Fusion jazz-rock

O mixtura intre improvizatia jazz-ului cu puterea si ritmul rock-ului si inrudit cu progresivul, uneori, acestea doua, confundandu-se.

Pana in anul 1967 nu exista nici o apropiere intre cele doua genuri muzicale. Primele semne au venit din partea rock-ului, muzicieni precum Carlos Santana si Frank Zappa in SUA sau cei din grupul Traffic in Anglia au inceput sa-si imbogateasca muzica cu ceva elemente de jazz, dar ce cantau ei era, in esenta, tot rock.

In aceiasi ani se formau in America doua noi formatii, care s-au apropiat mai mult de ceea ce astazi numim jazz-rock, Blood, Sweat & Tears cu al lor “Child Is Father to the Man” (1968) si Chicago cu “Chicago Transit Authority” (1969). Doua excelente albume, dar care aveau o hiba, partea de jazz era cam vaduvita de improvizatie si virtuozitate. Este motivul pentru care in multe antologii, cele doua trupe apar la sectiunea rock.

A fost nevoie ca un mare muzician, venind dinspre jazz, de data aceasta, sa se implice.
In albumul sau “In a Silent Way” (1969), Miles Davis lasa sa se intrevada ceea ce pe “Bitches Brew” (1969) avea sa fie evident, puternice influente rock intr-un jazz ce folosea si el instrumente electrice. De vina pentru apropierea lui Davis fata de rock a fost marele Jimi Hendrix.
Dublul album “Bitches Brew” este o capodopera, el reprezinta pentru fusion ceea ce “In the Court of the Crimson King” este pentru progresiv. Definirea unui nou gen muzical.
Alaturi de Miles Davis au fost, printre altii, Chick Corea, Herbie Hancock, Joe Zawinul, Dave Holland, John McLaughlin, Jack DeJohnette. Corea avea sa formeze ulterior Return to Forever, Zawinul, Weather Report, iar McLaughlin, Mahavishnu Orchestra.

Tot cam atunci, dar venind dinspre rock de data aceasta, in Anglia isi faceau intrarea in scena doua formatii Colosseum si Soft Machine.

Numele trupei Colosseum l-a dat Jon Hiseman, bateristul trupei marelui bluesman britanic John Mayall, in urma unei excursii la Roma. Intors la Londra, paraseste Bluesbreakers, iar in 1969 aparea albumul “Those Who Are About To Die Salute You”, pornind de la traducerea latinescului “Morituri Te Salutant”, si care reprezinta salutul gladiatorilor la intrarea in arena. Peste ani, Dick Heckstall-Smith, saxofonistul formatiei, avea sa explice numele albumului: “daca muream ca formatie, atunci tocmai spusesem asta, daca nu, …cui ii mai pasa”. Altfel spus muzica pe care o cantau, ii facea sa se simta ca niste gladiatori: totul sau nimic. A fost una dintre cele mai bune trupe de concert din istoria muzicii rock si jazz. “Am fost probabil prima formatie jazz-rock din Europa, dar criticii muzicali ne etichetau Prog-Rock” (Dave Greenslade, membru fondator Colosseum).

Pornita de pe scena Canterbury, Soft Machine a inceput cu doua foarte bune albume prog-rock, in care se simteau si influentele jazz, dar abia odata cu albumul “Third” (1970), ei aveau sa plonjeze adanc in fusion. Este un album magnific, de referinta, iar Soft Machine a fost o foarte mare trupa.

Acestea au fost, probabil, inceputurile fusion-ului jazz-rock. Au urmat, apoi, multe altele.

cum spuneai, mai toata miscarea fusionului a plecat de la marele miles davis, care a avut langa el numai mari muzicieni: pe langa cei deja mentionati, il adaug pe Billy Cobham (baterist apoi pe marile discuri Mahavishnu Orchestra) si pe Coltrane, care insa desi nu a avut prea mare treaba cu miscarea, de la el au plecat artisti ca Allan Holdsworth...

un muzician fascinant de fusion mai e Al Di Meola. Electric, acustic - mai conteaza? Elegant Gypsy si Casino sunt inegalabile in felul lor.

