Marillion

Componenta:
Steve Hogarth - vocals, hammered dulcimer
Steve Rothery - guitar, bass
Pete Trewavas - bass, acoustic guitar
Ian Mosley - drums
Mark Kelley - keyboards

Discografie:
1983 - Script for a Jester's Tear
1984 - Fugazi
1984 - Real to Reel (live)
1985 - Misplaced Childhood
1987 - Clutching at Straws
1988 - The Thieving Magpie (live)
1989 - Seasons End
1991 - Holidays In Eden
1994 - Brave
1995 - Afraid Of Sunlight
1996 - Made Again (live)
1997 - This Strange Engine
1998 - Radiation
1999 - marillion.com
2001 - Anoraknophobia
2002 - Anorak in the UK (live)
2004 - Marbles
2005 - Popular Music (live)
2005 - Marbles Live (live)
2005 - Marbles by the Sea (live)

Official Website

Salutari Marillos !!!

Fain ca mai exista Marillos si prin Romania.Curios pentru mine,desi trupa a scris ceva capitole in istoria rock este foarte putin mediatizata la noi in tara.Sint fan cam de cind a iesit Misplaced Childhood cred ca ´85 cam asa si de atunci tot Marillionez la greu.
Am trecut (cu greu) si de faza Fish (si acum inca sustin ca daca ramanea ajungea trupa sus tare de tot) ,cu Steve...hmm...sint parca mai domoli nitzel,mai accesibili,oricum imi plac si in formula cu Steve H.Am fost foarte placut impresionat de albumul Brave si partial de Marbles (Invisible Man;Neverland;Ocean Cloud).

Personal imi place si filozofia trupei : "" ...Peste 20 de ani am putea scrie o simfonie si e OK pentru ca acest lucru este permis sau am putea fi cu fundul in sus imbracati in matase intr- un club de noapte dupa ce tocmai am facut un album rock - and - roll.Ceea ce facem nu are legatura cu banii ci doar cu sufletul care parca lipseste lumii contemporane dar acest lucru o sa se schimbe. Daca vreti o previziune pentru noul mileniu cred ca oameni din asa numita lume civilizata vor incepe sa caute ceva mai semnificativ decat acest capitalism din care facem parte in acest moment. S- a ajuns prea departe. Trebuie sa incepem sa vorbim despre alte lucruri. " " Este chiar haios. In tot acest haos si in aceasta coruptie a lumii unde totul este fix si rigid, ceea ce este simbolizat in muzica de promovare a formatiilor dance la baieti si a formatiilor de top modele la fete ramane Marillion care mai este inca aici! - marginalizati de politicile marketing Marillion ramane cu gherila ei de pe Internet. Marillion care nu danseaza nu mimeaza nu locuiesc in vile la tara nu sunt casatoriti cu celebritati dar vorbesc serios!!! " " Sper ca oameni vor incepe sa respinga ceea ce le este dat si vor cauta ceva care sa celebreze spectrumul vietii ceva care ajunge la un nivel mai adanc ....".

Daca tot am amintit de piese de pe ultimul album preiau cu aceasta ocazie si o descriere (mai mult sau mai putin amanuntita) a albumului Marbles



1. The Invisible Man
2. Marbles I
3. You're Gone
4. Angelina
5. Marbles II
6. Don't Hurt Yourself
7. Fantastic Place
8. Marbles III
9. Drilling Holes
10. Marbles IV
11. Neverland
12. You're Gone (single mix)
---------------------------------------------------

1. "The Invisible Man" - primul dintre cele 13 minute continute de Opener, subliniaza intr-o atmosfera incurajatoare usor orientala calitatea de baza pe care un Intro o are.Aceasta se transforma incetul cu incetul intr-o atmosfera plina de energie,care in principal se datoreaza ritmului cuceritor de baterie si bass.Peste toate acestea troneaza obisnuita placuta si foarte calda voce al lui Steve Hogarth.In stilul obisnuit al lui Marillion,se prabuseste intreaga structura a cintecului in sine si se revarsa intr-o relaxanta Floyd asemanatoare parte,sper sfirsit devenind Grand Finale.

