ce ascultati chiar acum?

@Zarec
Dance metal zici? Parca auzisem si de ceva de genul Love Metal (nu la Rammstein, la HIM parca). Sunt convins ca ai dreptate, atata ce pe mine in cazul asta nu ma intereseaza toate subgenurile si subsubgenurile. Ma multumesc cu cele generale (thrash, death, black, alternative, heavy metal, goth, etc). Progul si jazz-ul ma pasioneaza f mult si din cauza asta i-am invatat subgenurile. Daca imi placeau doar unele lucruri nu m-ar fi interesat diferenta dintre Krautrock si Canterbury de ex. Imi era suficient sa spun progresiv.

Am vazut ca m-ai cautat pe mess. Vorbim mai spre seara.

Diana Krall - "Live in Paris" (2002, DVD)
Piano & vocal jazz.

Renaissance - Novella (1976)

un exemplu de, zic eu, late symphonic prog atat in prog cat si in Renaissance. E un album foarte frumos, dar eu mai intotdeauna il clasez in afara capodoperelor gen Ashes, Scheherazade. Cumva, dupa concertul super tare de la Carnegie, albumele Renaissance nu mai sunt 'clasice' in niciun fel.

(multumit, nea oaspete? )

Aldi a scris:

@Zarec
Dance metal zici? Parca auzisem si de ceva de genul Love Metal (nu la Rammstein, la HIM parca). Sunt convins ca ai dreptate, atata ce pe mine in cazul asta nu ma intereseaza toate subgenurile si subsubgenurile. Ma multumesc cu cele generale (thrash, death, black, alternative, heavy metal, goth, etc). Progul si jazz-ul ma pasioneaza f mult si din cauza asta i-am invatat subgenurile. Daca imi placeau doar unele lucruri nu m-ar fi interesat diferenta dintre Krautrock si Canterbury de ex. Imi era suficient sa spun progresiv.

Am vazut ca m-ai cautat pe mess. Vorbim mai spre seara.

aia cu Love Metal e inventata de aia de la HIM ca sa creada poporu ca ar fi originali cand de fapt sunt prea banali (n-am mai ascultat de muuult, dar asa mi-i amintesc)

sarumana, nenea aldi si ricochet !
acuma, de Renaissance am auzit/ascultat si eu, iar Ashes are burning e deja un clasic. in rest doar despre Comus am mai frunzarit ceva.
POD nu intra in discutie, ca e off topic.

mersi encore, fi-v-ar boxele pline de acorduri ample !
apropo...

prin amabilitatea lui auslander,



nu stiu ce sa zic, probabil trebuie sa-l ascult mai mult pana sa am o impresie clara

am senzatia ca mare parte a temelor de aici apar si pe Follow My Dream

Camel - On The Road 1981 (1993)

Un album dintr-o serie de concerte scoase in anii '80, evident muzica pop-prog. Album de calitatea a doua, dar cel putin nu mai execrabil decat On The Road 1982.

O trupa care s-a nascut inca din perioada anilor '60 tarzii si a avut taria de a scoate multe albume, dar din pacate nu a reusit sa iasa la suprafata cu lauri decat in anii 80, proliferand magia muzicii pop.

Avem aici un album modest, dar totusi in note bune, cochetand cu epicul progresiv, dar si cu niste teme usoare, sensibile, de gust bun (si pe catch-phrase-uri: "I get up, I get down"). Un epic, asadar, placut, o balada romantata (pleonasm?), si o piesa finala cu improvizatii beton. Nimic esential insa.

let's get him!

Chris(topher) Franke - Klemania (1995)

practic albumul clasic solo a lui Franke, totusi departe de orice "Tangerine Dream"-esque. E bun in sine, dar criticii pot puncta dur stilul new age, retro, etc, in ciuda faptului ca se lucreaza bine cu ritmurile, secventele si chiar cateva din melodii si teme.

andu a scris:

am senzatia ca mare parte a temelor de aici apar si pe Follow My Dream

nenea andu !
cine canta si ce ??

