Albumul saptamanii

Mi-am facut un obicei din a insista, in fiecare saptamana, mai mult pe un singur album. Asta nu inseamna ca nu ascult si altceva dar, acela unu este in principal in atentia mea. Procedez asa pentru ca astfel simt ca muzica se leaga mai bine.
Am vazut ca astfel de thread-uri merg destul de bine pe alte forumuri.
Chiar daca nu suntem, deocamdata, prea multi activi pe aici, eu zic ca ar fi interesant subiectul.

Incep eu

Cressida - "Cressida" (1970)

Faca comentarii, inca, pentru ca l-am ascultat o singura data.

eu pe saptamana am cam un manunchi (de 3-4) albume care le ascult in special, printre care cel putin o noutate. saptamana aceasta noutatea vine din zona non-prog si anume Smashing Pumpkins cu Zeitgeist.
din zona prog amintesc un clasic incontestabil, un must listen:

Genesis - Foxtrot (1972)
abstract, aventurier, teatral, un peter gabriel la nivel maxim si piesa epica (de la genesis) favorita mie. cuvintele sunt de prisos... clar!

Saptamana asta am inceut sa reascult Pink Floyd ca tot nu aveam chef de citit. Rezultatul fu mai mult decat imbucurator fiindca am descoperit o mina de aur in Wisgh You Were Here. Am mai rupt si niste Dead Soul Tribe , insa albumu saptamanii ramane The Dark Side Of The Moon.

Neal Morse - "Sola Scriptura" (2007)

Sa vedem. Sunt foarte curios.

Imi plac thread-urile astea. O sa notez cateva descoperiri recente, cam obligatorii:

saptamana trecuta: Spock's V
saptamana asta (ce s-a incheiat): Camel, The Snow Goose.

Niciodata nu e prea tarziu.

Sola Scriptura e albumul meu preferat de anul acesta. e pur si simplu magic, o raritate pentru timpurile noastre.
Spock's Beard V de asemenea e o bijuterie. un Yes modern, daca se poate spune asa.

In urmatoarele trei saptamani, pentru mine, nu va exista un album al saptamanii. Va fi mai mult liniste si muzica naturii. Asa e in concediu, renunti la multe tabieturi.
Voi lua cu mine ceva CD-uri pentru ca nu se stie niciodata cand incep sa tropaie aia micii de pe creier, dar numai albume bine stiute, pentru ca auditiile in masina defapt nu sunt auditii, mai ales atunci cand conduci.
Oricum, pentru igiena creierului si a urechilor este nevoie, din cand in cand, si de cate o cura de liniste.

Ayreon - The Human Equation (2004)
Excelenta auditie, rar am intalnit asa ceva. Muzica de Lucassen, iar vocile:
James LaBrie (Dream Theater) as Me
Mikael Åkerfeldt (Opeth) as Fear
Eric Clayton (Saviour Machine) as Reason
Heather Findlay (Mostly Autumn) as Love
Irene Jansen ex-(Karma) as Passion
Magnus Ekwall (The Quill) as Pride
Devon Graves (Dead Soul Tribe) as Agony
Marcela Bovio (Elfonía, Stream of Passion) as Wife
Mike Baker (Shadow Gallery) as Father
Arjen Lucassen (Ayreon/Stream of Passion/Ambeon/Star One) as Best Friend
Devin Townsend (Strapping Young Lad/The Devin Townsend Band) as Rage
Dupa cum bine v-ati dat seama, este un album conceptual. Nota 10.

hm, gustos album

Nu prea e prog., dar cum saptamana trecuta n-am prea apucat sa ascult muzica, albumul saptamanii a fost Origin of Symmetry al lui Muse.

zilele astea am 'descoperit' cam ultimu album beatles pe care nu-l aprofundasem, si anume magical mystery tour. e f misto, un fel de sgt. pepper lite

Sleepytime Gorilla Museum - Grand Opening and Closing
experimental, un RIO de mare caracter, foarte bine lucrat. influente de la Sepultura la Mahavishnu Orchestra. sunt genul de sunete cu care nu prea ai cum sa te obisnuiesti, pentru ca sunt mereu altfel. frumos.

