The Mars Volta - The Bedlam in Goliath

Track listing

1. "Aberinkula" – 5:44
   
2. "Metatron" – 8:11
   
3. "Ilyena" – 5:35
   
4. "Wax Simulacra" – 2:38
   
5. "Goliath" – 7:15
   
6. "Tourniquet Man" – 2:37
   
7. "Cavalettas" – 9:32
   
8. "Agadez" – 6:43
   
9. "Askepios" – 5:10
   
10. "Ouroborous" – 6:35
    
11. "Soothsayer" – 9:07
    
12. "Conjugal Burns" – 6:35
    

http://rapidshare.com/files/84297415/TmV-TBiG-2k8_byZ.part1.rar
http://rapidshare.com/files/84292377/TmV-TBiG-2k8_byZ.part2.rar

iubiti-ma!

daca cere parola atunci e www.mediaportal.ru

te iubim

senc iu!

in forta albumul, cu momente extra, dar pana la o recenzie serioasa mai trebuie "citit" si acum nu prea am timp sa accord o atentie asa cum merita.

http://www.progarchives.com/artist.asp?id=1033
asta la cei care ne ...imita

mi l-am comandat, multumesc.

The Mars Volta -The Bedlam in Goliath
Universal Motown Records, Gold Standard Laboratoriesth – 29.01.2008
http://www.themarsvolta.com/

Una din cele mai inovative şi experimentale trupe contemporane este The Mars Volta. După trei albume abordate la nivelul de monument, iată că al patrulea produs şi-a făcut apariţia, The Bedlam in Goliath. Este cel mai închegat disc de până acum, epitet greu de imaginat până în prezent pentru o trupă cu atât de multe influenţe psihedelice, cuvântul de ordine fiind avant-garda. Nicio grijă, aceste elemente s-au păstrat, mai ales latura psihedelică. S-a renunţat in schimb la partea latino, lăsând loc părţilor metal şi unui rock foarte rapid, executat în forţă. Elementul central, chitara lui Omar Rodriguez-Lopez, este în prim plan mai mult decât niciodată. Partea ritmică excelează prin ruperi de ritm. Thomas Pridgen, noul baterist, este un nume nou pentru mine, o întalnire cel puţin placută. Tobele sale dau senzaţia unei piese paralele cu cea executată. Asta datorită fratelui mai mic al lui Omar, Marcel, cel “vinovat” de percuţia The Mars Volta din 2005 încoace. Voce în formă, clape halucinogene, saxofon dezechilibrat, de la tonalităţi înălţătoare la dezacorduri dezlănţuite prin forţă. Ca de obicei, John Frusciante (Red Hot Chili Peppers) este invitat la chitară ritmica. Prima parte a discului surprinde la fiecare pas, un exemplu bun ar fi cele două părţi ale piesei Ilyena, unite prin efecte distorsionate. Singleul albumului este Wax Simulacra. Este ales perfect. O piesă scurtă, de 2:38 minute, care poate fi prezentată ca un rezumat al discului, cu toate urcările şi coborârile care le deţine. Treburile devin cu adevărat serioase odată cu Goliath. Piesa de rezistenţa a albumului, un exemplu de rock al viitorului, unul din cele mai bune momente ale progresivului ultimilor ani. Askepios şi Soothsayer susţin partea a doua a materialului. Recomand ascultarea lui The Bedlam in Goliath la volum cât mai tare pentru surprinderea efectelor şi eventual ca o masă matinală, din cauza dificultăţii pe care o ridică la un moment dat, aşa că e nevoie de limpezirea minţii.

nota….. 10

gata, pe weekend-ul asta ascult Bedlam.

l-ai incercat?

nope, n-am gasit pana la urma timp.

Pe mine nu m-a impresionat în nici un fel, şi am impresia că oamenii încep să se repete. Plus că vocea lui Cedric sună cam aiurea. Poate e de la mine.

Cu o intarziere de 8 luni, ma declar in sfarsit un fan al noului Mars Volta. Poate nu atat cat Piotr, desi mi-am "subliniat cu creionul" si eu anumite momente "definitive", dar destul cat pentru 4 stele din 5 (si, prin asta, ma gandesc ca se catara considerabil in top 2008, unul care nu-i nici pe departe gata, dar nici nu mi-a aratat inca un masterpiece sau chiar ceva really great, really pe aproape...).

In ce priveste primirea albumului de fanii prog, in special pe PA, mi-am dat deja seama: daca vorbim de un Porcupine Tree nou, e ca si albumul anului; daca vorbim de un MV nou, e furtuna in pareri. Ma limitez doar sa spun ca notele negative extreme sunt si exagerate. Nu voiesc a face abuz de ironie rea-intentionata, totusi oricine zice ca albumul e neinteligibil e clar dezinteresat de lucrare si oricine zice ca albumul e "caos" steril si-a pus casca L in urechea R si casca R in urechea L.

Recunosc, daca tot am adus vorba, ca am fost foarte ingrijorat de perspectiva unui nou album in care liricul si instrumentalul sunt intensificate pana la sufocant si tehnico-obsesiv sau codificate babilonic, dar e o bucurie sa ascult altceva decat am simtit. True, limbajul liric Mars Volta a fost intotdeauna dificil, de muzica heavy+eclectic (complex/artistic) ce sa mai vorbim, dar nu simt exagerari, deci nu vad nevoia de exagerari. True, avem climaxuri foarte puternice, care-ti contracta putintel sangele-n gat, dar nu pretutindeni si deloc excesiv. True, heartless si fara multe abateri de la "intens", "dinamic" si "extravagant" - desi iti cere cumva sa asculti subtil unde se produc adevaratele raciri si contraste, si poti face asta - dar nu neaparat rau prin asta, ba chiar bloody well-done.

S-o scurtez:
EXHIBIT A - Bedlam In Goliath face din Amputechture un metal-oriented dull dull dull + daca Frances The Mute ar fi un rezonabil varf pentru new millenium prog, Bedlam In Goliath e chiar mai reusit, dar in pure MV style + intre acest album si De-Loused legatura e cea mai slaba, dar nu neaparat subtire, la ceva precum De-Loused MV pur si simplu n-o sa se mai intoarca, totusi exista una-doua-maxim trei momente de heavy MarsVoltan rock cum n-am auzit decat in debut

EXHIBIT B - Bedlam In Goliath e aproape cap-coada bun, retinandu-ti atentia si strangandu-ti ceva din simturi (sigur, nu esti culegator-de-capuse daca ii recunosti slabiciunile, dar nici nu merita grozav, iti strici propria ascultare), ceva ce e rar in universul MV. Amputechture e prea umplut la refuz, nici nu stiu exact unde sa trag linia de la care devine plictisitor, in Francis Cassandra Gemini chiar iti poate anchiloza auzul in 3 din 10 ascultari, pe cand De-Loused, oficial, se dezbraca de valoare dupa Cicatriz ESP (dar mie-mi place prea mult sa recunosc asta).

EXHIBIT C - Cavalettas e una din cele mai interesante si mai bune piese MV. Ever.

ce ciudat... data trecuta am ascultat noul Mars Volta in alta ordine de piese decat cea oficiala (damn iTunes, intotdeauna asa mi-o face atunci cand casuta cu ordinea pieselor e goala!!!)...hm....imi place mai mult cum am ascultat atunci...asa, dureaza ceva pana asculti ce e mai bun din album (adica primele doua piese nu-s foarte speciale, si-s, pe deasupra, si printre cele mai loud)

nope, doar ultima piesa, 12 Conjugal Burns, a fost prima data trecuta. My bad!