Death Metal

un gen foarte complex, care a dat instrumentisti de geniu, probabil cei mai straluciti de pe teritoriul metalic. eu prefer scena din SUA, in special Morbid Angel si Death. interferente cu progul sunt foarte des intalnite, incepand cu Atheist, Sadist etc. diversitatea genului ii da originalitate si putere de convingere. albume preferate:
Death - Human, Symbolic, The Sound of Perseverance
Morbid Angel - Altar of Madness , Blessed Are The Sick
Atheist - Piece Of Time, Unquestionable Presence
Cannibal Corpse - Vile, Kill
Sadist - Above the Light (absolut genial)
Krisiun - Angeless Venomus
Obituary - Back From The Dead, Cause Of Death
Hypocrisy - The Fourth Dimension

Din păcate (fericire) genu e mort, şi nu îl mai scoate nimeni din groapă. Am ascultat şi io în tinereţe, dar de peste 10 ani nu a mai apărut un material de calitate. Albumele mele preferate:

Morbid Angel - primele 3 adică "Altars of Madness", "Blessed are the Sick" şi "Covenant" (3 albume originale, primul faţă pentru gen, următoarele faţă de precedente, au dus death metal-ul pe culmile gloriei)
Suffocation - "Effigy of the Forgotten" (vorba lu Erik Rurtan "a technical masterpiece")
Immolation - "Faliures for Gods" (un neoclassical death metal de îţi face pielea de găină)
Demilich - "Nespithe" (cea mai ciudată variantă a death metal-ului, ceva blend de florida style cu Frank Zappa)
Nile - "In Their Darkened Shrines" (poate cea mai tehnică creaţie a genului dpdv al riff-urilor)
Cynic - "Focus" (Paul Masvidat e tăticul lor, l-a învăţat pe Schuldiner tot ce o ştiut, deşi Chuck o cam înţeles greşit lecţia)
Atheist - "Unquestionable Presence" un blend de excepţie de jazz cu death metal, înainte de a o lua şi ei pe arătură ca jazz-ul (prevestind din 1991 soarta death metal-ului)

Nu pot sa va inteleg cu Atheist.Pe mine nu ma ating deloc.Nu spun,muzical poate sunt mai complexi decat hypocrisy <poate> .In orice caz Hypocrisy sunt preferati mei deoarece spre deosebire alte asemenea titulaturi cum ar fi Six Feet Under,Cannibal Corpse,Obituary,abordeaza si teme mai verosimile si si o oarecare stofa de filosofi (adica sunt antisociali si nu ca alte trupe comerciale penibile,ci cu argumente solide).Alte preferinte:
Opeth (da,sunt death metal)
Death (primele doua)
Arch Enemy
At The Gates
Children of Bodom
mie imi place death-ul melodic

Zarec a scris:

Nu spun,muzical poate sunt mai complexi decat hypocrisy <poate>

nici un poate, e sigura treaba. si pana la urma cand ma refer la o trupa, la un muzician, ne referim muzical 90%. dupa aia vin si versurile etc.

Da, ok, numa că CoB nu au nici cea mai mică urmă de death metal. Mai au faze de "thrash metal", da death niciodată. Ei cîntă power metal extrem, mai mult sau mai puţin progressive. Nu a chef de explicaţii la ora asta.

Versurile din death metal sunt penibile în cel mai fericit caz. Mai tari sunt textele gen Carcass şi Cannibal Corpse decît textele alea de filosofi iliciţi gen Death, Cynic. Printre singurele texte de album care sunt într-adevăr de un nivel ridicat sunt cele de pe "Misery Index" de la Assuck, da ăla e Grindcore (de fapt, singura formaţie de metal extrem care are texte bune)

Complexitatea în muzică nu se referă exclusiv la artificii. De exemplu, o melodie de la Immolation e mai complexă decît un album întreg de la Hypocrisy.

Zarec, ia explică tu la oameni proşti, gen Drama Muistu, din ce motiv Opeth sunt death metal? Şi dacă îţi place death-ul melodic, ce caută primele 2 albume Death acolo?