2. "Marbles 1" - usoare,decente,tipic jazz lounge acorduri fac introducerea in cele 4 parti Marbles

3. "You’re Gone" - piesa ce de la primul pina la ultimul tact prin adevarate acrobatii la tobe formeaza fundamentul primului Single component.La inceput timid acest cintec devine repede cuceritor , rock melodios , placut si plin de sentimente.

4. "Angelina" - primele acorduri de balada.Trebuie precizat insa ca la Marillion definitia de balada nu se poate pune in legatura cu ceea ce se gaseste de obicei pe piata in acest sens.Pur si simplu o piesa frumoasa.

5. "Marbles 2" - a doua parte reprezinta doar o parte de legatura.

6. "Don’ t hurt Yourself" - acesta piesa reaminteste de Bruce Springsteen si cei asemeni lui,un Straighter simplu structurat pop-rock-tune,ceea ce este neobisnuit pentru Marillion,dar totusi convingator prin o transformare efectiva.

7. "Fantastic Place" - primul numar din a doua jumatate,rearanjeaza din nou citeva din acordurile deja avute si ofera unui chitarist ca Steve Rotery o baza propice pentru a demonstra ca el este ca intotdeauna regele neincoronat al acordurilor simple .Aproape ca nu a existat in ultimii 20 de ani un alt chitarist care cu putine acorduri si note sa reuseasca sa creeze o atmosfera asemanatoare.”Fantastic Place” ar putea linistit sa mai dureze 10 minute,din pacate se sfirseste mult prea repede.

8. "Marbles 3" - inca o piesa de titlu;un intermezzo.

9. "Drilling Holes" - una dintre cele mai grele de inteles piese de pe album.Intunecata,crispata,cu voce partial deformata,sunete paianjenis si alte jocuri sonore.Piesa suna de parca ar fi compusa de Beatles dupa o noapte zbuciumata.

10. "Marbles" - finalul celor 4 intermezzo.

11. "Neverland" - final al albumului contine inca alte trei neintregite glume solo de-ale lui Steve Rotery pregatite pentru cei dispusi sa-l asculte,in timp ce melodia se apropie de caracterul ei de imn devine incheiere demna de un album de exceptie si plin de curaj in acelasi timp.

12. Ca bonus;promo single-mix de la «You’re Gone ».Versiunea de album fiind aici un pic modificata,dar in general nefiind mare diferenta.

---------------------------------------------------------------------------


Propun si un top al pieselor din era "h" :

The Invisible Man
Neverland
Interior Lulu
Afraid of Sunlight
The Great Escape
Ocean Cloud
House
Quartz
Between You and Me
Cathedral Wall
A Few Words for the Dead
Estonia
This Strange Engine
Afraid of Sunrise
Made Again
Splintering Heart
Seasons End


Bafta & a better way of life !!

la Fish in primul rand se observa asemanarea izbitoare cu Peter Gabriel!vb de vremea cand era la Genesis,in special ''Selling England By Th Pound''.

Da,intr-adevar asta se intampla acum 23 de ani respectiv in 1983 la aparitia albumului „Script For A Jester’s Tear”.Cunoscatorii insa au realizat destul de repede ca Marillion este un alt univers....neinitiatii insa mai sustin si astazi ideea de atunci....(am intilnit persoane)...

Ps : cateva "pre info´s" cu privire la Noul Album !

Marillion este una dintre trupele mele favorite din aria non-metalica, iar albumele cu Fish sunt dementiale. Cele dupa plecarea lui nu m-au interesat deloc. Apropo, am CD cu Radiation

Album Setlist

The Other Half
See It Like A Baby
Thank You, Whoever You Are
Most Toys
Somewhere Else
Voice From The Past
No Such Thing
The Wound
The Last Century For Man
Faith
------------------------------------------------------

Semnalam pe 26 Martie 2007 aparitia piesei Single "See It Like A Baby"

vesti bune din partea domnilor! de-abia astept.

