Korn

Fiecare sfarsit inseamna un nou inceput, dupa cum sfarsitul grunge-ului a insemnat inceputul nu-metal-ului. In 1994 moare Kurt Cobain si se lanseaza trupa Korn cu un disc eponim - "Korn". Sound-ul adus de noul disc este total nou pentru acele timpuri promovand un metal sincopat, tavalit prin ritmuri de funk, manjit cu hip hop si presarat cu thrash metal. Desi neinchegat si clar la faza de incipit, stilul inovat va atrage atentia asupra debutantilor care din multe puncte de vedere erau situati pe cu totul alte meleaguri decat cele ale metalului. Desigur, asta nu a impiedicat ca mai tarziu multe formatii cum ar fi Sepultura si Slayer sa se lase puternic influentate de trupa care a stat la baza unui nou curent de rock post-grunge.



Life is Peachy nu e cu nimic mai spectaculos decat primul disc, este doar o tentativa de maturizare care se realizeaza numai la nivel de productie



Al treilea album Korn, "Follow the Leader" (1998) reprezinta puntea de lansare spre mainstream de data aceasta cu un album cu o atmosfera impunatoare, incursiuni in industrial, hip hop si alte subgenuri electronica. Bass-ul redevine demential ca pe s/t, prestatia vocala a lui Davis depasind net discurile precedente. Compozitiile nu devin mai complexe ci mai ample. Deja Korn incepe sa aiba un sound rasunator. Cu jumatate de disc devenit single-uri, mentinandu-se la un nivel de originalitate Korn se pare ca raspunde perfect noilor preferinte rock dupa era grunge care in 1997 este in unanimitate considerata incheiata, odata cu desfiintarea Soundgarden.



"Issues" (1999) confirma statutul de lider al curentului nu-metal fiind o parte secunda a precentului disc, numai ca mentionez productia mai buna si piesele mai inspirate. Daca Follow the Leader devenea uneori monoton, Issues invinge in mare parte problema aceasta macar ca unele potentiale slagare sunt sacrificate.



Dupa o pauza de trei ani, apare "Untouchables" (2002) care pe cat este de asteptat pe atat ma dezamageste. Desi considerat un disc bun de catre presa de specialitate, nu am fost impresionat decat de labilitatea stilului, astfel incat albumul nu urmareste o linie aparte, dar nici nu imi place decat in jur de 4 piese maxim. Organizarea tracklistului e ciudata, de asemenea.



"Take a Look in the Mirror" marcheaza revenirea in forta dupa esecul "Untouchables" prin 14 piese in forta, foarte grele, foarte dure. Este cu siguranta cel mai agresiv album Korn, intalnim multe influente din thrash metal si vocal, Davis revine la unele grunt-uri de pe "Korn". Daca precentendul disc avea un sound unitar, de data aceasta piesele sunt din nou dezintegrate si "tembele" dar spectaculoase simultan.



Plecarea lui "Head" lasa trupa fara un chitarist, dar in postura de a avea nevoie de o schimbare in materie de muzica. Astfel Korn incep sa experimenteze mai mult. Industrial-ul se regaseste mai lejer, ritmurile devin o parodie mainstream, bass-ul suna normal si, surprinzator, trei piese contin interventii la cimpoi din partea lui Davis, in timp ce restul discografiei nu prezinta decat o melodie. Cu toate acestea, "See You on the Other Side" e dezamagitor, desi e deconectat vechiului Korn, nu surprinde. Suna ca si cum trupa ar fi cantat la fel inca de la debut.



Tobarul David Silveria paraseste pentru o perioada trupa inainte de inceperea inregistrarii noului disc. Desi oficial albumul nu poarta niciun nume, i se spune simplu "Untitled". Cred ca imi permit sa afirm ca Korn fac trecerea spre art rock, din pacate nu si prog. Cu o productie care pune accent pe atmosfera si elemente auxiliare, Korn incearca sa rupa conventiile nu-metal sau ale rockului in general, abordand muzica dintr-o perspectiva mult mai experimentala ss mai vasta. Davis incearca sa isi etaleze abilitatile de muzician complex, facandu-se trecerea de la acustic la electric, de la atmosfera "curata" la industrial. Din pacate, ideile bune sunt prost puse in practica. Cu un Robert Fripp invitat poate ca ar fi iesit ceva mai respectabil insa e clar ca Korn s-au depasit si pe ei insisi cu acest album, lipsa de experienta in domeniu spunandu-si cuvantul.

KORN =Prog !????

nu, ce asa am scris?

Nu,nu ai scris dar ma uit in partea de sus a paginii (in dreapta lui Crimson)
si vad altceva scris

non-prog section mister

..adevarat grait ,sir

Eu mai ascult korn din cand in cand, nefiind genul meu de metal (nu metal adica) - totusi din ce am ascultat mi-a placut Issues, follow the Leader si Take a look in the mirror;am mai ascultat compilatia lor. Am incercat azi albumul din 2005 - See you on the other side - mi se pare dezastruos, neatractiv, much ado about nothing. In schimb imi place Untouchables(il ascult acum, prima auditie, so far, so good). Sunt curios de ultimul lor album - sper sa-l ascult cat de curand, revin.

eu stiu o trupa : Rage Against The Machine.
punct.

Am zis ca revin dupa ce ascult ultimul album Korn - ei bine, mi-a placut ce am auzit , sincer admir curajul lor de a incerca lucruri noi, de a experimenta cat de cat, eu zic ca rezultatul final e unul pozitiv.
Am incercat si primul album, stiam cateva melodii sunt si pe compilatia lor, as zice ca e influentat si de hardcore (alt subgen metal care nu ma incanta/impresioneaza, imi place totusi Biohazard ).

Apropos de Rage Against the Machine - trebuie sa-mi fac timp de albumul lor de debut.

Personal, eram amator de Korn prin clasele 6-8... poate chiar pana printr-a 9a-10a; deci in mare, pana la Issues, inclusiv, ulterior, din varii motive, pierzand legatura cu dansii.

Pana acolo, mi s-a parut o stranie dar "dubios" de ok ingemanare de riff-uri si vocalize agresive, cu melodii atat conventionale, cat si stranii.

De la Untouchables incoace.. "non conosso" deci "no comment".


PS: ca sa continui off-topic-ul.. Audioslave anyone?

Cristi: See You on the Other Side e un album ce marcheaza inceputul unei noi ere. Plecarea lui Head i-a determinat sa schimbe stilul insa aparent au fost cam speriati de nou. Si cum trebuie sa recunosc, ca korn inseamna bani si probabil nu au rezistat presiunilor casei de discuri si au realizat un disc comercial. Cel putin productia e clar mainstream cat despre compozitii, chitaristul ramas se vede clar ca pana nu demult fusese la chitara ritmica. Exceptand slagarul Coming Undonde (care e aparent simpla dar e subtil avangardista si dezintegratoare (nu dezintegrata)) melodiile sunt aiurea. iti recomand albumul MTV Unplugged ce contine o parte din trackurile de pe SYONIS reinterpretate intr-un stil infinit mai inteligent si muzical.

cică postez şi eu. pe 29 o să fiu la peninsula să-mi văd fosta formaţie preferată. promit să scriu aci o scurtă recenzie aşa ca pe vremuri

cheers mate