Samfest Jazz 2010

Festivalul Internaţional Samfest Jazz
23 – 26 iunie 2010
Anul acesta se pare ca vor fi 4 zile de jazz la Satu Mare.

Primii invitati anuntati: Mike Godoroja Blues Band, Sorin Romanescu, Bega Blues Band, Special Providence (Ungaria), Skopje Connection (Macedonia).
Asteptam programul complet, si mai ales capul de afis care sper ca va fi iar un nume mare, asa cum se tot intampla de 3 editii incoace.

Intr-un anunt mai vechi se comunica faptul ca desfasurarea festivalului va avea loc intre 22-24 iulie, adica la concurenta cu Garana (23-25 iulie). Era pacat sa-l lase asa.

Inca nu e anuntat programul complet, dar se mai stiu doi participanti:

Tomasz Stanko Quintet (Polonia)
Lars Danielsson Trio (Suedia) - un nume important in jazzul european.

Aldi a scris:

Inca nu e anuntat programul complet, dar se mai stiu doi participanti:

Tomasz Stanko Quintet (Polonia)
Lars Danielsson Trio (Suedia) - un nume important in jazzul european.

Promitator...
Dar depinde si ce vor canta, unele din piesele lui Stanko aparute la ECM nu sunt tocmai ceea ce ai vrea sa asculti la un concert de jazz

idle_ro a scris:

Dar depinde si ce vor canta, unele din piesele lui Stanko aparute la ECM nu sunt tocmai ceea ce ai vrea sa asculti la un concert de jazz

La care te referi? Eu n-am ascultat inca nimic, cred ca unele-s faine, dar sunt un pic sceptic/nu stiu de unde sa incep/daca am chef.

începe cu alea cu Marcin Wasilevski

sau cu From The Green Hill

îmi era absolut antipatic după Baladyna. Acum am ajuns să am vreo 7 cduri pe raft



check this out

https://www.youtube.com/watch?v=94dkiKOa6kk

aşa ceva aş vrea să văd la un concert de jazz

preferatele mele sunt Lontano, si Soul of Things
nu mi-au placut Balladyna, Peyotl Witkacy,Freeelectronic

idle_ro a scris:

preferatele mele sunt Lontano, si Soul of Things

ce spuneam şi eu

bibi a scris:

idle_ro a scris:

preferatele mele sunt Lontano, si Soul of Things

ce spuneam şi eu

inseamna ca gusturile mele se inscriu in mainstream

Nici eu n-am ascultat niciun album Tomasz Stanko. Am sa pastrez misterul pana la concert
Dupa cum ati discutat aici inseamna ca ma pot astepta la orice (bun/rau).

cateva piese din ultimul album (Dark Eyes) care imi place si el si in care quartetul polonez a fost schimbat cu un quintet scandinav
https://www.youtube.com/watch?v=ElYoIyRiLyE
https://www.youtube.com/watch?v=R4RBYKlIB2M
ramane de vazut si cu ce echipa vine la festival

te poți aștepta doar la bine.

albumele care îmi displac sînt vechi / îmi place cam tot ce a scos în ultimii 10 de ani


https://www.youtube.com/watch?v=3owYRAAdeNo

Mda, am ascultat. Nu-mi place. Dar e bun.
Enjoy.

Intre Stanko si Danielsson , prefer muzica lui Lars Danielsson, mi se pare mai accesibila( desi nu neaparat mai "usoara").
Imi plac mult Passodoble, Tarantella, si Melange Bleu
In 2010 i-a aparut un dublu CD compilatie Signature Edition 3

Si mie imi place Danielsson. I-am vazut (la TV) prestatia de la Garana din 2008, alaturi de pianistul polonez Mozdzer (impreuna cu care a scos Pasodoble). Cei doi au fost extraordinari.

Revenind la festival, se pare ca va fi destul de divers. Pentru Special Providence (Ungaria) eticheta lipita este prog-jazz-fusion.

23 - 26 iunie 2010, ora 19.00
Filarmonica "Dinu Lipatti"
Preţul unui bilet: 15 lei/zi; 50 lei/4 zile

PROGRAMUL SAMFEST JAZZ 2010

Miercuri, 23 iunie
In JazzTenso
Tomasz Stanko Quintet (Polonia, Danemarca, Finlanda)

Joi, 24 iunie
Bega Blues Band
Mike Godoroja & Blue Spirit
Special Providence (Ungaria)

Vineri, 25 iunie
Jazz Friends
Sorin Romanescu
Snako Dixie Jazz Band

Sâmbătă, 26 iunie
Macro World
Skopje Connection (Macedonia, Italia)
Lars Danielsson Trio (Suedia, Grecia, Marea Britanie)

Prezintă Florian Lungu

miercuri, 23 iunie

Startul l-a dat o trupa creata special pentru acest festival, asta pentru ca In JazzTenso = In Extenso + Enyedi Zsolt (Yesterdays).
Sase muzicieni din Satu Mare, Carei, Baia Mare si Cluj si care, exceptandu-l pe percutionistul Cserey Csaba, au declarat ca nu sunt jazzmani.
Cum isi exprima rockerii si progerii admiratia fata de jazz? Cantand fusion.
Fara compozitii proprii, doar coveruri din repertoriul Mezzoforte, Spyro Gyra, Hancock si Cobham.
La bis au improvizat pornind de la tema lansata de baterist si de percutionist.
A fost un inceput de festival fain si antrenant, cu un moment deosebit baterie + percutie. E loc de si mai bine.

