Oscar

Hai sa tratam si Oscarul, desi nici vorba sa ma avant atat de mult cu vorba precum am facut-o la Globuri.

O ceremonie cam lipsita de orice fel de spectacol, de parca toti erau usurati ca, pana la urma, greva scenaristilor n-a distrus si gala aceasta, a 80-a in istorie. Cu alte cuvinte, desi marcata istoric si cu resurse destul de multe incat sa iasa sclipitor, ceremonia a ramas palida fata de anii trecuti. Cam din cauza asta, cred, am inceput de la un moment dat sa sar peste anumite speech-uri si prezentari (am inregistrat noaptea, m-am uitat dimineata) si nici nu am stat cu sufletul la gura privind castigatorii, cum eram, din punctul de vedere sentimental, cu ani in urma. (dar asta are si de-a face cu faptul ca n-au existat mari surprize).

Jon Stewart e un bun prezentator, mi-a placut de el, dar si acest mare detaliu al galei, prezentatorul, intra in declin si intr-o mica oranduire (chiar si ca umor). Imi amintesc ce faceau altii precum Billy Cristal sau chiar si Chris Rock din Oscar...marvellous, though si kitsch.

Trecem direct la filme, violentul si sobrul No Country For Old Men castiga tot ce-i mai important: filmul, regia, scenariul, actor secundar (the wonderful Javier Bardem) - felicitarile mele, caci a fost filmul meu preferat anul asta si a meritat. Atonement, prin urmare, e mare loser, doar muzica. Daniel-Day Lewis a luat Oscar pentru actor principal, in probabil cel mai devastator rol ce l-a avut de la My Left Foot incoace, in ciuda altor filme. Marion Cottilard e rasplatit pentru interpretarea lui Edith Piaf, si asta ma bucura nespus. In schimb, Cate Blanchett aka Bob Dylan a fost data la o parte pentru Tilda Swinton, o avocata fara suflet si fara carisma in Michael Clayton, care nu mi-a placut deloc.

Nu a fost o mare imparteala egala intre premii, de aceea si cele trei premii tehnice (sunet, montaj) pentru Bourne Ultimatum cam inteapa, dar, in fine, Michael Clayton, Juno sau Sweeney Todd au primit ceva incat sa nu fie lasati cu buza umflata.

Cel mai bun film strain: Counterfeits din Austria.

Interesant:

Cit despre dezamagirea pe care o resimt marii cineasti cind nu cistiga Palme d’Or, Fremaux a invocat o discutie cu Joel Coen: “mi-a spus ca ii pare bine de victoria filmului romanesc, ca ei au avut oricum destule premii la Cannes si ca sigur se vor alege si cu Oscarul”.

De aici: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18262&art=44042&cHash=77a86fa973

curios, dar 432 merge in aceeasi directie cu No Country for Old Men. acelasi soundtrack maiestuos, actorii joaca un rol crucial, succesul filmului depinzand cam 60% de acest joc (de obicei, in filmele de autor, acesta trecand usor pe locul 2).

incontestabil cea mai mare realizare a filmului american in care se prezinta viata unui compozzitor
da fratilor amadeus
cine nu l-a vazut il invot sa vada o bucatica de geniu prezentata destul de bine
ma gandesc daca ar fi trait mozart la fel de mult ca beethoven...brrrrrr

Piotr Buendia a scris:

curios, dar 432 merge in aceeasi directie cu No Country for Old Men. acelasi soundtrack maiestuos, actorii joaca un rol crucial, succesul filmului depinzand cam 60% de acest joc (de obicei, in filmele de autor, acesta trecand usor pe locul 2).

soundtrack maiestuos? nu aud muzica in tot filmul!

(ceea ce e o alegere absolut perfecta)

korgsp a scris:

incontestabil cea mai mare realizare a filmului american in care se prezinta viata unui compozzitor
da fratilor amadeus
cine nu l-a vazut il invot sa vada o bucatica de geniu prezentata destul de bine
ma gandesc daca ar fi trait mozart la fel de mult ca beethoven...brrrrrr

seen it, forgot it...

nu ca-l contest sau ceva...

Ricochet a scris:

Piotr Buendia a scris:

curios, dar 432 merge in aceeasi directie cu No Country for Old Men. acelasi soundtrack maiestuos, actorii joaca un rol crucial, succesul filmului depinzand cam 60% de acest joc (de obicei, in filmele de autor, acesta trecand usor pe locul 2).

soundtrack maiestuos? nu aud muzica in tot filmul!

(ceea ce e o alegere absolut perfecta)

asta e si ideea

Piotr Buendia a scris:

Ricochet a scris:

Piotr Buendia a scris:

curios, dar 432 merge in aceeasi directie cu No Country for Old Men. acelasi soundtrack maiestuos, actorii joaca un rol crucial, succesul filmului depinzand cam 60% de acest joc (de obicei, in filmele de autor, acesta trecand usor pe locul 2).

soundtrack maiestuos? nu aud muzica in tot filmul!

(ceea ce e o alegere absolut perfecta)

asta e si ideea

aa, pai atunci da.

iar in 432, pun totul pe seama neimportantei vreunei muzici (in afara de cea de final, aleasa bine - si nu mai tin minte daca la petrecerea unde se bat doi, tot de la final, se aud music-spiel-ul).

daca auzeam ceva muzici "traditionale" intr-un astfel de film, era suparator.

la No Country, lipsa muzicii e clar la ce serveste: la un film dur, sec, unde nici macar politaii nu asculta country la radio, ci inghit in sec, ganditori...

Alexandra Olivotto analizeaza Oscarurile de anul asta intr-un serial din care asta: http://www.observatorcultural.ro/Oscarul-facut-gramada*articleID_23202-articles_details.html e primul episod.

In caz ca mai e cineva care nu le-a vazut:

http://www.happyfish.ro/voice_cover/avatarul_dupa_oscar
http://www.happyfish.ro/voice_cover/hurt_locker_si_oscarul

http://www.slowforward.ro/2011/02/oscar-my-favs.html

zice bine sau bate campii?

andu a scris:

http://www.slowforward.ro/2011/02/oscar-my-favs.html

zice bine sau bate campii?

In afara de rezervele pentru film si subestimarea lui Portman, right on the money.

Costi Rogozanu tocmai a desfiintat The King's Speech, mai mult din perspective politice (toti s-au luat, in fond, de faptul ca Churchill a fost redat in film complet anapoda) si tendentioase, iar la final puncteaza ca si Gorzo a facut la fel (mai demult, dar n-am fost pe faza sa-i citesc recenzia).

Are dreptate, IMO.

Recunosc ca m-a facut sa-mi dau seama ca m-am uitat la film fara sa problematizez biograficul, ci doar fascinat de Firth, Rush (mai mult decat Firth) si cate ceva din restul. Chiar si Churchill, cu toate ca a fost jucat de Coada-de-Soarec din Harry Potter, nu mi s-a parut atat de suspicios.

Da, ce zice Costi acolo n-are de fapt legatura cu filmul ca atare, artistic (Gorzo a atacat din unghiul asta, ca de obicei), ci descrie un fenomen tipic pop-culturii: prea mult romantare, in masa, sminteste. Un mare si vechi adevar, vezi Don Quijote ca bibliografie.

Si concluziile lui SFWD: http://www.slowforward.ro/2011/02/oscar-bits.html