Marillion

pai si catalogarea asta cu progul e destul de subiectiva

Velkan a scris:

Şi eu ar trebui să cred că Mr. Mosley nu ştie ce-i aia prog? Mda, sigur.

stie sigur ce e aia "prog",face pe prostu' asta dupa ce a cantat din '73 cu Darryl Way(Curved Air) in Wolf ,apoi mai tarziu in '75 cu Trace(related Focus)

Yup. Sunt sigur că, dacă i-ar fi luat interviu prin '84, ar fi ştiut ce e aia prog.

Cred ca fraza cu pricina este : " Personally, I still don’t really know what progressive means."

La prima vedere am fost si eu cam nedumerit,ulterior am dedus ca nu este vorba despre ce este progresivul ci ce vor progresistii (eventual de la el respectiv trupa)... in fine,subiect de polemica

Ha! Uite de asta imi place Mick Pointer!



In some people’s minds if a piece of music is over 10 minutes long, it automatically gets the label of being progressive. - Michael Jackson - Thriller are vreo 14 minute [cel putin videoclipul are atat]. Way to go, Mosley!

Marillion - Happiness is the Road ,al 15 lea album in curand

^sper ca nu vom aprecia calitatea titlului, ca numai asta se zice pe PA, de parca e crucial.

il astept si eu, desi, la cat de repede se coace, probabil e in acelasi stil cu "Somewhere Else".

GentleG a scris:

Marillion - Happiness is the Road ,al 15 lea album in curand

Yep. Dublu CD ,unu "Essence" si unu "The Hard Shoulder".

Sa vedem (h zicea ca primul ar fi ceva concept,daca nu cumva s-o fi razgandit intre timp)

Sunt tari.am vreo 3 concerte mai reprezentative.suna bine ce sa mai ...

Daca e.... in concerte sa ne masuram, eu am vreo 6. Na!

*cough*7*cough*

Rico, ia baga o lista, ca m-ai facut curios.

Recital of the Script
1982-86 The Videos
From Stoke Row To Ipanema
Brave Live 2002
Live At Loreley
Marbles On The Road
Somewhere In London

"Happiness is the Road" povestit de Mark Kelly

nu mai ascultati satanistii astia

wulfthor a scris:

nu mai ascultati satanistii astia

avem un glumetz printre noi.

"Explicatiuni" pe tema noului album - Youtube si controversa Peer2Peer Release

Happiness Is the Road are deja cronici negative de 1 stea sau 2 stele pe PA - eu banuiesc ca aceste cronici sunt scrise de proggeri care au ramas setati pe perioada Fish si totusi se incapataneaza sa-si dea cu parerea despre ceva ce nu le place (ca si cum m-as apuca eu sa scriu cronici la trupe industriale/black sau death metal). Parca exista principiul ala simplu, nu-ti place nu asculta,stop complaining! Ca le-o fi placand era 80ista Fish, foarte bine, sa nu mai faca pe experti la muzici care i-o fi lasand rece (aka era Hogarth); eu unul ma bucur ca Marillion au lasat neo-progul, si experimenteaza cat decat cu fiecare album care-l scot.
Poate exagerez cu reactia asta, dar in privinta ultimului album, eu unul il gasesc reusit, bine facut; poate sunt eu mai putin pretentios, posibil. oricum pe mine unul Marillion nu m-a dezamagit niciodata si tot ascult trupa asta de prin 1992.

mmdea…stii cum e;chestia cu Fish vs Hogarth va exista la infinit si nu sunt singurii ( vezi gabriel/phill,waters/gilmour….etc etc).In cazul Marillos totul e sa fii in stare sa accepti ca Fish e Fish si Hogarth e Hogarth.Asta e tot. Daca nu e lumea destul de pregatita incat sa poata faca spagata intre cei doi atunci sa se apuce de Robbie Wiliams .
Si fie vorba intre noi,nu poate sustine nimeni ca muzicienii din trupa nu ar fi in stare ca la momentul actual sa mai compuna o lucrare ca Script;doar ca stiu si ei ca suntem in anul 2008 si nu mai exista auditoriu propice pentru astfel de lucrari.In fond si la urma urmei sunt tot aceeasi oameni care au cantat si in anii 80 nu? Toata lumea da vina pe h desi (am mai spus-o parca odata) NU el este cel ce conduce trupa.
In fine..noul album este o chestie de experiment ,e drept.Acum depinde de cit de pregatit este publicul sa guste acest lucru.Sa vedem, ce-o sa fie ce-o sa fie ….

