La ce piese de teatru ati fost?

Secțiunea asta e moartă. Deschid aici un thread simplu.

Eu merg sâmbăta asta la Piața Roosevelt (Dea Lohar, Radu Afrim), la TNT. Înțeleg că-i full-on ”travesti”, și ține aproape 3 ore, dar merg pe mâna lui Afrim.

Iar joi mă duc la Deutsches Staatstheater (prima oară de 14 ani încoace): Die Kahle Sängerin (Eugen Ionesco, Alexandru Dabija).

Mama îmi reamintește că pe scena teatrului german mi-am făcut debutul artistic, la 3 ani. I-am cântat lui Moș Crăciun.

La pian?

Recunosc ca am fost foarte rar la teatru. E ceva in forma asta de arta ce mi se pare, inconstient, suspicios; simt cumva ca ma "descopera" si ma scoate fortat din felul in care relationez cu lumea, ceea ce mi se pare (inconstient, repet) ciudat. Am un fel de teama.

Cu toate astea, putinele dati cand am dat pe la teatru au fost foarte, foarte memorabile. Cand eram prin liceu, s-a tinut in Bistrita una din editiile festivalului de teatru "Altfel" (teatru in spatii neconventionale). Au fost mai multe chestii misto, dar ce m-a marcat a fost "Cetatea Soarelui", in regia lui Mihai Maniutiu, dupa utopia lui Tomasso Campanella, si cu Marcel Iures si Adrian Titieni (doar doua personaje). Totul se intampla pe scena unei sali, in spatele cortinei trase; publicul era catarat pe niste tribune mici de lemn, inghesuit si intim; piesa avea si o scenografie facuta din metal de sculptorul Aurel Vlad. A fost senzational.

A doua oara a fost in timpul facultatii, cu "De ce fierbe copilul in mamaliga" de Aglaja Veteranyi, la Odeon, in regia lui Radu Afrim. Ma trecuse Ada Milea pe lista ei de invitati, dar mi-a fost jena sa ma duc pe la intrarea actorilor si sa zic, asa ca mi-am luat bilet. Ce sa zic... Carnaval, magie, lumini, umbre, proiectii colorate, suprarealism, poezie... Una din cele mai tari experiente artistice pe care am avut-o vreodata. Cateva imagini: http://www.onlinegallery.ro/teatru/de-ce-fierbe-copilul-mamaliga/teatrul-odeon (click pe Galerie de Imagini)

A treia oara am fost la MadyBaby.edu, o piesa foarte misto de Geanina Carbunaru, marea vedeta a generatiei tinere de dramaturgi. Am fost la avanpremiera de la Teatrul Foarte Mic (o colega era prietena buna cu artistul multimedia care facuse proiectiile). Piesa excelenta, foarte contemporana ca spirit, scenografia minimala, proiectiile bestiale. Imagini: http://www.onlinegallery.ro/teatru/mady-babyedu/teatrul-foarte-mic

Carevasazica, putin dar bine.

andu a scris:

La pian?

Nu m-am apucat de clampanit pana la 6 ani.

Deci i-am cantat una de calitate, cu patos.

Faine povesti. Nici eu n-am mai bagat teatrul in seama de cand eram dus in copilarie la teatrul german de papusi, insa de anul asta mi-am zis sa incep sa gust si din asta. (Mai ramane acum opera. )

datorita gratuitatii in ultimul timp am tot vizitat tnbul, unde am vazut cel mai recent Comedia Norilor. o adaptare moderna nu tocmai fericita a comediei lui Aristofan. Actorii, asezarea lor si decorul sunt de fapt mintea lui Socrate (interpretat de Mircea Albulescu) care sta ca un demiurg pe o schela ce aminteste oarecum de inventiile lui da Vinci, costumat in aviator. Tot ce se intampla mi-a dat impresia ca este creatia lui, care ii priveste meditativ, din cand in cand batand din palme, cascand sau chiar dansand.
Tectonica sentimentelor a fost un da si nu despre diferentele intr-un cuplu. Nimic impresionant, poate scenografia aproape statica, dar datorita luminii care cadea diferit in functie de scena devenea mobila. Jocul actorilor exagerat; un actor mare nu tipa niciodata in momentele de disperare, pentru ca un contrapunct accentueaza senzatia dramatica de chin interior. (vezi finalul din Revizorul cum ar fi aratat daca in loc de liniste ar fi fost urlete)
Ivan Turbinca in schimb a fost o experienta de-a dreptul neasteptata. Daca eram copil sunt sigur ca nu mi-ar fi placut atat de mult. Viata ca o poveste este condusa de unul din cei mai mari actori de la TNB, Daniel Badale, cu mult umor tipic lui Ion Creanga. Foarte mult folclor introdus prin muzica, dans (calusari), (evident) text, simboluri ce tin de mitologia romaneasca, si mai ales masti. Ivan Turbinca este facut astfel incat este un o viata intr-un vis unde realitatea nu este delimitata. Moartea este pacalita si lectia umorului moldovean pe deplin reusita.