Mare trupa...perioada cu Hogarth mi se pare la fel de buna ca si cea cu Fish.

Apropo de Fish;am avut ocazia sa particip in anul 2005 la turneul Fish - Return to Childhood.

Excelent concert,e iesit si pe DVD.Nu pierdeti ocazia de a-l achizitiona !!

functioneaza. e Incommunicado interpretat in modul inconfundabil al domnului Fish, care e un caracter aparte.

Salutam !!


"Smoke" (alaturi de "Mirror") a fost inregistrat la marillion Weekend in 2005.Un fel de festival propriu facut asa doar pentru fani ,si in cadru caruia se experimenteaza si se "distreaza" mult pe teme (si) muzicale.Poate de aceea suna piesele cam dubios,sint doar niste jonglerii sonore pe baza pieselor de studio deja existente.De aceea ,personal,nu consider a fi relevante pentru imaginea trupei lucrarile care ies dupa astfel de intalniri - respectiv "Smoke" & "Mirror" .E drept suna cam dubios piesele ....in fine... just a joke for fans

imi place fish, dar traieste peter gabriel, s-a nascut!, este viu!

Se spune despre ei ca au salvat progresivul, definind in acelasi timp neo-prog-ul.

Cum vine asta.

Au aparut intr-o perioada in care nu se mai facea progresiv, decat cu foarte putine exceptii (printre ele cele trei albume din anii 80 ale lui King Crimson si “The Wall” al lui Pink Floyd).
Genesis si Queen abandonasera genul de prin 78, “Stormwatch” si “A” a lui Jethro Tull erau departe de valoarea lor, Yes scoteau comercialul “90125” iar Pink Floyd “The Final Cut”, cel mai prost album al lor. Altii (Gentle Giant, Van der Graaf Generator), decat sa faca albume mediocre, mai bine abandonasera. Apareau proiecte pur comerciale, gen Asia. Si exemplele pot continua.
Printre amatori era o dezamagire crunta. Se credea ca progresivul murise.

Atunci au aparut cei de la Marillion. A fost ca o adevarata gura de aer proaspat pentru fani.
Tot respectul pentru acesti englezi.

Le stiu foarte bine albumele din perioada Fish, sunt minunate. Pe celelalte nu le-am mai ascultat, nu de teama ca ar fi proaste ci, pentru ca dupa despartirea de Fish, am crezut ca s-a desfiintat si Marillion, iar cand am aflat ca nu este asa, aveam alte prioritati in planurile mele de auditii. Voi reveni insa.

mie imi plac la fel de mult ambele perioade. perioada "h" e mai calma, mai lipsita de spectaculozitatea emanata de marillionul cu fish. brave, this strange engine, marble sunt recomandarile mele. dar si cel mai nou album al lor, care e extraordinar: o oaza de liniste pt vremurile astea.
ps: am inteles ca in februarie, reapar din nou, cu un alt disc...

Aldi a scris:

Se spune despre ei ca au salvat progresivul, definind in acelasi timp neo-prog-ul.

Cum vine asta.

Au aparut intr-o perioada in care nu se mai facea progresiv, decat cu foarte putine exceptii (printre ele cele trei albume din anii 80 ale lui King Crimson si “The Wall” al lui Pink Floyd).
Genesis si Queen abandonasera genul de prin 78, “Stormwatch” si “A” a lui Jethro Tull erau departe de valoarea lor, Yes scoteau comercialul “90125” iar Pink Floyd “The Final Cut”, cel mai prost album al lor. Altii (Gentle Giant, Van der Graaf Generator), decat sa faca albume mediocre, mai bine abandonasera. Apareau proiecte pur comerciale, gen Asia. Si exemplele pot continua.
Printre amatori era o dezamagire crunta. Se credea ca progresivul murise.