Pe de altă parte ar fi absurd să încerce un nou Script. Trupele vechi care mai au ceva de zis sînt cele care au încercat să se reinventeze. Nu poţi urma aceeaşi idee muzicală timp de 20 de ani fără să plictiseşti. Ştiţi şi voi ce-a fost a fost ..

eu-s fan H Marillion, as vrea doar ceva mai deasupra simplului Somewhere Else...nu cred ca mai vine un al doilea Marbles, dar macar ceva la mijloc...voi asculta noul album soon

Ricochet a scris:

eu-s fan H Marillion, as vrea doar ceva mai deasupra simplului Somewhere Else...nu cred ca mai vine un al doilea Marbles, dar macar ceva la mijloc...voi asculta noul album soon

pai chiar e mai inspirat ca Somewhere Else (desi Mark Kelly a recunoscut intr-un interviu ca multe din cantece/idei pt cantece sunt din perioada cand compuneau SE), nu e la fel de bun ca Marbles (dar nici sa spui ca e sub Marbles, nu shtiu) - n-are un Ocean Cloud de exemplu. Albumul merge oarecum pe linia SE/Marbles, unele melodii au reminiscente Anoraknophobia. Oricum albumul n-o sa socheze printr-o schimbare 100% a soundului, e Hogarth era Marillion, ii recunosti si in cazul meu de exemplu, te bucuri de ceea ce auzi.

Alte 2 review-uri negative pt Marillion pe PA - 1stea pt Happiness is the Road si 2 stele pt Afraid of Sunlight; sa traiasca libertatea de exprimare, da' eu tot ma enervez cand vad asa ceva, sincer - inteleg un criteriu good but not essential pt albumele astea, dar slabe , neinspirate si mediocre, ele nu sunt nicidecum.
De ce clasifica lumea albumele astea ca fiind pop, sau avand influente pop? Pop inseamna parca popular music, muzica accesibila, care e pe gustul tuturor, nu? radio-friendly. De ce compara lumea ultimile creatii Marillion cu Coldplay? N-au nika in comun!

Poate sunt eu subiectiv fiindca Marillion e trupa mea de suflet.

curios sa ascult ultimul album ,eu m-am oprit la "seasond end" sau "brave" ?
o sa revin cu o parere cu siguranta indiferenta ,nepartinitoare

Am ascultat noul Marillion, de doua ori pana acum. Nu prea stiu ce sa zic - daca cu simplul, dar si simpaticul Somewhere Else ma imprietenesc din ce in ce mai mult, aici cred ca ar putea "creste"(grow on me), intr-un final, doar a doua parte. Prima parte, Essence, mi se pare slaba, laxa, salvata de cateva piese si un pic din epic, dar parca nici ele nu au savoarea unor albume anterioare (din epoca H Marillion, vreau sa zic!). Disc Two e mult mai inspirat, cu un plus de mister sau de dinamica.

Un lucru e sigur pt. mine: e cea mai slaba performanta vocala a lui Hogarth de mult timp. Pur si simplu, nu-l recunosc de pe "vechi" succese precum Brave, .com, Anoraknophobia, Marbles. Se implica emotional, dar totul e straveziu spre plictisitor. Sorry.

Ca sa ma fac bine inteles, nu am pretentia unor "extra Marbles", e clar ca Marillion au apucat-o pe o noua directie. Somewhere Else justifica ceva mai consistentul Happiness Is The Road, dar lipsa de culoare (vitalitate) in acesta din urma e deja un faux pas nelegat de nimic altceva. Deci, chiar daca un pic surprinzator, deocamdata ma multumeste mai mult Somewhere Else, din noua gama muzicala Marillion, decat recentul HITR.

Nu vreau sa intristez fanii de-aici, dar, la momentul recenziei, daca, dupa si mai multe ascultari, nu mi se imbunatateste impresia, as avea mari dificultati in a da macar 3 stele albumului.