Tomasz Stanko Quintet a fost un… trio. Anularea unei curse aeriene de la Copenhaga a impiedicat doi danezi sa ajunga la Satu Mare.
Stanko e bun, foarte bun, iar cei doi finlandezi au fost super. La inceput mi-a atras atentia bateristul care a facut cateva lucruri deosebite iar apoi m-a cucerit pianistul, mai ales cu pasajele care sunau mai free.
S-au cantat doar compozitii ale lui Stanko si nu a fost deloc mainstream, spectacolul incheindu-se cu o piesa apropiata de free-jazz (in care am inteles ca Stanko este maestru). La bis o piesa scurta si mai lejera.
Superb spectacol. Toata admiratia pentru acest polonez care la aproape 68 de ani are inca multa energie.

joi, 24 iunie

Pe Godoroja il stiu de pe vremea cand organiza, in Politehnica, clubul de jazz ING. Nu am crezut niciodata ca va ajunge sa si cante. La Satu Mare Mike Godoroja & The Blue Spirit au venit cu proiectul Balkanic Zeppelin. Ca vechi ascultator de Zeppelin eram cam sceptic.
Ma asteptam la o colectie a baladelor LZ, dar nu, au intrat in piesele lor grele. Este evident ca Mike Godoroja l-a studiat intens pe Plant, dar si-a ales ceva foarte greu, poate pe cel mai bun vocalist din istoria rock-ului. E greu sa canti ca Robert Plant. Nici chiar Plant de dupa 1990 nu mai poate canta ca cel din 69-75. Daca as spune ca am vazut New Zeppelin, asa cum sunt prezentati uneori, ar fi mult prea mult. Avand tot timpul in minte originalul, pot spune ca a fost totusi mai mult decat ma asteptam. A fost mai mult decat ok.
Elementul deosebit l-a adus tambalul invitatului lor, Marius Mihalache. Acesta a reusit o performanta deosebita, l-a facut sa sune foarte rock. Introul lui de la Gallows Pole a fost magnific. Cea mai reusita piesa mi-a parut No Quarter. Un virtuoz Marius Mihalache.

Bega Blues Band s-a prezentat intr-o formula remaniata dupa plecarea dintre noi a lui Bela Kamocsa. Exceptand bisul, au cantat numai standarde jazz, cele mai multe din Horace Silver. Foarte bine interpretate, am simtit placerea pe care o ai atunci cand asculti o compilatie cu mari piese de jazz.

Special Providence este o foarte tanara trupa din Ungaria. Se declara influentati de muzicieni de la Scofield si Metheny, pana la Liquid Tension Experiment si sunt una din marile sperante ale fusionului maghiar. Este un jazz-rock curat, fara elemente din folkul unguresc, poate uneori cu o usoara tenta de metal. Muzica pur instrumentala. Suna extrem de bine, chiar daca nu am detectat ceva deosebit de original la ei. Le-am cumparat un CD (Space Café) din cele doua puse de ei la vanzare. Sunt de urmarit in anii urmatori.

vineri, 25 iunie

Cu Jazz Friends am avut ocazia sa mai cunosc cativa dintre muzicienii timisoreni de jazz, dupa cei vazuti in ziua precedenta (cativa dintre ei au cantat in ambele zile). Pe singurul non-timisorean, Dinu Simon acum din Arad (anul trecut locuia in Satu Mare) il stiam dinaintea acestei editii de festival. A repetat soloul pe care l-a facut anul trecut cu Nicolas Simion, poate nu chiar identic, si i-a iesit foarte bine si acum. Am inteles de la Moshu ca este unul dintre cei mai apreciati bateristi si ca este in mod constant ales de diversi muzicieni pentru colaborari. S-a cantat un jazz cat se poate de clasic, compozitii in principal ale lui Dan Mitrofan. Nu au parut inca foarte legati, cu siguranta au prestat sub Bega Blues Band, dar a fost ok. De urmarit ca muzicieni, pentru ca nu stiu daca aceasta formula va avea continuitate.

Standards On Double Six, adica Sorin Romanescu si Alex Man ambii cu double six-uri au avut-o invitata pe Luiza Zan. Inca din ziua precedenta Moshu ne spusese ca Luiza vine cu copilul ei. Nu am inteles ce poate face un copil pe scena, asta pana cand nu am vazut-o pe solista. E insarcinata.
Standards On Double Six este unul dintre multiplele proiecte al lui Romanescu in care l-a cooptat pe Alex Man din Targu Mures, un chitarist mai putin cunoscut, dar unul foarte bun. Asa cum spune numele, ei canta standarde jazz pe care ascultandu-le mi-am dat seama cat de mult jazz nu cunosc, pentru ca nu stiam decat cateva dintre ele. Au inceput cu doua piese in duo dar acestea au sunat cam sec. Dupa intrarea Luizei pe scena totul a mers ca uns, perfect. Parca nu se saturau sa cante. Minunat spectacol.

