Salutare. Zilele trecute mi-au venit niste ganduri despre limbaj. Daca intelegeti ceva din ele si puteti sa dezvoltati un dialog nu ezitati s-o faceti:
Un popor isi atinge inceputul maturitatii intelectuale atunci cand oamenii de cultura ai acelui popor realizeaza ca limba nationala nu este suficient de dezvoltata. Altfel spus atunci cand intelepciunea acumulata in popor incearca sa se implineasca si printr-o forma culta, nu numai populara cum a facut-o pana atunci, se loveste de limitele limbajului si incearca sa le forteze. Acest inceput sau trezire la cultura este precedat de mai multe inceputuri amanate. Amanarile astea se datoreaza folosirii unei improvizatii si anume metaforizarea pentru a transmite un mesaj mai elevat. Cartea Genezei din Biblie este o marturie a faptului ca
metaforizarea este o solutie de moment, nu o rezolvare a problemei primitivismului limbajului. Limbajul Bibliei nu este alegoric datorita dorintei celor care au scris-o de a-si aburi adeptii, ci din cauza unei insurmontabile incapacitati lingvistice. Cosmogonia exprimata acolo in limbajul ala simplu si "de gaga" a fost exprimata astfel pentru ca Moise si ai sai nu dispuneau de un limbaj stiintific sau filozofic. De accea ei au folosit metafora. Geneza a fost un pas esential in geneza metaforei si una din primele opere de arta ale lumii. Dar repet, atunci cand intelepciunea unui popor culmina printr-o opera, ea isi epuizeaza o sansa de modernizare a limbajului, care este in orice caz iminenta. Modernizarea limbajului vine deci in momentul in care se strang lucruri prea mari de spus pentru a le pune in cuvinte simple, in momentul in care aristul este incapabil sa "transmita un mesaj cat mai complex pe o cale cat mai simpla".
Acasa