Leopardul lui Leopardi, de Ciprian Vâlcan (Aprilie 2008)
”O statistică recentă a Uniunii Europene arată că, în medie, doar 15,8% din cetățenii comunitari mai citesc cărți la ora actuală. România pare să stea ceva mai bine la acest capitol, cu 18% din populație amatoare de carte.” Așa sună o notiță optimistă publicată înainte de Paște în Gândul. Manelele par să fi fost uitate, Gigi Becali nu mai există, defilăm triumfători în fruntea clasamentului european, citind de la nepot la buni și de la netot la președintele Academiei Române, îndopându-ne cu tom după tom, batînd noi și noi recorduri de erudiție. În vreme ce francezii care au gențile burdușite cu cărți doar se prefac că întorc paginile cărților pe care le iau cu ei în metro, dedîndu-se, de fapt, unor nesfârșite sesiuni de reverii erotice, în vreme ce nemții din biblioteci simulează interesul pentru Kant ori Nietzsche, însă sunt cu gândul numai la Heidi Klum, românii harnici și drepți folosesc orice prilej pentru a înghiți alte și alte volume. Pădurarii pretind că se ocupă de recensământul copacilor bolnavi ori de hrana unor veverițe importate din diverse desene animate, însă, de fapt, citesc în exclusivitate Lucrețiu. Fetele de la filaturile de bumbac din Moldova se bat pentru George Sand ori Jane Austen, punând în pericol supraviețuirea discotecilor din zonă, rămase toate fără clienți. Tractoriștii de lângă Reghin au proclamat anul 2008 anul cărții, angajându-se solemn în fața bătrânilor satului să citească măcar o carte pe saptămână. În cantonamentul echipei naționale de fotbal nu mai există decât valize cu cărți, iar Mutu, Chivu și Lobonț se pregătesc să înfrunte echipele adverse citind Arta războiului și Principele. Stripteuzele din Ucraine ajunse la București sau Cluj se integrează tot mai mult în nobila atmosferă culturală a locului, învățând limba română grație unor traduceri din Benjamin Constant și Chateaubriand ori bătându-se pe câte un exemplar din Cioran sau Cărtărescu. Până și parlamentarii se străduiesc să dea un exemplu, citind săptămânal trei cărți de colorat și alte trei cărți cu poze donate de Fundația Alice In Wonderland. Pensionarii își aruncă televizoarele pe geam, renunță la bârfele cu vecinii ori la supravegherea intrărilor din blocuri, convinși că trebuie să-și dedice sfârșitul vieții studierii unor autori precum Platon, Seneca sau Toma DAquino. Caii de la circul Globus din București nu-și mai dovedesc inteligența prin ghicirea rezultatului unor adunări ori împărțiri, nu bea bere din sticlă și nici nu cântă la pian, ci încearcă să-i convingă pe spectatori că sunt în stare să citească în olandeză. Căldărarii citesc Boetius, arginarii se delectează cu Thomas Mann, plasatoarele râd la poantele lui Haöek, iar croitoresele își dezbracă noile cliente recitindu-le pasaje întregi din Henry Miller.
Grație acestei formidabile înclinații pentru lectură manifestată de către blândul și ospitalierul popor român, guvernul condus de premierul Tăriceanu va încerca să elaboreze o nouă ofertă turistică, țintind mai ales potențialii clienți din nordul Europei. Iar pentru că problema brandului de țară e încă una nerezolvată, un expert britanic a propus să se mizeze tocmai pe nesecata dorință de cunoaștere a românilor, gata oricând să renunțe la un meci de fotbal sau la o pastramă de capră pentru a putea să citească două-trei pagini din Hegel sau șase-șapte pagini din Pascal. În consecință, s-a decis folosirea unui fragment din Lichtenberg, care de acum înainte va fi regăsit pe toate materialele promoționale despre România: ”Zdravăna poftă de mâncare a înaintașilor noștri pare să se fi transformat acum într-o poftă nu tot atât de zdravănă de a citit și așa cum odinioară spaniolii se buluceau să vadă pe nemți mâncând, așa vin acum străinii la noi să ne vadă studiind.”
Acasa 