MESHUGGAH - obZen

1. Combustion - imi suna foarte mult a "nu-metal"... sau nu-s eu obisnuit s-aud riff-uri la Meshuggah pe note asa inalte

2.Electric Red - ei, aici incepe sa-mi sune mai cunoscut. Nu chiar asa "dark" precum celelalte albume, dar sectiunile cu solo-urile de chitara tot sunt ceva mai "cuminti" fata de odinioara

(Mai postez pe masura ce le ascult )

e singurul album Meshuggah pe care l-am ascultat si nu pot decat sa-i reprosez monotonia. cel putin asa l-am receptat: toate piesele urmaresc aceeasi linie, cea mai complexa mi s-a parut ultima(desi nu bag mana in foc) si cea mai accesibila "bleed" , deh fu extrasa si pe single

3. Bleed - Aici chiar a e intr-adevar Meshuggah Dar nu pot sa nu remarc ca pe albumul asta e un sunet mai curat, mai deschis, mai "luminos" decat in trecut. O sa dureze un pic pana ma obisnuiesc.

Asta e cu atat mai surprinzator, cu cat nu de mult Ibanez au lansat oficial un model de serie de chitara cu 8 corzi (in trecut existand doar cateva exemplare "custom" tocmai pt Thordendal si Hagstrom, "axemen"-ii din prezenta trupa)

Trebuie sa mentionez ca in ultima saptamana am ascultat de 3-4 ori intreaga discografie de pana la "obZen"

4. Lethergica - (Si) Mai apasatoare, regasindu-se si aici caracteristica "noua" (pentru Meshuggah) a soundului in intregime. Dar totusi parca s-au "cumintit", oarecum... sau poate ca mi se pare doar...

Aha... dupa jumatea piesei, se schimba, usor, foaia Guess who's back?

5. obZen - Piesa care da titlul albumului. Tre' sa recunosc, pe buna dreptate Daca se pastreaza ritmul asta de progres de la piesa la piesa, nici nu vreau sa stiu la ce se ajunge la ultima piesa "Controlled aggression", cum ar zice englezul, cel putin pe partea instrumentala, caci nenea Jens Kidman e dezlantuit, ca-ntotdeauna Adevarata (cvasi-) capodopera a metalului extrem...

6. This Spiteful Snake - O linie ritmica oarecum tribala, usor familiara. Riffing tipic Meshuggah


Coane Zarec, ceea ce ti s-ar parea tie "monotonie", la unii s-ar numi "stilul trupei" Cred ca la mai orice trupa s-ar putea gasi un numar de caracteristici comune intre piesele de pe un album

7. Pineal Gland Optics - vorba aia, "they never cease to amaze me" Ceva nou, dar totusi cunoscut. Ceva vechi, dar dintr-o alta "perspectiva"... Wow.. un ritm surprinzator de simplu, tinand cont de oamenii implicati

8. Pravus - Incep sa intru-n pana de cuvinte Ceva mai "densa" piesa, cu mai multe straturi de riffuri / solistici... "Cojones", intr-un cuvant


9. Dancers To A Discordant System - Solo disonant "trademark" marca Thordendal / Hagstrom, "melodie riff-ica" in acelasi ton, ritm "tribal", vocea imi aduce aminte de single-ul Shed, densitate sustinuta...


Si uite-asa e gata albumul... Hmm.. Mai trebuie cateva ascultari, poate-poate "it'll grow on me" Momentan, inca prefer albumele mai vechi, poate pt ca erau ceva mai "dark" riff-urile.