Porcupine Tree - Fear Of A Blank Planet (2007)

1. Fear of a Blank Planet (7:29)
2. My Ashes (5:07)
3. Anesthetize (17:42)
4. Sentimental (5:26)
5. Way Out of Here (7:37)
6. Sleep Together (7:29)

Componenta:

Steven Wilson / vocals, guitar, piano
Richard Barbieri / keyboards, synthesizers
Colin Edwin / bass guitar
Gavin Harrison / drums & percussion

Mult asteptatul album isi face in sfarsit aparitia. Dupa audierea Blackfieldului II si a catorva sampleuri pe progarchives nu ma asteptam decat la acelasi Wilson, neschimbat. Porcupine Tree nu ne arata alta fata, sau o alta atitudine, dar parca “Fear Of A Blank Planet” vrea sa ne spuna ceva ce nu a mai fost spus de catre ei. Intr-adevar atmosfera psihedelica – din plin. Productia este (altfel nici nu se putea) de nota 10. Totul e luat in serios, doar a trecut vremea cacialmalelor si casetelor ce au dat nastere la “On The Sunday Of Life”. Oricum, ideea de baza e ca Porcupine Tree e una dintre cele mai “serioase” trupe ale momentului.
Albumul incepe cu piesa de titlu, “Fear Of A Blank Planet”. Are aceleasi scapari (paradoxal, dar intentionate) de pe “In Absentia” si “Deadwing”. Cred ca e cea mai buna prestatie a lui Gavin Harrison pe care am auzit-o. Odata cu prima piesa, imi dau seama ca totul se potriveste de minune. “My Ashes” are un text pesimist specific, pe un fond foarte bine armonizat (in special chitara-pian). Apogeul e atins pe “Anesthetize”. O piesa de care avea nevoie Wilson, pentru a intra (daca nu era deja) printer mari compozitori ai momentului. E geniala. Se trece la nenumarate stari, ai impresia ca totul se petrece foarte lent, cand de fapt este invers. Subiectiv, nesubiectiv, dar “Anesthetize” e cea mai buna piesa de la Porcupine Tree. Rareori se mai intampla pe la trupele contemporane astfel de “exceptii” des intalnite in anii ’70. Sintetizatoarele isi fac treaba cu brio, iar la chitara solo apare (surpriza!) Alex Lifeson. Da un aer metalic si soft care este probabil doza de originalitate pe care o da “Fear Of A Blank Planet”.
Asa cum era normal, dupa o capodopera in adevaratul sens al cuvantului merge si ceva mai comun, din nou ceva tipic: “Sentimental”. Urmeaza “Way Out of Here”. Aici apare ca invitat muzicianul meu preferat, Robert Fripp. Cum era si normal nu se putea ca Fripp sa urmeze niste norme, asa ca nu isi face aparitia ca fiind chitarist. El se ocupa de anumite sunete ce perinda prin piesa. “Sleep Together” inchide parca albumul. Nu are ceva aparte, nu lasa loc nici unei interpretari. Imi lasa gustul de generic.
Un disc foarte bun. Merita si nu trebuie ratat!

Una dintre cele mai apreciate si mai cunoscute titulaturi de progressive rock la ora actuala, Porcupine Tree, formatia britanica pusa pe picioare in urma cu doua decade de catre multi-instrumentistul Steven Wilson, loveste cu o noua reusita, la un interval de numai doi de la realizarea albumului "Deadwing". Cu un titlu ce parafrazeaza numele celui de-al treilea disc Public Enemy ("Fear Of A Black Planet"), si cu doi invitati de mare clasa, Alex Lifeson (Rush) si Robert Fripp (King Crimson), noul Porcupine Tree nu avea cum sa nu faca furori printre fani si mass-media. In cele 50 de minute de muzica facem cunostinta cu piese bune de dat la radio si cu o usoara tenta pop ("Sentimental"), compozitii pline de tristete, viori, chitare reci si acorduri ce amintesc de Led Zeppelin ("My Ashes"), treceri bruste de la prog-rock la un metal in vana Meshuggah - nu degeaba a spus candva Wilson ca suedezii sunt preferatii sai ("Anesthetize" si "Way Out of Here"), dar spre nefericirea mea, si o gramada de modernisme ce predomina tot discul, de altfel si intreaga scena de rock progresiv, in ultima vreme. In concluzie, "Fear Of A Blank Planet" este un album care prin varietatea sa de sonoritati, va impaca atat amatorii de U2 sau Coldplay, cat si fanii metalelor grele, si mai presus de toate, ii va lovi cel mai tare pe iubitorii de rock progresiv. 8.5/10

e clar.
eu de curand m-am bagat in discografia porcupine tree de curand si am zis ca pana nu ascult toate celelalte nu ma bag in 2007.
dar m-a distrus matei.
ba, daca nu e asa vin la tine la usa si-ti zic ca esti prost. (as fi folosit un citat din pintilie dar asta e forum serios nu sperma solidificata ca metalfa-ul)
sa moara claudia.
ps:vand teren.

Extraordinar album.Cat despre piesa "Anesthetize", o lucrare la cel mai inalt nivel posibil a zilelor noastre.Recomand fara doar si poate !!

Interviu cu Steven Wilson despre Fear of a Blank Planet: http://uncut.co.uk/music/uncut/special_features/9598

e mai vechi, dar nu stiu cati dintre voi l-ati auzit, deci...

dom'le albumul asta e cred ca cel mai bun dupa pain of salvation din 2007