ce ascultati chiar acum?

GentleG a scris:

un album pe care s-a pus praful si ignorat de multi .Recomandat !(chiar si(mai ales) pentru Andu)

notat!

ceva presa ....inainte de ....

...a merge la teatru

ca tot a fost un poll in PA unde JT a obtinut voturi mai putine decat PT (rusinica !)

Dan Swano - Moontower - cand neo-progu' s-a intalnit cu death metal growls; o incercare curajoasa, un rezultat pozitiv si interesant zic eu.

gorgeous

Flat Earth Society - "Cheer Me, Perverts!" (2009)

JS Bach - Solo Concertos - Musica Alta Ripa

Julverne - "A Neuf" (1980)

Auditia serii:



Evereve - Seasons (1997)

Hmm, ma copleseste in continuare, dupa multi ani si auditii tot mai rare. Muzica e parte rock gotic, parte doom si black metal, parte simfonic-romantica. Daca Seasons si Stormbirds (albumul din anul urmator) nu s-ar fi pierdut in negura vremii pentru mare parte din public, trupa ar fi cu siguranta pe ProgArchives, alaturi de In the Woods..., Arcturus si alte trupe din aceeasi generatie care sunt reevaluate azi ca fiind "progresive" - asa, raman o bijuterie ascunsa, ceea ce mie mi se pare mai potrivit.

Un album despre ciclul anotimpurilor, extrem de evocativ. Desi preludiul "The Bride Wears Black" e sumbru, partea conceptuala propriu-zisa incepe luminos cu "A New Winter", iar "The Phoenix: SPRING" erupe intr-un vals febril, peste care vocea anunta entuziast treirea la viata, dezghetul, caldura soarelui - insa armonia se schimba, chitarele aluneca intr-un planset disonant, si freamatul primavaratic devine nelinistitor. Cam de aici incolo partea de oda se sfarseste, restul albumului e o elegie. "The Dancer under a Summer Sky" canta extazul, iubirea carnala, reveria, dar le aseaza intr-un decor sufocant, aerul e de plumb, sudoarea claustreaza, atarna iminenta descompunerii - dragostea va pieri o data cu vara. "Autumn Leaves" e un cantec funerar despre moartea iubirii si a sufletului, care arunca albumul intr-o zona mohorata din care nu mai iese pana la final - ploaia intoarce frunze si posibil lacrimi, vantul capata glas, degetele simt noroiul ud si rece, treaba e extrem de nasoala. Mai departe urmeaza o alta piesa deprimanta, "Untergehen und Auferstehen", singura cantata complet in germana, in care nu stiu despre ce e vorba dar in mod cert e ceva supernasol. In fine, roata se intregeste cu o alta iarna, de data asta stoarsa de orice lumina - inca n-am ascultat nicaieri (si nici nu cred ca o sa ascult) ceva mai sfasietor decat ultimele trei minute din "A Winternight Depression". Disperarea vocii pe pasajul
"Did you ever see a black sun rising above a silent world?
Did you ever speak words no one would ever hear?
Did you ever scream out what you feel when you see the pain?"
, urcand de la geamat la urlet, e neegalata. Albumul se incheie cu "Epilogue", un solo de Moog de vreo trei minute care pare ca vine din alta lume, pentru ca e greu de imaginat cum cineva ar fi putut supravietui noptii de iarna dinainte.

Ideea principala a paragrafului e sa ascultati trupa daca nu o stiti deja si daca va stiti toleranti la metal in general si la lucruri care va pot fute la psihic. In ciuda faptului ca ador albumul asta, as recomanda ca punct de intrare mai degraba albumul urmator. "Stormbirds" e capodopera, albumul-triumf, profund original, influentele sunt distilate, e mai complex, se canta mai fin, exista si o orchestra, exista si o piesa pe versuri de Baudelaire, iar deznadejdea e filtrata, livrata glacial, de la o oarecare inaltime. Poezia de pe Stormbirds e rafinata, cea de pe Seasons e mai cruda, organica. Alegerea va apartine.

P.S. Albumele de dupa Stormbirds (si implicit de dupa sinuciderea vocalului) urmeaza o panta rapid descendenta catre jegoshenie, esuand intr-un goth rock/darkwave/synthpop de trei lei ridichea pe care nu cred ca-l mai ia nimeni in serios, desi trupa e activa si scoate in continuare albume.

Lasand deoparte mojicia calitatii sonore, restul e un "happening" nemaipomenit. Dupa ani de ascultare, am decis sa fac o exceptie cu acest album, delimitand complet aceste doua aspecte.

Doar o reflectie in urma unei duminici de "sex, sleep, eat, drink, dream", daca intelegeti ce vreau sa zic. Alta, si cam cea mai importanta, fiind ca am devenit fanul absolut al primei perioade.

Ricochet a scris:

Doar o reflectie in urma unei duminici de "sex, sleep, eat, drink, dream", daca intelegeti ce vreau sa zic.

Adica o duminica de ascultat THRAK?

Coco Robicheaux-Revelator blues
nice

doo albume de sapte stele (impreuna):



iar acuma ascult de pe utub:

cam frumos.

^ Esti generos cu doua stele pentru Kaipa.

kai pa? hai pa!

Incepe ca un Motorpsycho mai mainstream.

Killer partea de mijloc a piesei oferite. Din pacate, cam atat de acest calibru.

doua dintre cele mai subapreciate albume din istoria multimilenara a omenirii

Din colectia "let's see what the fuss is about":



...hmm! Chiar fain.

Si cu o piesa perfecta:

Gata Miles, incepe Trane.

Evereve - Stormbirds (1998)

Un album perfect.