La Jetée [Chris Marker]

Luni am asistat la o adaptare dupa filmul omonim science-fiction de scurt metraj din 1962 [IMDB], inspirat la randul lui dintr-o scena din Vertigo al lui Alfred Hitchcock. Poate ca e cam mult spus "film", pentru ca practic se rezuma la un montaj de fotografii comentat [asta nu l-a facut mai putin interesant, totusi].

Titlul a fost privit ca un joc de cuvinte. La Jetée = Ambarcaderul. Din punct de vedere fonetic, insa, titlul este echivalent cu Là j'étais (acolo eram). Ambele forme par sa aiba legatura cu tema piesei.

Piesa incepe cu un om in fata unei masini de scris. Sta de vorba cu personajele sale despre evenimente traumatizante care au avut loc in copilaria acestora. Unul dintre personaje povesteste despre un incident violent care avusese loc la aeroportul Orly. Detaliul care ii dainuia cel mai puternic in minte era chipul unei femei. Spune ca e prima data cand a realizat ce e moartea si totodata prima data cand a vazut un om murind. Ce mi s-a parut neobisnuit e ca personajele se aflau practic printre spectatori [noi eram asezati in majoritate pe niste cuburi]. O parte din actiune se petrece "printre cuburi", o parte la etaj [experimentele], si o parte in strada [evenimentul de la aeroport, atat la inceput, cat si la final].

Povestea e destul de simpla. Actiunea se petrece in Paris, dupa cel de-al treilea razboi mondial. Supravietuitorii sunt fie prizonieri, fie oameni de stiinta care realizeaza experimente pe prizonieri. In urma experimentelor, "cobaii" fie mureau, fie innebuneau - exceptie de la asta facand nu prea multi. Ceea ce se urmarea era trimiterea inapoi in timp pentru a obtine/pune deoparte hrana, medicamente si energie. Din punctul asta de vedere se pare ca orice ar fi facut, situatia din prezent nu putea fi impiedicata, ci cel mult imbunatatita. Unul dintre prizonieri este supus unui astfel de experiment si este trimis cu 400 de ani in urma [unii spun ca ar fi fost o transpunere metafizica, altii ca era vorba de calatorie in timp in toata regula]. Fiecare vizita in trecut coincide cu intalnirea aceleiasi femei pe care o vazuse la aeroport. Initial pe strada, apoi intr-un parc si intr-un muzeu cu exponate animaliere [disparute?]. Actiunea e intrerupta de inca o relatare a unei traume psihologice de catre femeia din trecut. Este interesant impactul radical diferit pe care il are un dialog purtat in doua circumstante diferite. El ii spune ca tara lui este foarte departe si ca nu are nimic din cele cate sunt aici. Prima data pe un ton serios, iar la urmatoarea intalnire in timp ce dansau [pe Quizas, quizas, quizas]. Dupa un anumit numar de astfel de calatorii, barbatul accepta sa fie trimis in viitor, inconstient de faptul ca nu o va mai vedea pe femeie niciodata. Obtine astfel puterea de a restaura societatea lui, dar oamenii de stiinta hotarasc sa il execute dupa revenire. Este contactat de oamenii din viitor care se ofera sa il salveze aducandu-l in timpul lor. El refuza, cerand sa fie trimis in trecut. Asista astfel din nou la scena de la aeroport si realizeaza ca amintirile din copilarie erau legate de moartea sa ca adult - fapt care declansase trauma.

Cei care doresc filmul de scurt metraj sunt liberi sa ne contacteze pe mine sau pe andu.

auslander a scris:

Cei care doresc filmul de scurt metraj sunt liberi sa ne contacteze pe mine sau pe andu.

sau pe moi

Acum inteleg insemnatatea titlului mai bine. O piesa de teatru science fiction... aceasta piesa sigur e foarte interesanta si progresiva! Sper sa-o vad candva!

Sau pot sa-l vada pe Youtube, like I did

https://www.youtube.com/watch?v=ClvTYd4XnEc