Bill Bruford's Earthworks - "If Summer Had Its Ghosts" (1997)

Legendarul baterist al lui King Crimson, Yes si Genesis, atunci cand nu era alaturi de acestia, era implicat in diverse proiecte, majoritatea din aria jazz si fusion. A colaborat cu chitaristii Allan Holdsworth si cu Al di Meola.

Albumul din 1997 este unul de fusion, melodios si foarte placut. Merita ascultat.

Inca un exemplu al apropierii celor doua genuri.

Medeski, Scofield, Martin & Wood – “Out Louder” (2006)

Trioul format din John Medeski (keyboard), Billy Martin (baterie) si Chris Wood (bass), l-a avut alaturi, pentru acest album, pe John Scofield (chitara).

Ce a iesit? Un excelent album, pe care il recomand tuturor amatorilor de fusion.

Fusion-ul (aka jazz-rock) e considerat in afara un sub-gen al progresivului, ceea ce mi se pare in afara de orice indoiala - ceea ce nu inseamna ca nu poate fi discutat. voi ce ziceti?
O consecinta ar fi ca thread-ul asta nu e plasat inspirat aici, la "Non-Prog".

Genul este undeva la limita, revendicat si de jazz si de prog.
Cand l-am pus aici am vrut sa nu fortez nota, nefiind sigur cum va fi privit, pentru ca nu identificasem pe aici amatori (nu ca nu ar fi).
Si eu zic ca ar fi bine de mutat. Inclusiv pentru vizibilitate.
Buendia, poti face asta?

topic mutat

gusta cineva SBB? eu, din ce am ascultat, mi s/a parut ca perioada 1976-1980 a fost cea mai propice pt polonezi. atata muzica nemaipomenita ce nu este deloc grea...
din ce au scos in ultimii ani am ascultat decat New Century.

SBB nu am ascultat inca, dar despre jazz-ul polonez am auzit numai lucruri bune. Una dintre cele mai bune scoli est-europene sau chiar europene.

Propunerea mea
Jean-Luc Ponty - "Bestseller 2000"

Unul dintre pionierii viorii electrice, francezul a colaborat cu multi muzicieni de jazz, dar si cu Frank Zappa. O mare realizare a sa este concertul de la Montreux din 1994, alaturi de Al di Meola si Stanley Clarke.

Nu stiu exact despre ce e vorba in concertu din Montreux, dar tinand cont ca a precedat albumul "Rite of Strings", ma gandesc ca nu poate fi departe de el. Albumul respectiv este jazz in foarte mare masura, doar al di meola are niste faze mai ciudate, are niste efecte la chitara electrica de numa el stie de unde le scoate (dar totusi, 90% din chitarile de pe album sunt chitari clasice).

Iar la Miles Davis, am mai citit si pe wikipedia minunatia cum ca "Bitches Brew" ar fi inspirat de Hendrix. Dar daca stai sa il asculti, chiar nu au puncte in comun. Doar simplul fapt ca Miles s-a hotarat sa foloseasca instrumente electrice, nu transforma albumul in fusion jazz-rock. Intr-adevar e primul album de fusion (la vremea aia era in mare masura neincadrat), dar nu imi aduc aminte sa aiba asa multe elemente de rock in el. Adevarul e ca nu l-am mai ascultat de vreo 2 ani, dar in mare imi aduc aminte despre ce e vorba.

Al di Meola canta fusion, da in afara de vreo 2..3 piese gen "Race with Devil on spanish highway", nu e combinat cu rock, ci e un fuison de jazz cu flamenco (Mediterranean Sundance) si latino (Flight over Rio), mai ales in albumele care au fost mentionate. Pe "Consequence of Chaos" de exemplu, (ca asta l-am ascultat mai recent) are si influente de muzica frantuzeasca.

Daca tot s-o amintit de Coltrane, nu cred ca va ramana in istorie ca a influentat nu stiu care instrumentist (intre noi fie vorba, nu stiu daca mai e vreunu care sa influenteze asa o gama mare de artisti, de la chitaristi, bassisiti (Jaco), violonisti (Ponty), pianisti (nevasta-sa, Alice), sa nu mai vb de saxofonisti), ci va ramane in istorie ca poate cel mai mare muzician al secolului XX. A cantat cu Miles pe 2 albume, dupa mine destul de slabe (comparativ cu "My Favorite Things", "Giant Steps", "Meditations", "Stellar Regions" etc), desi din cate stiu, parca "Milestones" detine recordul de albume de jazz vandute.

