Samfest Jazz 2009

Satu Mare
23-24 iulie

JOI

Festivalul a fost deschis de Nemez, o trupa formata din patru tineri secui din Transilvania si o unguroaica si care au cantat un fel de funk/folk/jazz (in ordinea influentelor). Folk maghiar, evident. Solista vocala este draguta dar nu prea e cantareata de jazz (poate ca nici nu doreste asta), violonistul/chitaristul este axat mai mult pe folk, cei care mai duceau uneori muzica spre jazz fiind organistul si bassistul. Probabil ca un bun cunoscator al folclorului secuiesc/unguresc ar fi stiut cat de mult improvizeaza si cat de bine. Nu e cazul meu.
A fost un show placut.

Au urmat localnicii de la Csaba Cserei Duo, care au incantat publicul.
Veteranul de 51 ani Csaba Cserei (baterist, percutionist, colaborator al lui Harry Tavitian, impreuna cu care a scos recent un CD, a cantat in tinerete si rock progresiv cu VOX-T din Miercurea Ciuc) impreuna cu un debutant de 16 ani (chitara) au sustinut un recital de percutie/chitara clasica.
Sonoritati clasice si orientale, uneori pe teme folk unguresti si romanesti a fost ceea ce au cantat ei. Spre deosebire de Nemez, aici folk-ul era abia simtit, muzica fiind de chitara clasica cu o nota orientala (datorita instrumentelor de percutie). Doar patru piese, printre care si o interesanta varianta (dar destul de greu de recunoscut) la Ave Maria.
Dupa cum am spus, publicul a fost incantat si a solicitat un bis dar, pentru ca duo-ul era constituit doar de doua saptamani, tot repertoriul lor era de 4 piese, asa ca au repetat una dintre ele.
A fost foarte frumos.

Ziua a fost incheiata de Nicolas Simion Trio.
Cel mai important reprezentant al diasporei romanesti (Nicolas Simion) impreuna cu chitaristul nr.1 al tarii din ultimii ani (Sorin Romanescu) si cu un exceptional baterist din Satu Mare (Dinu Simon), asa i-a prezentat Florian “Moshu” Lungu.

A fost un spectacol memorabil.
Cei trei au cantat un jazz pur (bop/bebop), folosind uneori teme din folclorul romanesc, dar muzica ramanand jazz si nu un fusion de folk si jazz, asa cum fac unii.
Au inceput cu cateva piese jucate (formularea lui Nicu Simion), au avut si bucati mai lirice dar si unele foarte eclectice, au cantat in trio, in duo si a fost si un solo al lui Romanescu. Toate piesele excelente dar parca “cea mai cea” a fost 15 June (de la ziua de nastere a lui Nicolas Simion), extrem de complexa, variata si care a avut si un solo de baterie la care Dinu Simon a facut si spectacol lovind la un moment dat tot ce ii statea in cale: suporti, scaune, podele, propriul corp.
Cei care ii stiau valoarea lui Nicolas Simion se asteptau la ceva nemaipomenit.

A fost un spectacol memorabil.
Parca am mai spus asta.

VINERI

Ziua a inceput cu Bohem Ragtime Jazz Band (Ungaria). Acestia au prezentat un agreabil spectacol de jazz traditional. Au cantat dixieland, new orleans, swing, ragtime, vocal jazz, au dansat si au mentinut buna dispozitie cu umor burlesc. A fost placut dar, cum mie imi place jazz-ul traditional dar in doze mici, am asteptat cu nerabdare intrarea celor trei americani.

Incheierea a fost apoteotica.
“80% din Europa va invidiaza pentru ce veti vedea in seara asta”, a spus Moshu.
Larry Coryell este unul dintre pionierii jaz-rock-ului si probabil in top10 al celor mai importanti chitaristi din jazz (din punctul de vedere al intrepretarii, compozitiilor si influentei).
Alphonse Mouzon, unul dintre principalii colaboratori ai lui Coryell, a cantat si cu Weather Report, Jeff Beck, Carlos Santana, Patrick Moraz si a fost socotit, pentru o vreme, cel mai rapid baterist din lume.
Joey DeFrancesco apare pe doua dintre albumele lui Miles Davis, a lucrat mult cu McLaughlin (in 1993 au fost impreuna in Romania) si este unul dintre virtuozii orgii Hammond B-3.

“Ce mai faci? Bine?” spuse cu accent ardelenesc, au fost primele cuvinte ale lui Coryell.

Au cantat jazz electric, care mergea uneori spre blues dar de cele mai multe ori spre fusion, o reinterpretare Sinatra (DeFrancesco vocal) si au fost si doua piese acustice solo ale lui Larry. A existat un moment fabulos: varianta lui Coryell la Boleroul lui Ravel.

Incredibili muzicieni. A fost un singur bis, si cu toate ca sala a aplaudat insistent, nu au mai cantat, dar a fost vizibila incantarea lui Mouzon (ultimul ramas pe scena) pentru aprecierea din partea publicului. In ziua urmatoare aveau concert in Finlanda.

Am facut si poze dar trebuie sa le prelucrez putin pentru ca nu am decat o “sapuniera” Sony (pana la toamna cand imi iau ceva adevarat).

Spitzenmessig, Aldi!

Recunoasteti personajele.
Continuarea maine.

DeFrancesco in public, urmarind recitalul solo al lui Coryell