ce ascultati chiar acum?

Cristi a scris:

Godspeed You Black Emperor - Slow Riot For New Zero Kanada

buna alegere.

The Tangent - 2004 - The World That We Drive Through
(groaznic de plictisitoare muzica lor, cu exceptia unei piese bonus la final care suna a ceva electro progresiv minimalist nimic nu prea merita ascultat. si Spock's Beard suna parca mai interesant)
urmeaza Thinking Plague - 1987 - Moonsongs

din 2002

Okkyung Lee-Noisy Love Songs -avant-garde

in orice caz mai interesant decat

H to He a scris:

The Tangent - 2004 - The World That We Drive Through
(groaznic de plictisitoare muzica lor, cu exceptia unei piese bonus la final care suna a ceva electro progresiv minimalist nimic nu prea merita ascultat. si Spock's Beard suna parca mai interesant)
urmeaza Thinking Plague - 1987 - Moonsongs

Nonesense, foarte bun album (bonusul e o nebunie, dap).

uneori sunt un ascultator fara rabdare, vreau din prima sa-mi placa ceva. cum ar fi Third Ear Band, care te vrajesc usor cu muzica lor de la primele acorduri.
Third Ear Band 1969 - Alchemy (album nerecomandat celor cu alergie la sunetul de oboi)

[edit: nu e muzica rock, mai degraba e muzica de camera sau etno jazz]

De acord cu The Tangent, regret cele 60 de minute cheltuite cu un album al lor odata candva.





Joan Osborne - 1995 - Relish

Incerc albumul asta pentru ca la vremea aceea mi-a placut foarte, foarte mult single-ul, pe care sigur il stiti si voi ("One Of Us"). Incepe foarte bine, prima piesa seamana cu ce avea sa faca Plant pe "Dreamland" si "Mighty Rearranger".

Electric Masada - 2005 - At The Mountains Of Madness

(prima mea Masada)

post-roc din familia GY!BE

alt-rock din 2007

Masada - 1999 - Live In Middleheim

Queensryche - Dedicated to chaos - cel mai slab album QR (nu credeam ca e posibil, sa coboare asa jos, scuzati pleonasmul), neinspirat; sunt vreo 4-5 cantece care merg, restul e din nefericire slab tare.

Pacat, mare pacat, mie mi-au placut Tribe si American Soldier; credeam ca or sa faca treaba buna; n-a fost sa fie.

And So I Watch You From Afar - 2011 - Gangs

math rock

un album reusit, foarte fain; imi place mult.

imi place mai mult decat Vespers

Anticipez inca un dezacord cu Mr. Nick vizavi de Bosetti, el deja a declarat ca Royals il calca pe nervi, eu sunt "quite drawn into it". Zwolfzungen de anul trecut a fost dupa mine remarcabil din punct de vedere conceptual, dar de mare frectie in "interpretare" muzicala. Asta de acum nu are motive sa se distinga, conceptul nu mai e pe intelesul tuturor si nici nu vreau atunci sa ma obosesc cu el, tehnicile de acompaniament muzical (practic unisonuri aproximative ale intonatiilor vocii - sau?) sunt marca Bosetti, iar precum destule piese de pe Zwolfzungen, sunt o gramada de secvente neinteresante si aici. Dar, cu prima parte din Gloriously Repeating, ultima din Life Expectations si toate din Dead Man, sunt deja la a treia ascultare, fara sa fiu calcat pe nervi.

Eliane Radigue - Geelriandre & Arthesis

que bueno!!

fuck wow, ce fain

frumos

Ricochet a scris:

frumos

incearca si

andu a scris:

fuck wow, ce fain

Mama, ce-mi aud urechile!

wut



Pele - 1998 - Teaching The History Of Teaching Geography

post roc rapid si vesel

andu a scris:

wut

Subscriam.

O clipa, dupa primele piese, am crezut ca tot albumul va fi indie latino.

Ricochet a scris:

Anticipez inca un dezacord cu Mr. Nick vizavi de Bosetti, el deja a declarat ca Royals il calca pe nervi, eu sunt "quite drawn into it". Zwolfzungen de anul trecut a fost dupa mine remarcabil din punct de vedere conceptual, dar de mare frectie in "interpretare" muzicala. Asta de acum nu are motive sa se distinga, conceptul nu mai e pe intelesul tuturor si nici nu vreau atunci sa ma obosesc cu el, tehnicile de acompaniament muzical (practic unisonuri aproximative ale intonatiilor vocii - sau?) sunt marca Bosetti, iar precum destule piese de pe Zwolfzungen, sunt o gramada de secvente neinteresante si aici. Dar, cu prima parte din Gloriously Repeating, ultima din Life Expectations si toate din Dead Man, sunt deja la a treia ascultare, fara sa fiu calcat pe nervi.

Tare greu ne potrivim noi. Pe Zwolfswagen ala mi-a placut ca fiecare piesa era o reprezentare succinta a unei chestii separate, fiecare avea universul ei sonor, pentru ca limba/vocea era radical diferita. Si tot ce facea Bosetti pe langa trebuia sa fie concentrat in cateva minutzele. Aici parca nu se mai termina, iar textele nu au nimic exotic. E prea insistent, si deja nu mai e nou.



MIMEO - Wigry (2011)

a.k.a. Motherfuckers United Orchestra. Keith Rowe, Fennesz, Pita Rehberg, Thomas Lehn, Cor Fuhler si inca vreo cativa dezlantuind o simfonie monstruoasa. Am inteles ca biserica in care a fost inregistrat albumul a hotarat la scurt timp dupa sa nu mai gazduiasca evenimente muzicale.