Player si intru pe site-ul domnului Pittis

ai facut-o deja???...da-mi linkul si mie!!!...ar trebui sa socializam pe mess ,...gabi..si sa ne cantarim evolutiile!!!

Mi-am tinut promisiunea si am ascultat de pe http://www.radio3net.ro/halloffame/index.php?cx=emisiuni cateva inregistrari. Excelent interviul cu Karl Jenkins si Allan Holdsworth de la SOFT MACHINE, care tocmai venisera in Germania pentru a promova albumul Seven (1974).
Cat despre messenger, don profesor, am lasat adresa pe Legaturi periculoase.

Am cautat si eu despre Metronom si am ajuns aici.
As vrea sa spun ca am dat peste Metronomul lui Radu Teodoru undeva prin 1985 si nu prea au trecut duminici fara sa-l ascult. Aveam un Vef, al lui bunicu si se auzea...groaznic as zice azi. Cateodata urcam pe deal ca su auzim mai bine. Dar acolo am auzit Zepp, Purple, Jetrhro Thull, Jefferson si multe-multe. Ma gandesc ca si inregistram... Nu stiu daca m-ar fi interesat daca ar fi fost sa am variantele de azi. Poate ca alegeam...Andra. Sau nu?!
Ca o paranteza, am ajuns la Securitate fiindca am scris la Metronom, scrisoarea a ajuns dar a "suflat". Mi se spunea "Pistruiatul". Am putea rade acum despre caz dar atunci...era sa ma exmatriculeze.
Voua, celor care ati ascultat Metronumul, va doresc o tinerete vesnica, in trup si in suflet; nu lasati radiourile comerciale sa va polueze viata si treceti pe...suporturi audio, daca nu gasiti altceva mai bun.
Daca aveti ceva interesant despre Radu Teodor Maltopol va rog informati.
Pentru cei nedumeriti sunt un tanar visator de 36 de ani.

Eu "am prins" Metronomul de prin 73/74 ascultand si tragand pe mag toata emisiunea printre fluieraturi .Totul pe casti bineinteles ,intodeauna putea sa apara un vecin "patriot".Acolo am ascultat in premiera "2112".Din 1990 NU MAI FOLOSESC RADIOUL

@GG: mai exista benzile cu inregistrarile?

disclaimer: se face radio de calitate si dupa 1990!

@kuno: bun venit, tinere. primeste expresia sentimentelor mele cele mai alese de simpatie si respect

in '92 am vandut tot ce era analog,benzi,viniluri,casete video,scule si am trecut la
era digitala.Oricum ce trageam de la Europa L. era temporar ca sursa de inspiratie a listei de cautare viniluri.Despre radio o fi acum emisiuni interesante dar nu mai am timp(si a disparut si magia)netul e de vina probabil

Eu am dat de Europa Libera si implicit de Metronom prin 1976 parca ,deja era Radu Teodoru. Pot sa spun ca emisiunile lui m-au format ca si ascultator al genului rock si in special al celui PROGRESIV . Acolo am auzit Tangerine Dream-Encore in '77 sau Tobacco Road cu E. Winter ,asa la intamplare si din cauza ca povesteam cu colegii de clasa I de liceu despre ce e la E.L. tatal meu a fost vizitat de Securitate si avertizat. Mi-a ars pozele culese atat de greu din revistele Saptamana... dar eu tot ascultam la acel extraordinar radio numit Gloria seara si adormeam cu el pornit! Nu va spun ca ascultand Ferma Animalelor la ei in serial imi era teama sa merg pe strada... ma rog...
Copilarii (cica...). Se pare ca prea mult binele de azi nu mai indeamna tinerii de azi la a descoperi , s-au aplatizat.

..Si bine ai venit kuno in randul nostru al celor ce credem ca avem un suflet tanar!
...si sa te auzim cat mai des , of horse.