In rest, daca vreti sa il vedeti pe McLaughlin, va participa la festivalul de jazz de la Timisoara din 30 nov-2 dec, iar daca vreti sa ii vedeti pe Ponty si pe Paco de Lucia (care si el ceva albume de fusion, Zyryab, Siroco, si ce mai avea cu sextetul lui), ei vor participa la festivalul Plai, tot din Timisoara, de prin septembrie, nu mai stiu exact data. Cei ce organizeaza festivalul de jazz ziceau ca mai trag de Al di Meola sa revina la TM, dupa experienta reusita de la festivalul Pali de anul trecut.

Jabba a scris:

Iar la Miles Davis, am mai citit si pe wikipedia minunatia cum ca "Bitches Brew" ar fi inspirat de Hendrix. Dar daca stai sa il asculti, chiar nu au puncte in comun. Doar simplul fapt ca Miles s-a hotarat sa foloseasca instrumente electrice, nu transforma albumul in fusion jazz-rock. Intr-adevar e primul album de fusion (la vremea aia era in mare masura neincadrat), dar nu imi aduc aminte sa aiba asa multe elemente de rock in el.

Eu am spus
De vina pentru apropierea lui Davis fata de rock a fost marele Jimi Hendrix.
ceea ce este putin diferit fata de
“Bitches Brew” a fost inspirat de Hendrix
Poate indirect.

In alta ordine de idei, eu detin editia 2004 a lui
“The Complete Bitches Brew Sessions”
http://www.sonymusicstore.com/store/catalog/MerchandiseDetails.jsp?upc=827969092422
Este o editie de lux, ce contine 4 CD-uri incluzand 21 piese, mult mai multe decat editia originala din 1969 si un booklet (daca se poate numi asa) de 92 pagini in format mare, echivalent cu aproape 200 pagini in formatul normal pentru CD-uri.

Iata ce scrie acolo:

coperta 4:
“… Once again, Davis (1926-1991) had set the tone and direction for modern jazz, melding outer-limits improvisation with the rhythms, bass lines, and timbres of the rock ’n’ soul synonymous with James Brown, Sly Stone, and Jimi Hendrix…”

pagina 6 (Remembering Miles and Bitches Brew by Carlos Santana)
“…Around that time, Miles always seemed to be in the company of a group of women some of us called the cosmic ladies. There was his wife Betty (Mabry) Davis, Collette, Monica, and Devon, Jimi Hendrix’s old lady. And you could see how these ladies were affecting Miles. They changed the way he dressed, the places he went, and the music he listened to. Largely because of their influence, Miles really began to check out James Brown and Sly Stone, and he started hanging out with Jimi…”

pagina 10 (Remembering Miles and Bitches Brew by Carlos Santana)
“…Further influenced by the dynamism and the accessibility of the music of James Brown, Sly Stone, and Jimi Hendrix, Miles made Bitches Brew the dramatic crossing of his Rubicon, and in so doing he erased all paths back to his past…”

Se mai pot da si alte citate.
“Minunatia” a spus-o si Carlos Santana, nu doar wikipedia.
Sigur ca predominant este jazz-ul, ca doar Davis de acolo vine, dar influente dinspre rock cu siguranta exista. Este vorba in principal de ritm.


In privinta concertului de la Montreux, in mare masura ai dreptate, totusi Ponty foloseste numai vioara electrica si tocmai el da o nota de fusion in muzica din acel concert.

Miles facea deja proto-fusion (sa-i zic asa) si dinainte de Bitchess Brew, dar eu sunt sigur ca auditia la Electric Ladyland i-a spus multe...

Aici
http://www.radio3net.ro/halloffame/index.php?cx=emisiuni
pot fi ascultate, printre altele, albumul din 1971 al lui
Brian Auger's Oblivion Express
dar si fragmente din "seven" al lui Soft Machine, impreuna cu comentariile regretatului Cornel Chiriac si cu interviuri luate de acesta, lui Karl Jenkins si lui Allan Holdsworth.

Pentru cei care nu stiu cine a fost Cornel Chiriac, gasiti informatii aici
http://www.cornel-chiriac.org/

Din saracul fusion romanesc

Zoltan Boros - "Pasi spre infinit"
Marius Popp - "Panoramic jazz-rock"
Marius Popp - "Nodul Gordian"

Toate trei sunt viniluri. Nu cred ca au fost reeditate.