Atunci au aparut cei de la Marillion. A fost ca o adevarata gura de aer proaspat pentru fani.
Tot respectul pentru acesti englezi.

Le stiu foarte bine albumele din perioada Fish, sunt minunate. Pe celelalte nu le-am mai ascultat, nu de teama ca ar fi proaste ci, pentru ca dupa despartirea de Fish, am crezut ca s-a desfiintat si Marillion, iar cand am aflat ca nu este asa, aveam alte prioritati in planurile mele de auditii. Voi reveni insa.

stai o leaca ca mie 90123 a fost al doilea album Yes pe care l-am ascultat acuuuuuuuuu 1 an cred, si mi-a placut. ba nu, mint, prin iarna asta.

90123 deja nu mai e prog
e o chestie destul de slaba...

Sample de pe viitorul album M15





.....suna cam a pop.... sau ...om vedea

Uau, Savage Garden iz beac. No offense.

Velkan a scris:

Uau, Savage Garden iz beac. No offense.

...finalul suna cam ca Incomplete a lu Backstreet Boys. Jesus, oamenii astia chiar s-au prostit in ultima vreme... ultimul album n-am fost in stare sa-l ascult pan' la sfarsit nici pana in ziua de astazi... Hogarth ala se miorlaia in asemenea hal, incat devenise insuportabil. No offense pt fanii Marillion, si eu iubesc trupa asta, dar in ultimii ani sunt tristi rau de tot

Marillion cu Fish - holy mother of god [if there is any...]
Marillion cu Mr. H - mda....merge....daca nu ai nimic altceva de ascultat [ok, Marbles poate face exceptie de la asta, dar in rest... POP]. Motive: voce, versuri, ritm, lipsa de progresivitate.



LE sau PS sau cum vreti voi: Am revazut Return to Childhood zilele astea. Imi da fiori Fish, atat de mult imi place.

dupa plecarea lui Fish, trupa a intrat in lista neagra personala

auslander a scris:

Marillion cu Fish - holy mother of god [if there is any...]
Marillion cu Mr. H - mda....merge....daca nu ai nimic altceva de ascultat [ok, Marbles poate face exceptie de la asta, dar in rest... POP]. Motive: voce, versuri, ritm, lipsa de progresivitate.

Un posibil raspuns - de ce nu (mai) face trupa prog sound,este dat de catre Ian Mosley intr-un interviu acordat acum 3 zile. Am sa redau si aici un fragment din interviul cu pricina :

"""" Reporter - The band still gets tagged with the Progressive Rock label, and while some songs lean heavily that way, the band also has tried on many different styles over the years (i.e. Anoraknophobia.) Does it bother band members that the music is boxed into that corner, or is there a degree of acceptance?

Ian Mosley - Personally, I still don’t really know what progressive means. In some people’s minds if a piece of music is over 10 minutes long, it automatically gets the label of being progressive. I always enjoy playing arrangements kind of in a classical format, which is in movements. To me, music is either good or bad; it doesn’t matter what the label is. The kind of progressive label that I don’t like is the one that involves lyrics that quote dancing gnomes, Stonehenge and fairytales, etc. """

Ce inteleg eu de aici...e faptul ca treaba cu a (mai) face prog sau nu ,nu e chiar asa o chestie simpla precum s-ar crede....in fine....nu doresc sa aprind polemici pe aceasta tema,am republicat acest fragment ca fiind o opinie venita direct de la sursa.

PS - personal intotdeauna am banuit ca nu "h" este principalul actor in drumul parcurs de trupa dupa Fish si pana acum.

nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place Marillion si cu ale sale ultime albume. nu mai compar cele doua ere, iar cu ce canta acum sunt originali, nu am mai vazut pe nimeni sa canta a la Marillion "h era".

Şi eu ar trebui să cred că Mr. Mosley nu ştie ce-i aia prog? Mda, sigur.