Julie Driscoll, Brian Auger & the Trinity – “Streetnoise” (1968)

Brian Auger o da pe fusion iar Julie Driscoll introduce elemente de blues, folk, pop, psihedelic, si chiar gospel.
Excelent !

Noroc cu last fm: albumu saptamani conform statisticilor de pe acest http://www.last.fm/user/Zarec/ ar fi Back to Times of Splendor de la Disillusion.

Albumul saptamanii pentru mine a fost mai putin prog,a fost asa…mai asezat ca sa zic asa…O Acoustic Session sustinuta de Fish in orasul natal – Haddington.Chestia deosebita care m-a “zgandarit” sa studiez acest event a fost faptul ca este vorba de o sesiune acustica sustinuta in fata a doar vre-o 400 de fani de elita ,intr-o biserica din orash (St. Mary’s Church) ,un gig deci cu puternica tenta privata.
Piese solo Fish precum si din perioada de cind cinta cu trupa ce l-a consacrat;interpretari foarte „deep“ a pieselor ;cumva pe tot parcursul auditiei pluteste in aer ceva de genul….” ascultati ce va spune unchiul Fish“..ca un tatuc intelept..:-).Ca un highlight moment este interpretarea piesei “Tara” alaturi de fiica sa Tara Dick.
Pentru cei interesati ,sesiunea acustica a iesit in final, intr-un fel de Limited Edition,pe o piata ceva mai rastransa.Se intituleaza “Communion” (2 CD Pack.)

Daca dati de el…auditie placuta

un prog
Caravan - "Waterloo Lily" (1972)

dar, si un jazz
Keith Jarrett Trio - "Somewhere Before" (1968)

The Mars Volta - De-loused...

Lazuli - En Avant Doute... (2007)
Lazuli un fel de Pink Floyd combinat cu The Mars Volta si putin Louise Attaque, creand un ambient cat se poate de original si natural. Pe langa acestea ei se folosesc mult de structuri ethno si inovatii de jazz. Este un sextet infiintat in 1998 care concerteaza rar. En avant doute... este al treilea album al trupei. Percutia este memorabila, iar partile de chitara electrica sunt impecabile. Vocea are rolul ghidului. Nu odata am auzit si elemente de krautrock impletindu-se cu space rock-ul francezilor. De la concept pana la realizarea acestuia, totul este abstract. Moment forte nu exista, fiind genul de album ce trebuie ascultat cap-coada. Cu toate acestea, pentru o oarecare orientare as spune ca L'Arbre este o piesa foarte spirituala (lucru datorat in mare parte warr guitar-ului care prelungeste fiecare nota). Laisse Courir este cea mai tehnica piesa a albumului. La Valse à Cent Ans da o stare onirica, atat prin versuri cat si prin starea creata de marimba, un instrument african foarte complex adus in Europa de catre sclavi). Prin final au incercat ceva mai accesibil, si anume Cassiopée. Alaturi de alte trupe, ca Yoke Shire sau Gazpacho, Lazuli lanseaza in 2007 discuri de progresiv grele, un lucru ce (din fericire) incepe sa nu mai fie asa rar in zilele noastre.
nota........... 9/10

am vrut sa prezint albumul saptamanii pentru mine, sub forma unei mini-cronici, pt ca am considerat ca merita multa atentie

Kansas - "Leftoverture" (1976)
un clasic al progului american

Nine Inch Nails - The Fragile
NU este prog insa e genial.

cred ca pentru mine, albumul saptamanii va fi RUSH-Snakes & Arrows!!..si tocmai bine ca inceput saptamana

Sleepytime Gorilla Museum - Grand Opening e un album de mare clasa. E prog, e metal, e original si salbatec si pe deasupra mai e si catchy. Nota 10 cu coronita.

Grand Opening e si singurul pe care l-am ascultat de la dansii. imi place dar de cele mai multe ori, in directia aceasta salbatica insa urechea mea opteaza pentru Mr Bungle, fiind mai apropiati de ceea ce numesc eu "radacini".