Privind in ansamblu, nu ma frustreaza putinatatea trupelor de jazz-rock romanesti, mie mi se pare ca numarul lor a fost rezonabil; ce ma frustreaza pe mine e cat de putin au reusit sa lase in urma. Nu din vina lor, din nou...

Prima trupa care e vine in minte e Rosu si Negru, in perioada cu Nancy Brandes, care a dominat scena progresiva romaneasca dintre 1968 si 1972, fiind ceea ce se poate numi primul super-grup romanesc; eu ii consider un grup proto-prog, cantand un progressive-brass-pop-rock (rad si eu). Piese precum "Cadrane" (cu care au dominat copios toate topurile anului 1971) sau "Amurgul" (ne-lansata) sunt fantastice! Din pacate in perioada asta n-au reusit sa scoate albume; single-urile si piesele nepublicate, daca s-ar pune cap la cap, ar forma un album excelent pe CD (peste 40 de minute de muzica).

Apoi, s-ar putea argumenta ca Experimental Q sunt tot o formatie jazz-rock; eu ii vad ca fiind afiliati sound-ului "Canterbury", care e un cross-over intre jazz-rock si experimental. Urma lor e destul de consistenta.

Mai sunt trupele Basorelief, putin in genul Weather Report (cu o piesa, "Crocodilul", pe live-ul Club A din 1981, si alta, "Drum prin campie", pe Formatii de muzica pop 3 din 1978, superba!), Columna (cu splendida "Evolutie" pe aceeasi Formatii pop 3, din nou ceva a la Weather Report), alte trupe a caror urma n-am gasit-o deloc: Modal Q, o trupa clujeana inrudita cu Experiemental Q, Gramofon - trupa de jazz-rock din nou a la Weather Report cu Mihai Farcas la tobe - tobarul de pe Dreptul de a visa al Progresiv TM, Bela Kamocsa la bass, el o daduse pe jazz inca de cand era in Phoenix, si Doru Apreotesei care apoi a format Post Scriptum, cel mai tare grup jazz-rock romanesc de la cumpana anilor 70/80. Pentru Post Scriptum nu recomand albumul lor, foarte pop dar de buna calitate, ci piesa live de pe aceeasi compilatia Club A din 1981, "Urme de pasi pe infinit".

Panoramic Jazz-Rock e un album excelent in discografia unui muzican de jazz curat, dar e jazz-rock mai mult cu numele - singura piesa cu adevarat fusion e "Inscriptie", una din piesele mele favorite all-time.

De Zoltan Boros n-am auzit pana acum, promit sa investighez... Pe moment nu se arata nimic. M-ai facut curios.

http://interioare.free.fr/Zoltan%20Boros/Zoltan%20Boros%20-%20Pasi%20spre%20infinit.html

Tot ceva spre Weather Report, cu o atmosfera poate ca la Pat Metheny.
Este deosebit.

de pe la noi mai era Valeriu Sepi, care stiu ca a incercat sa faca o orchestra de percutie, fiind impresionat de ce a vazut la Strasbourg. am vazut pe TvrCultural acum ceva vreme cum, pe vremea cand era la Phonix era fascinat de Weather Report si incercat niste formatii de gen, dupa aia plecand in Franta. problema e ca nu stiu numele acestor trupe, stie cineva? canta la festivalul de jazz de la Sibiu. una din ele era trupa lui Tavitian, atat mai tin minte... cert e ca se gasesc greu.

Marius Popp, discurile amintite si o cronica (de fapt comentariul de pe coperta) a lui Florian Lungu

http://interioare.free.fr/Marius%20Popp/Marius%20Popp%20-%20Panoramic%20Jazz%20Rock.html

http://interioare.free.fr/Marius%20Popp/Marius%20Popp%20-%20Nodul%20gordian.html

Piotr Buendia a scris:

de pe la noi mai era Valeriu Sepi, care stiu ca a incercat sa faca o orchestra de percutie, fiind impresionat de ce a vazut la Strasbourg. am vazut pe TvrCultural acum ceva vreme cum, pe vremea cand era la Phonix era fascinat de Weather Report si incercat niste formatii de gen, dupa aia plecand in Franta. problema e ca nu stiu numele acestor trupe, stie cineva? canta la festivalul de jazz de la Sibiu. una din ele era trupa lui Tavitian, atat mai tin minte... cert e ca se gasesc greu.