Deci Piata Roosevelt. Destul de fain, dar nu memorabil (ceva ce am deliberat dupa anumit timp, la spectacol m-am simtit bine). 2h si jumate, fara insa a simti ca a trecut atat. Mult sub Mansarda..., desi avand in vedere ca mi-e de suflet, se scad puncte pentru acest punct de vedere.

Povestile unui loc rau-famat, cu dealeri si "pasari de noapte", povesti si personaje ciudate sau tragice. Ceva din Brazil, ceva din Rumenia. Unele povesti merg pana la capat, altele se pierd...se pierd. La fel si cu rolurile. Andreea Tokay imi confirma pentru a treia oara ca e o actrita foarte buna (in Spovedanie la Tanacu e chiar excelenta). Agitatia altora se concretizeaza doar intr-un monolog sau un climax coregrafic. Destula muzica, Cristina Pacurariu (of Blazzaj fame) canta la flaut si la voce. "Suzana" simte nevoia sa sarute pe cineva din primul rand. De data asta am fost eu, data viitoare poate fi oricare dintre voi.

Wow, teatru interactiv, was that awesome or what!

Per ansamblu, putin de tot interactiv, cu curaj se poate mult mai mult. Adica, uneori, si ei se uitau mai mult in gol sau in tavan.

Link Tnt.ro, cu caietul programului, pe care mi-a venit sa dau 5 lei.

O saptamana de teatru la Bistrita
Timp de cinci zile, incepand de astazi, la Bistrita se desfasora cea de-a cincea editie a Festivalului National de Teatru profesionist "Liviu Rebreanu". Deschiderea oficiala a manifestarilor este programata la ora 17.00, in sala mare a Centrului Cultural Municipal "George Cosbuc".



Toate cele patru sute de abonamente puse in vanzare au fost achizitionate de bistritenii dornici de teatru. Acestia ii vor putea vedea pe Florin Piersic si Dorel Visan, dar si cate doua-trei piese de teatru pe seara.

a avut loc in urma cu 2 saptamani si a fost ceva deosebit.
de la anu promisiunea e ca se va infiinta teatru la Bistrita, Andule.

Nu cred ca e nevoie de o institutie teatrala la Bistrita, mai ales daca e facut cu expertiza si talente locale; daca ar exista un sistem prin care teatrele existente sa-si itinereze spectacolele prin tara problema ar fi rezolvata. Asa s-a facut intotdeauna peste tot in lume, inclusiv in Romania. In plus, in localitatile vecine sunt cateva din cele mai bune companii teatrale romanesti (sf. gheorghe, cluj, tg.mures).

Am bifat in sfarsit "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" (Wer hat Angst vor Virginia Woolf?) la Teatrul German. Diseara ma uit din nou la film.

In 11 va urma alta izbanda, dupa mii de ocazii ratate: Warten auf Godot.

În doar două săptămâni, am citit trei piese de Cehov (Livada de vișini, Unchiul Vanea, Pescărușul), iar azi am fost la Trei surori, la TNT. mmm

Cum ti s-a parut Cehov in teatru? Eu sunt un mare fan al prozei lui, dar teatrul nu mi-a picat pe mana pana acum.

andu a scris:

Cum ti s-a parut Cehov in teatru? Eu sunt un mare fan al prozei lui, dar teatrul nu mi-a picat pe mana pana acum.

Atunci la mine e invers.

Ca sa nu pun la socoteala, oricum, ca e teatru clasic, cu care inca incerc sa ma familiarizez, dupa un debut (la modul serios si interesat - se pare ca trebuie sa-mi declar nula perioada cand eram mai tanar si am rasfoit tot Shakespeare-ul din casa) marcat de alde Beckett, Ionesco, Sorescu sau Visniec (si-n citit, si-n spectacol).

Din cele trei piese citite, Unchiul Vania mi-a placut cel mai mult, dramatism rusesc recogniscibil, dar si impresionant - la capatul opus ar fi Livada de Visini, unde nu pot spune ca mi s-a parut special lecturarea unui text ultra-teatral, dialoguri marunte (implicit replici scurte, desfasurare rapida) si cel putin doua idile, plus un impas emotional sau de situatie propuse de la bun inceput (sau facand parte din "fundatie", so to say).

Trei surori, daca as citi-o, s-ar situa probabil dupa Vania in preferinte, pare (a parut) si drama cea mai deschisa inspre momente comice de-o putere si valoare egala - desi in cazul spectacolului de azi, sarcasmul soldatilor in actul I sau clovneriile lui Kulygin de la petrecerea mascata planuita a fost atat de savurat, incat atunci cand, inspre culminatie, registrul devenise total opus, accesele teatrale sau explozive inca mai scoteau chicote.