^ scrie mare cine canta
mai multe detalii despre muzica aici: http://www.progarchives.com/album.asp?id=2326

Ricochet a scris:

O trupa care s-a nascut inca din perioada anilor '60 tarzii si a avut taria de a scoate multe albume, dar din pacate nu a reusit sa iasa la suprafata cu lauri decat in anii 80, proliferand magia muzicii pop.

Avem aici un album modest, dar totusi in note bune, cochetand cu epicul progresiv, dar si cu niste teme usoare, sensibile, de gust bun (si pe catch-phrase-uri: "I get up, I get down"). Un epic, asadar, placut, o balada romantata (pleonasm?), si o piesa finala cu improvizatii beton. Nimic esential insa.

o iau ca pe o gluma, nimic mai mult

olala rico, te-ai dat pe rocareala adevarata!

Aldi a scris:

Ricochet a scris:

O trupa care s-a nascut inca din perioada anilor '60 tarzii si a avut taria de a scoate multe albume, dar din pacate nu a reusit sa iasa la suprafata cu lauri decat in anii 80, proliferand magia muzicii pop.

Avem aici un album modest, dar totusi in note bune, cochetand cu epicul progresiv, dar si cu niste teme usoare, sensibile, de gust bun (si pe catch-phrase-uri: "I get up, I get down"). Un epic, asadar, placut, o balada romantata (pleonasm?), si o piesa finala cu improvizatii beton. Nimic esential insa.

o iau ca pe o gluma, nimic mai mult

asta si e.

andu a scris:

olala rico, te-ai dat pe rocareala adevarata!

sure did.

love this album, e de fapt unul din doua Zep-uri ce l-am ascultat integral de mai bine de patru-cinci ani.

celalalt a fost How The West Was Won, care, puteti sa ma ardeti pe rug, dar ma lasa rece ca gheata.

pe cand aveam 13-14 ani, s-au prins de mine doua piese hard rock, cat si albumele pe care au fost cantate, intr-un, sa zicem, intermission dintre prog electronic si descoperirea prog rock-ului clasic (Genesis, Crimson, the rest). Stairway To Heaven (de pe albumul asta) si Child In Time (de pe Made In Japan). A fost rupere, bagam headbang-uri la mine in camera de gafaiam. Din pacate, mai mult hard rock decat atat nu s-a prins de mine, cel putin pana acum.


versiunea de aici a lui Stairway este cel mai asskicking masterliness ever.

Primele doua CD-uri din 5 cdbox-ul
Keith Jarrett - "the impulse years 1973-1974" (1997)
care contin albumul "Fort Yawuh", incluzand multe materiale ce nu apar pe varianta initiala

Aldi a scris:

Primele doua CD-uri din 5 cdbox-ul
Keith Jarrett - "the impulse years 1973-1974" (1997)
care contin albumul "Fort Yawuh", incluzand multe materiale ce nu apar pe varianta initiala

m-ai facut curios.

nu-l stii?
contine 6 piese previously unreleased si inca 3 includes material not included in originally released version

nu stiu de compilatie, fiindca niciodata n-am mers decat pe albume studio/live cat de cat oficiale.

cd3 contine "Treasure Island"
cd4 "Death and the Flower"
cd5 "Backhand"
fiecare cu cate o singura piesa, de data aceasta, previously unreleased

andu a scris:

Ricochet a scris:

versiunea de aici a lui Stairway este cel mai asskicking masterliness ever. - nu ma asteptam ca Rico sa fie cel cu care ma voi descoperi afin in problema asta. uau. eu cred ca acest Stairway To Heaven, in aceasta interpretare, e tot ce are rockul mai glorios, mai mistic, bun. nu exclusiv muzical, ci mai degraba ca experienta de tip artistic (atat pt creator cat mai ales pt receptor). mai au ei niste chestii live pe bootleguri... dar astea sunt pt initiati

cum ti-am zis...ascultand-o ca drogatul la 12-13 ani...asa a ramas pana azi.

cat despre bootleguri, stii povestea. nu-i vorba de a fi initiat, cat despre a fi interesant de materiale, albume extra.