Harry Tavitian fusion, hmm... interesant.
Eu stiam doar de free jazz si de blues dar, si el a fost un mare oropsit al vremurilor. Se spunea ca primul sau album a fost scos in Anglia, intr-o editie limitata. Am inteles ca i-au fost editate, in sfarsit, albumele si ca se gasesc la Carturesti. Tot ajung eu in Bucuresti toamna asta.

nu spun ca el e fusion, ci ca sepi a colaborat cu el.
pe tavitian l-am vazut intr-un concert "istorie a jazzului". in care a vorbit mult cu publicul despre nasterea jazzului. a cantat si niste inprovizatii interesante atunci, mozart si monk din cate imi mai amintesc.
la tv l-am vazut intr-un duo cu un acordeonist armean, cantat jazz cu influente armene (el fiind tot armean la origine).
un om cu o cultura muzicala imensa care, din cat mi-am putut da seama, o foloseste din plin.

Pai tocmai, ca la cate a cantat el, si a ramas neinregistrat, nu este exclus sa fi fost si putin fusion. Macar de distractie.

corect. a si vorbit atunci de al di meola putin. mai sunt celebre cantarile la 4 maini cu johnny raducanu.

ps:Harry Tavitian, Wolfgang Puschnig & Cserey Csaba

Am reascultat “Elegant Gypsy” al lui Al di Meola, pentru ca am facut rost de o inregistrare de calitate, dar si pentru ca vroiam sa vad ce impresie imi face acum, la vreo doi sau trei ani de la ultima auditie.
Si… raman la parerea initiala, anume ca este un foarte mare album si ca, exceptand doua piese (capodopera Mediterranean Sundance si foarte scurta Lady of Rome, Sister of Brazil), este o muzica impregnata de rock, atat prin ritm cat si datorita chitarei lui Meola. Este un fusion mai complex, cu diverse alte influente, in special flamenco si latino (oare cum ar fi sunat Midnight Tango fara influente latino) dar preponderant este tot jazz-rock-ul.

Booklet-ul CD-ului contine cateva informatii foarte interesante. Astfel, aflu de aici ca Larry Coryell a fost chitaristul datorita caruia s-a indreptat spre fusion si ca primul instrument la care a cantat a fost bateria, dar asta doar pana ce, la 8 ani, a inceput sa ia lectii de chitara.

Al di Meola explica si de ce, dupa 1985, a schimbat stilul, oriendandu-se spre o zona mai eterica si acustica.
“I’ve sort of tired of that big Marshall amp sound. My ears just got tired of it. I’m more enchanted with it now. I mean, I have ten albums where I’m blowing my brains out with technique. People know what I can do. I don’t have to keep repeating myself.”

Un fapt remarcabil e cum s-a facut aici, in Estul Europei, in blocul comunist, jazz-rock de cea mai buna calitate. Am vazut mai multe videoclipuri de Youtube cu SBB si trebuie sa spun ca m-au impresionat. Leb i Sol au rupt si ei gura targului cu primele doua albume, primul excelent al doilea de-a dreptul superb. Dintre ai nostri Post Scriptum ar fi intrat in aceeasi categorie daca nu isi faceau albumul atat de pop. Chiar si asa, ar merita reeditat.

Partea mea de fusion/jazz rock, deocamdata:

John McLaughlin, John Abercrombie, Return To Forever, Eberhard Weber (da, cred, ca este intre fusion si jazz compozitional). Urmeaza sa intru in Mahavishnu si Weather Report.

Si SBB, caci par sa fie extraordinari.

Doua trupe nemtesti
Passport – “Cross-Collateral” (1975)
Kraan – “Flyday” (1978)

Passport este proiectul legendarului jazzman german Klaus Doldinger, un muzician care a traversat mare parte din istoria genului, incepand de la Dixieland, trecand prin bop si ajungand si la fusion. Albumul este unul de referinta.

Despre Kraan, la inceput, am crezut ca este o reprezentanta a Krautrock-ului. Dar nu, cel putin acest album este unul de fusion, si inca unul de buna calitate.