Katatonia

Inca o trupa excelenta a scenei rock suedeze care se axeaza in principiu pe doom metal, influentele fiind de obicei contemporane compunerii fiecarui disc in parte.

Primul disc se intituleaza "Dance of December Souls" si abordeaza un doom black metal destul de bine pus la punct pentru aceea vreme, desi uneori monoton.
"Brave Murder Day" il regaseste pe Akerfeldt invitat la voce si marcheaza trecere spre o zona mai alternativa a muzicii.. cei drept, nu l-am ascultat integral pana acu
"Discouraged Ones" inseamna un disc de gothic metal similar trupei Sentenced, daca vreti, din pacate nu tocmai reusit, in opinia mea, exceptand cateva piese. Ritmul si "grosul" sound-ului Katatonia ce va urma este developat pe acest album, indiscutabil, insa subtilitatile si ornamentele muzicale vor aparea pe discurile urmatoare.
1999 - lansarea "Tonight's Decision": Aceeasi combinatie de goth si altern. metal dar mult mai reusita; stafeta este evident ridicata si apar elemente acustice noi, vocal, interpretarea este mai emfatica. Chitara solo e chiar solo desi nu exista solouri de chitara.
Urmatorul pas facut de Katatonia se incheie in 2001 prin "Last Fair Deal Gone Down", un album remarcabil, cu adevarat depresiv, mult mai impunator decat precedentul, cu un plan liric mult mai sensibil. Productia este un adevarat esec, spre dezamagirea mea. De aici incolo putem discuta depsre chitara atmosferica la Katatonia.
In 2003 este lansat cel mai galonat disc, numit "Viva Emptiness".Desi numele e relativ vulgar, in opinia mea, muzica e o adevarata sublimitate: fiecare nota conteaza, fiecare acord doare. "Suprafata" muzicala consta intr-o suita de instrumente acustice si clape care invoca genuri muzicala nealiniate rock-ului din punct de vedere structural, cum ar fi:folk, jazz, darkwave, etc...
Ultimul, si poate cel mai bun produs al lor, "The Great Cold Distance", intra in magazine in 2006 oferind fanilor aceleasi idei de pe Viva Emptiness numai ca de data aceasta mixajul e infinit mai bun, cum de fapt productia in general, si o mare parte din atmosfera este realizata la chitara. E chiar surprinzator cate sunete pot fi procesate din chiatara

Pai ce ar mai fi de zis , ai bagat un post care lasa foarte putine de spus .

Oricum , nu pot sa bag un post foarte obiectiv pe aici , unele albume nu le-am ascultat asa de mult , dar parca ma atrageau mai mult in perioada de la inceput .
Cum ziceai ,au facut o trecerea spre o alta zona a muzicii ,si sincer pe mine chestii de genul nu ma prea incanta ... cand sari dintr-o barca in alta .
Oricum , nu zic ca-i de rau , am auzit piese cu un instrumental foarte bine pus la punct si care chiar merita in ultimele albume si ca sunt niste albume reusite se vede si dupa ratingul lor pe majoritatea site'urilor

Oricum , pentru gustul meu , putin mai mult gothic decat doom ... sau sunt eu prea obisnuit cu formatiile mele de doom ?

Oricum ... fain post

nush nene, dar nu perioada black i-a consacrat. o fi fost black/doom-ul o raritate in 93, dar asta nu inseamna ca Dance of December souls e prea bun. Mie imi place ca sunt fan, dar dpdv obiectiv, are destule scapatari, desi momentele reusite nu lipsesc. cred ca la o scara de la 1 la 5 stele as da 2.5, deci 3 stele discului

Eu am descoperit aceasta formatie de putin timp...aceasta descoperire nu se refera la faptul ca nu auzisem de ea, ci la faptul ca pana acum nu ma atragea.motivul: am ascultat cateva melodii de pe primul lor album in perioada in care nu ascultam metale extreme...
Frenezia ce l-a cuprins pe Zarec l-a aflarea vestii venirii celor de la Katatonia in Romania m-a facut sa downloadez un album sa vad cum mi se pare acum. Culmea a fost ca am downloadat cel mai tare album al lor The Great Cold Distance.Chiar daca albumul downloadat era promo si un individ cu o voce simpatica ma anunta mereu ce melodie ascult, acesta a reusit sa ma impresioneze intr-un mod placut. l-am ascultat cu placere...a fost ca cititul unei povesti captivante...iti doreai sa treci mai repede, mai departe sa vezi ce se mai intampla, dar totusi sa nu se termine. Trecerea de la desfasurarea calma a strofei la BANG-ul refrenului este foarte bine realizata pe acest album, fiind cel mai bine observata in piesele My Twin si Deliberation. Un alt punct forte al albumului, cel putin dupa a mea parere(nu-i asa Zarec?) este faptul ca albumul pare un tot...pare sa fie o singura melodie de aproape o ora...are continuitate, o continuitate nemonotona, placuta...bagandu-te in melancolie pana in gat si scotandu-te, fara a fi nevoie sa mananci melancolia...este un album demn de ascultat de cate ori aveti ocazia...

ai zis bine :e un tot nemonoton...
in esenta sunt aceleasi idei dar interpretate diferit. exista un bloc de piese care se cam autocopiaza dar asta nu e rau. pan la urma katatonia nu-s prog si obsesia tine tot de psihoza care insufleteste muzica suedezilor.

Curiozotatea m-a impins sa abordez din nou trupa asta; acu cativa ani am ascultat ceva din perioada lor de inceput se pare care m-a lasat rece, oricum genul doom e suficient de greu abordabil pt mine, apoi sa mai adaugi si influente black, deja m-a pierdut; cred ca a fost un caz de "serendipity" sa ajung pe my space-ul trupei si sa ascult cateva melodii acolo, din perioada lor "cuminte" - mi-a placut mult ce am auzit , asa ca am facut rost de albumele post 1998 si am reusit sa ascult Discouraged Ones si Tonight's decision. A fost o surpriza foarte placuta, o muzica f bine facuta cu cap (aminteste pe alocuri de Nightingale, Anatema, totusi un sound care-l gasesc oarecum original), versuri faine (din cat am prins la o prima auditie).

Revin dupa ce termin de ascultat, mai am trei albume care sper sa le ascult zilele astea.

Pentru mine Katatonia a fost ca o revelatie. Prima oara am auzit de ei prin intermediul altei trupe suedeze de calitate si anume (da, aveti dreptate) Opeth.
Am aflat ca Mikael Akerfeldt a cantat pe Brave Murder Day si am decis sa il incerc si eu.
Concluzia a fost ceva de genu:
Apoi am ascultat Dance of December Souls si mi-a placut foarte mult, mai ales piesa "Tomb of Insomnia".
Pe urma am inceput sa ascult de la Discouraged Ones inainte si m-au surprins placut, dar tot Brave Murder Day imi place cel mai mult, poate si din cauza faptului ca imi place Opeth extrem de mult.
Singurul meu regret este ca nu am putut sa ii vad anul trecut.
The Great Cold Distance este poate cel mai bun album pe care l-am ascultat in ultimii 2 ani.

np: Katatonia - Cold Ways

Am ascultat in sfarsit Viva Emptyness cum trebuie; mi-a placut foarte mult - desi Discouraged Ones ramane favoritul meu, so far. Un balans perfect intre agresivitate (evident cu sens pozitiv) melodicitate si melancolia "de doom" . Nu-s expert pe genul asta de muzica; totusi Katatonia e una din cele mai faine trupe pe care le-am descoperit anu' asta.