A urmat momentul de jazz traditional, cu Snako Dixie Jazz Band din Sibiu. Foarte relaxant, am plecat totusi mai devreme, cred cu vreo 15 minute inainte de final, pentru ca eram obosit si ma astepta un drum destul de greu.

sambata, 26 iunie

Cserey Csaba a repetat experimentul de anul trecut, de data aceasta in compania unui chitarist mult mai experimentat si care vine din zona progressive-metal, Emil Gherasim de la Psycho Symphony. Proiectul poarta numele de Macro World. Au inceput cu Raga Psihedelica si au avut doar patru bucati in program (toate compozitii proprii), dar doua dintre ele de destul de mare intindere. Muzica orientala cum nu stiu daca a mai facut cineva in tara. Foarte reusite piesele, chiar daca chitara nu a sunat atat de indian ca cea a lui McLaughlin de pe albumele Shakti. Nu au oferit bonus cu toate ca au fost rechemati pe scena. Probabil ca nu au si alte compozitii. Sper foarte mult ca acest proiect sa aiba continuitate.

The Skopje Connection a fost surpriza festivalului. S-a spus ca reprezinta noile tendinte in jazz si in muzica contemporana in general. Un italian care este peste tot prezentat ca fiind noua stea a jazzului din tara sa si doi macedoneni care au studii clasice si de jazz, implicati si in muzica clasica, au prezentat un amestec de clasica, folk si jazz. Un trio trompeta, corn, chitara. Cornul a fost uneori inlocuit de melodica (un instrument cu clape in care se sufla). O muzica fara multe stridente si mai greu de descris. Prezenta cornului mi-a dat impresia la inceput ca ascult Mahler. In mod categoric sunt de urmarit. E o muzica deosebita. Au adus cu ei albumul lor de debut, si singurul de pana acum, “Amam”, pe care l-am cumparat si eu. Foarte tineri si simpatici, dupa show-ul lor si inainte de cel al lui Danielsson au stat in public, au facut poze, dat autografe si au fost foarte prietenosi.

Basistul si violoncelistul Lars Danielsson a venit la Satu Mare impreuna cu chitaristul britanic John Parricelli si cu grecul Stavros Lantsias (pian si baterie). Primul lucru interesant a fost acela ca au dorit sa-si faca soundcheck-ul in liniste totala, cerand publicului sa paraseasca sala si sa astepte pe hol pana termina. Nu am mai intalnit asa ceva.
Lantsias si-a asezat pianul si bateria in asa fel incat sa aiba acces la ambele. Se rotea pe scaun si canta ba la pian, ba la baterie, ba uneori la ambele, cu o mana pe clape si cu un bat in cealalta, cu care lovea in general cinelele.
Danielsson a fost magnific la contrabasul si la violoncelul sau, etalandu-si cunoscuta subtilitate si sensibilitate. Exceptand spectaculozitatea interpretarii la doua instrumente, grecul nu mi-a atras prea tare atentia, in schimb Parricelli mi-a placut foarte mult, introducea uneori un efect foarte interesant pe chitara.
Una dintre piese a fost foarte spectaculoasa. Inceputa intr-un registru mai liric, cu Lantsias la pian, la un moment dat Danielsson a schimbat usor ritmul, trecand la unul ca de rock, grecul s-a intors spre baterie iar Parricelli si–a dat drumul in stil fusion. In acel moment Danielsson era un simplu basist de rock care tinea ritmul. Cumva, la un moment dat au intors-o iar spre jazz, cu grecul la pian, dar cu un final nu la fel de lent ca inceputul. Foarte spectaculos. Publicul a fost generos cu aplauzele si ei la fel, oferind doua bisuri.

Foarte frumos, Aldi. Al doilea an consecutiv, nu?

Excelent, intr-adevar. Ma bucur sa stiu ca asa ceva se intampla si in afara locurilor "mainstream".

Da, e a doua editie la care am fost. In urma cu doi ani festivalul a fost open air si exact in serile cu spectacole au fost furtuni urate atat in Baia Mare cat si in Satu Mare. Nu m-am incumetat sa pornesc si i-am ratat pe Billy Cobham si pe Trilok Gurtu. Dealtfel, din cauza furtunilor si spectacolele au inceput cu 2-3 ore intarziere.
Acu trei ani, la Al di Meola, nu am fost prea hotarat si nu a iesit nimic.

Nici in acest an nu a fost prea usor pentru ca nu mi-am luat libere iar la job m-am dat peste cap sa nu fie nevoie sa stau peste program. In plus de asta in toate zilele a fost anuntat cod galben si vazand ce s-a intamplat in Zalau, unde au fost luate masini de pe strada si pluteau busteni pe bulevardele din oras, am stat cu inima cam stransa. A fost totusi bine si a meritat din plin, chiar daca ajungeam acasa pe la 1-2 noaptea.

sînt invidios pentru Stanko