Since you asked...
Sub asteptari. Inca nu-mi cunosc notele la doua examene (vin ele in cursul acestei saptamani...) si la optionale (unde am predat materialul necesar pentru notare la inceputul lui ianuarie, si de-atunci n-am mai auzit o vorba de la profesori); in rest, insa, cu situatia la zi, sunt rusinea studentimii si a parintilor mei, cu note maxime la absolut toate materiile.
Sub asteptari, fiindca doream sa fie o sesiune cat se poate de serioasa - si, chiar, dura - pentru ca sa ma pot auto-evalua pe deplin si sa trec printr-un soi de experienta care sa ma ghideze mai departe. Cum nu s-a intamplat asa, imi dau bine seama ca notele de 10 de aici pot insemna 6 sau 7 peste hotar - deci nu ma ajuta cu nimic.
Am fost scutiti, in 50% din cazuri, de "presiune", fie fiindca din cursul respectiv, facut de-a lungul primului semestru, s-a ales praful, fie fiindca noi, ca si un grup intreg, am dovedit ca suntem oribil. Din cate am aflat, sectia de pedagogic a trecut prin provocari mai grele decat noi.
La teoria muzicii, spre exemplu, pe baza prezentei la seminarii, a activitatii in timpul orelor si a verificarilor partiale (anuntate, dar pana la urma anulate), nici 5 din cei 28-29 cati suntem n-ar fi avut voie sa intre la examen. S-a inchis ochii, si la examen s-a injumatatit dificultatea probelor (examen scris din "cultura generala", in loc de examan scris si comprehensiv din tot cursul semestrului, auz in loc de dicteu, solfegiu la alegere, in loc de solfegiu extras la loto si solfegiu la prima vedere).
Deznodamantul cursului de armonie a fost si mai dramatic. Pentru primul semestru, aveam, la inceput, planificat: un curs intreg, de la notiunile fundamentale la armonie modala, analiza muzicala a Concertului pentru pian si orchestra nr.5 ("Imperialul") de Beethoven, *prima parte*!, 5 teme si 9 altfel de raspunsuri evaluative pentru un total de 14 note, a carei medie sa intre in calcul la examen. Ce s-a ales din asta? Abia 4 lectii din curs, care a fost abandonat cu totul pentru examen, doar *primele 7 pagini* (= vreo 2 minute) din concert, multe, multe, multe teme (in loc de 5) aduse pentru a umple "catalogul de 14 note" (pentru ca, la final, sa nu se mai tina cont deloc de el; profesorul s-a imbolnavit grav in decembrie; revenit la post in ianuarie, a dat uitarii tot catalogul, cu toata insemnatatea lui). Ce-i drept, examenul de armonie a ramas unul din cele temute, cu posibile victime, chiar daca s-a rezumat la ceva usor (tema de armonie, facuta acasa, in prealabil) si ceva spontan, mai dificil (chestionar de analiza a celor, haha, 7 pagini din Imperial, intrebari cu un anumit skepsis).
Singurul examen care a avut victime a fost cel de folclor, curs pe cat de serios, profesor pe atat de exigent si pe atat de mult urat de 97% din studenti. Aici s-a picat in masa, iar eu am avut cele mai mare emotii, fiindca simteam ca am lacune. Ori, la momentul adevarului, am primit un subiect usor si altul dificil, si m-am achitat cu brio de ambele. 10 - nota rara! (Actually, eu si inca o persoana am luat nota maxima, ceea ce e deja nemaipomenit pentru o grupa; la pedagogic, cea mai mare nota a fost 8; la canto, toti s-au luptat pentru nota de trecere).
In rest, examenul de psihologia educatiei a fost usor, si "nuvela" ce-am scris-o mi-a fost ridicata in slavi de profesoara, impresionata de "necunoscutul" care i-a scris atat de bine (nu stiu de ce, dar daca la Universitatea de Vest, sa scrii cat-de-cat complet la toate intrebarile inseamna sa primesti nota maxima, curata, si cu un mini-laudatio...nu ma plang!).
La istoria muzicii, unii din colegii mei au dat examenul scris de trei sau patru ori. Eu, in schimb, am atacat subiectul din prima, si, 10 pagini mai tarziu, nici ca nu se putea mai bine.
Intercalate, intre acestea, au fost patru probe practice, de specialitate. Examenul de orga, pe care l-am mai mentionat in thread, a iesit surprinzator de bine. Indeajuns de bine, adica, fiindca au existat mici imperfectiuni, specifice unui novice organist (iertate, insa, din acelasi considerent). La acompaniament, am corepetat o soprana din anul III, si a fost o experienta incantatoare. La pian (eram deja in a treia saptamana de sesiune, si randamentul a inceput sa mi se clatine) m-am prezentat cu tot programul impus, desi eram scutit dupa un anumit concurs din noiembrie; mici si mai ales neasteptate imperfectiuni = mici si amare neplaceri (pentru mine; pentru comisie, aparent, a fost satisfacator). Iar la muzica de camera a fost un fiasco total, punand capat unui semestru absolut bizar: colegul cu care trebuia sa cant o Sonata pentru doua piane la Mozart n-a studiat nimic tot semestrul, astfel incat m-am pregatit in paralel cu o colega de la master, reusind sa aduc piesa la un anumit (minim, macar) nivel de pregatire. La examen insa...am fost chemati cu o zi inainte de data stabilita ("tratament special"), l-am corepetat pe colegul nepregatit si n-am mai cantat cu colega de la master, am cantat o parte si doua masuri din a doua, in loc de integral. Am ramas cu un gust amar - iar din semestrul urmator, vreau sa intru intr-o formatie ca lumea.
Cu aceasta sesiune s-a incheiat si o intreaga experienta emotionala prin care am trecut: la inceputul facultatii, eram paralizat; timp de doua luni m-am pregatit asiduu pentru concurs si ma zbateam concomitent sa raman la suprafata apei cu celelalte cursuri; dupa acele doua luni, ma simteam epuizat; in vacanta de iarna eram in urma cu invatatul si cu moralul la pamant; examanele mi-au fost programate satisfacator, aerisit, si-atunci am prins speranta; in timpul sesiunii a fost in acelasi timp solicitant si mult mai liber decat in timpul semestrului, mi-am (supra-)planificat toate zilele (multe dintre ele libere, o saptamana intreaga am avut gol intre primele examene si cele din al doilea val) si mi-am indeplinit obiectivele.
Acum sunt deprimat, fiindca stau de doua zile degeaba, fumez 8 albume pe zi (prin noiembrie, ascultam unul pe saptamana!), citesc 200 de pagini de roman pe zi, vad filme zilnic (dar am vazut si-n timpul sesiunii, in fiecare seara, sfidand parca dogma studiului studentesc intens), ma plimb pentru prima oara in 3 luni pe alte carari decat cele scurte urmate de-acasa pana la conservator. Si totusi sunt deprimat, ceea ce-i probabil o stare post-sesiune. Mai mult decat o saptamana vacanta nu primim. Oricum, insa, daca nu se prefigureaza ceva activitate muzicala in urmatoarea luna, planuiesc sa merg in Austria la finele lui noiembrie, sa petrec cateva zile veritabile de vacanta si sa ascult recitalul unui pianist exceptional. Speranta exista, totusi...
Acasa 
numai de bine!