Ricochet a scris:

Am bifat in sfarsit "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" (Wer hat Angst vor Virginia Woolf?) la Teatrul German. Diseara ma uit din nou la film.

Revin cu impresii, dupa ce am facut ce-am zis (play & picture). Pentru inceput, performanta de la Teatrul German, care mi-a facut o impresie mult mai buna decat la Cantareata Cheala de-acum ceva timp, care mi s-a parut interpretata sec. A fost si prima oara cand nu m-am folosit de casti pentru traducere (intentionat - la Visniec in franceza uitasem sa iau, si m-a durut sufletul). Pur si simplu era sa ma pufneasca rasul din primele secunde, auzind la inceputul piesei cum cineva imi soptea in urechi " Esti un mocofan. Pur si simplu, esti un mocofan. Am avut reprize in care textul se complica, dar si-atunci am renuntat imediat la casti, fiindca setraduceainexpresivrepedesifaraoperfectasincronizarecuinterpretareadepescena, enervandu-maastfellaculme.

Am descoperit nuante la film. Burton pare sictirit si pasiv-frustrat pana sa intre in joc si sa bage la sarcasm, replici taioase si cinism din greu. Pe scena, "George" a jucat de la bun inceput aceleasi carti ca si "Martha", ca sa nu spun si ca Peter Papakostidis mi s-a parut ca a jucat mai bine decat Tatianna Sessler. Si cuplul, in piesa, parca era in plin razboi cu mult inainte ca lucrurile sa ia intorsatura cea mai urata, pe cand in film mi se pare emblematica scena din dormitor in care Burton si Taylor, dupa un lung schimb de replici, se amuza impreuna, subit si copios (indicand disensiuni, dar nu si conflict). "Honey" pe scena a fost mai nebuna decat cea din film, iar "Nick" mult mai agresiv in primul caz (ceea ce nu m-a impresionat; oricat a dat la palme si a urlat"Halz maul, Honey" Radu Vulpe, tot nu mi s-a parut un mare rol).

Mocofane! Genial.

Ricochet a scris:

In 11 va urma alta izbanda, dupa mii de ocazii ratate: Warten auf Godot.

Ura!

Beckett e pur si simplu "mmm". Fiind prima experienta, nu pot comenta altceva decat am vazut si am simtit. Vladimir mi se pare un rol mult mai comentat decat cel reusit de Rares Hontza (care pana acum e 0-2, deci probabil ca nu-mi place ca actor si that's that), in schimb cuplul Pozzo (Peter Papakostidis e 2-0) / Lucky mi-a placut, cel din urma achitandu-se si de bizarul, unicul monolog, si de restul. Decorul si luminile au avut la baza o idee bunicica (doar mini cortina din spate pare imprumutata din Alba-ca-Zapada sau alte povesti magice), dar intretinuta pe jumatate. Luminandu-se de sus din toate partile, scena n-a fost deplin izolata.

Nu stiu daca a fost pe gustul publicului, la "Virginia Woolf" a venit o clasa intreaga de liceeni, care au urmarit piesa. Aici, o grupa mai mare, rezultate diferite. O bisericuta de fete n-au rezistat un minut fara sa vorbeasca sau sa rada, iar numerosi altii, in pauza, se plangeau ca nu mai suporta. Eu am ramas in sala si am ascultat Prokofiev alea 10 minute.

Ricochet a scris:

Eu am ramas in sala si am ascultat Prokofiev alea 10 minute.

Unii cu prietenii, altii cu Prokofiev.

Am vazut Asteptandu-l pe Godot in Iasi cand eram prin clasa a sasea - tare as vrea sa-mi amintesc ce parere am avut; oricum, nu-mi amintesc sa fi simtit vreo indignare deosebita. N-am mare experienta cu teatrul, dar amintirile cele mai placute (atat la lectura, cat si pe scena) sunt legate de piesele lui Sorescu (Iona, Paracliserul, Exista nervi) - very fun stuff.

Gata. Am vazut in 9 zile patru spectacole pe care le-am ratat timp de patru luni. Sunt extenuat.

Boala familiei M a inceput si continuat o bucata de vreme pe ploaie. Tuna, viscolea si ploua torential in tavan. Sunt destul de sigur ca, dintre cele trei spectacole marca Afrim, acesta mi-a placut cel mai putin. Poate fi apreciat de sine-statator, dar pana si momentele cele mai bune au fost intrecute in alte feluri, in alte ipostaze.

Am fost in sfarsit si in noua sala 2 a TNT, solid reconfigurata. Putin dezamagit insa ca au lasat spatii din zidul vechi, cimentand in schimb ferestrele. Acustica nu-i mai grozava nici ea.