Albumul care v-a intors fata spre Prog

Eh ! vad ca pe Bunul nostru Roman si Andu i-au cuprins nostalgiile ,asa ca e timpul de un nou topic.
La mine au fost Gentle Giant -In the glass house si VDGG-Godbluff.Asta se intampla prin toamna lui '75 ,desi "aveam" 3 ani vechime in domeniu si nu prea realizam ce e aia "prog" , astea doua m-au "comutat forever".

^ Exact asa s-a intamplat si la mine, investigasem destul in domeniu (ascultasem King Crimson in adolescenta dar nu-mi prea placuse, iar inainte de momentul decisiv ascultasem Pink Floyd, Jethro Tull, Nektar) dar lucrurile nu se legau. si dintr-o data am avut epifania mentionata, cu un album de un prog foarte clar, limpede, didactic de-a dreptul (ELP's Welcome Back...) si de atunci nu mai ascult muzica la fel

Am mai povestit-o si altadata, am intrat printr-o (lol, printr-o, pe o ) usa speciala a prog-ului, adica prin electronic, odata ce am descoperit, pe la 11-12 ani, ca favoritii mei Tangerine Dream, Vangelis, Jarre, (mai tarziu) Schulze erau clasificati drept "progressive electronic".

M-a ajutat si PA, caci m-am alaturat comuniunii, dar mai important, treptat am descoperit cutiile de casete si vinyluri si cd-uri ale tatalui meu, pline-ochi de prog (pe langa jazz si rock - si putin de metal *nuuu, sa nu citeasca asta Zarec!!***).

Scurt pe doi, am fost fan progressive electronic, inainte de prog rock. Iar fiecare trupa noua pe care am descoperit-o, la inceput am respins-o, ca apoi sa raman uimit. Primele mele trupe prog rock pe care le-am ascultat au fost Pink Floyd, Genesis, ELP, King Crimson (cred ca exact in ordinea asta), apoi altii, restul. Initial favoritii mei au fost Floyd si Genesis. Din 2006, am comutat pe Van der Graafi.

Pink Floyd au fost primi. apoi trupe de metal (Tool, Anathema, Dreamtheatre), insa primul album de prog curat, poate cel mai bun al genului (prog clasic), a fost Close to The Edge. si doar acum 3 ani... rar mi se intampla sa ascult ceva si sa raman atat de uluit si surprins placut.
de trupa Yes am tot auzit la radio, tin minte si acum o emisiune de acum multa vreme la radio Timisoara cand a fost prezentata la pop-matineu (insa inafara de hit-urile pop din ani 80 si ca este o trupa cult nu stiam nimic...si mai aflasem ca tot se desparteau si nu erau multumiti de muzica lor). si nu-mi placea deloc vocea lui Anderson.
Apoi Jethro Tool, ELP, Zappa (am mai auzit lucruri bune despre el la radio, dar stiam doar piesele hit-uri), Mahavishnu Orchestra (aceasi poveste, doar ca ei nu aveau hit-uri, asa ca nu-mi ramanea nimic in cap din muzica lor, asa ca am ramas doar cu numele), si trupe de krautrock (Faust, Can, Amon Duul, Tangerine Dream - primele 4 albume; traisca internetul si radio-ul).
astazi ascult mai mult jazz decat rock, prog clasic nu mai ascult aproape deloc insa prog "nou" ascult de cate ori am ocazia. pentru ca muzica progreseaza.
(si o sa ma intorc de cate ori o sa simt nevoia la albumele perioadei de aur a prog-ului)

Opeth - ghost reveries m-a lovit în vremea când o rupeam cu death metalu

Pink Floyd - The Dark Side of the Moon mi-a deschis mintea catre progresiv.
Dupa doi ani mi-am descoperit gustul pentru progresivul mai greu, mai incifrat prin Lizard a lui King Crimson.

E offtopic dar voi spune totusi ca placerea pentru jazzul modern s-a nascut in mine cam la un an dupa Lizard. "Vinovate" au fost doua albume John Abercrombie/ Dave Holland/ Jack DeJohnette - Gateway si To a Finland Station realizat de doi fabulosi trompetisti: Dizzy Gillespie & Arturo Sandoval.

The Dark Side of the Moon si Lizard sunt reperele mele in progresiv.

Marillion - Misplaced Childhood. Si dupa ce l-am ascultat obsesiv vreo luna de zile pana l-am invatat nota cu nota am trecut la The Wall - Pink Floyd (obviously). De mentionat ca pe vremea aia eram fan Backstreet Boys

Ce convertire!!!

Cu atat mai mult felicitari!

Dupa Camel - Rajaz am cam dat-o pe progressive.

Greu de spus - am ascultat progresiv inainte de a stii ca asa se cheama genul - Yes, Supertramp, Pink Floyd, Jethro Tull. In 94 deja trecusem prin mai toata discografia Pink Floyd. Tot cam pe atunci incepea slabiciunea mea pt Marillion - Script, Misplaced Childhood si Clutching dar si Brave si Holidays in Eden le ascultam frecvent. Momentul "decisiv" a fost cand am decoperit Genesis-ul clasic in 1995 (Nursery Cryme, Selling England..., Foxtrot). Cam de atunci rockul progressiv e genul care-l ascult cel mai mult.