cand am spus imi place death melodic am vrut sa spun ca il apreciez mai mult decat celelate genuri de death metal.ori asta nu inseamna ca nu ascult cannibal corpse spre exemplu si ca n-as avea habar ca ei canta brutal death metal.iar primele doua albume de la death sunt brutal,de acord. asa..
legat de versuri:in opinia mea o piesa completa este una care reuseste sa creeze o unitate intre text si muzica , adica amandoua sa conteze in proportii egale.muzica instrumentala de exemplu mi se pare mult prea abstracta si eu unul sunt mult mai atins de o melodie cu versuri bine gandite.sunt de acord cu faptul ca muzica este inefabila insa tocmai acesta este motivul pentru care apar versurile.in plus ele sunt foarte folositoare in ceea ce priveste perspectiva din care trebuie traita muzica. si daca ele ar conta in proportie de doar 90 % de ce nu procedeaza toate trupele ca burzum sau mortiis (albumele instrumentale).
Oricum , toata faza asta e subiectiva, eu cel putin n-as mai fi asa de pasionat de cradle of filth daca n-ar avea versurile acelea geniale.
ce mai am de zis,............
children of bodom-hai las-o dracu' de faza ca asta-i buna.power metal.pai ma mir ca n-ai zis si de at the gates ca ar practica thrash.
CoB-death metal melodic cu influente heavy metal si poate niste faze de clape gotice pe primele doua albume.power metal extrem sunt poate doar cover-urile dupa iron maiden
In ultimul rand nu consider neam versurile trupelor extreme de proasta calitate.nu spun ca toate ar fi bune.majoritatea trupelor de acest gen din SUA dau rau de tot in penibil,mai ales six feet under,dar n-as spune acelasi lucru si despre europeni, mentionand ,spre exemplu, pe dimmu borgir (albumele din '99 si 2001).si mai sunt si altele:kreator (violent revolution), negura bunget ('n crugu bradului), dreams of sanity ,etc).
sa nu uit,parca am afisat ceva legat de opeth cum ca ar canta death metal.daca acea explicatie nu l-a satisfacut pe drama_muistu,sa-mi explice el mie de ce Cob canta "extreme power metal".
genul de explicatii pe care el le cere sunt ca si muzica in sine - aproape inefabile.
cum distingen genurile?
ori vezi partitura si ai habar de muzica, sau de la foarte mult ascultat ajungi sa le distingi

Of of of...

Prima parte, referitoare la versuri. Io acu ascult aproape exclusiv muzică instrumentală, m-am săturat de voci şi texte, care nu fac decît să strice piesa în 90% din cazuri (e evident părerea mea). Io nu ascult albumele instrumentale Burzum sau Mortiis, ci ascult chestii care se pot numi muzică. Mai nou, ascult o groază de flamenco, în special Paco de Lucia (da, mai are nişte albume cu voci, care dacă nu eşti ţigan andalucian nu îţi zic absolut nimic şi distrug de multe ori piesa), ceva be-bop (Coltrane, McCoy Tyner etc), fusion (Al di Meola, Patrik Rondat), din scena de metal numa guitar heroes ca Buckethead, Michael Angelo Batio, cîteva piese de-ale lu Petrucci şi Dream Theater care îmi plac în mod deosebit. Singurele creaţii cu voci (de excepţie ce-i drept) care le-am ascultat recent sunt nişte concerte cu Eric Clapton şi nişte albume cu BB King şi John Lee Hooker. A se menţiona că am vreo 7 GB numa de John Coltrane şi vreo 3 GB numa de Paco de Lucia, deci ei ocupă grosul unei zile dpdv muzical.

Children of Bodom au atîtea faze de power de nu ştiu cum nu e evident. Păi unde ai mai întîlnit tu solo-uri de chitară dublate de clape? Stratovarius îţi zice ceva? Alea îs trademark power metal cum e turnu Eifel trademark Paris. Tobele alea de la CoB nu se apropie de tobele de death metal (fie el european) nici din greşală. Riff-urile alea melodice sunt iar o chestie "împrumutată" de la conaţionalii Stratovarius. Că mai au unele riff-uri gen Pantera, asta e. Solo-urile cu tentă neoclasică sunt "împrumutate" de la indivizi gen Malmsteen (îl trec pe el că o fost primu care s-o jucat cu ele), care mai mult sau mai puţin, tot power metal cîntă. Pe ultimu album într-adevăr au tras-o mai spre "thrash metal" dpdv al riff-urilor şi spre electro dpdv al clapelor. Death metalu european e mai ciudat el de felu lui, bunicu metalcore-ului, are faze melodice care te-ar putea induce în eroare. Nu vreau să întru în structuri de piese, tehnici compoziţionale şi de interpretare, Io zic că îs destule argumentele prezentate anterior. Bineînţeles, asta e părerea mea, nu am nici o pretenţie ca cineva să o adopte. E un forum, şi aici de obicei se dezbat chestii.

Argumentele alea care le-ai mai prezentat sunt subţiri de tot. "Cu o floare nu se face primăvară" şi cu o piesă nu faci albumu să fie death metal. Cel mai solid argument ar fi vocea. La death metal vocea melodică intra rar de tot, odată la cîteva albume, nu pe fiecare piesă. Şi aici, unde instrumentalele nu au agresivitatea necesară să zici "da dom'le, ăştia îs death metal", concluzia e clară pt mine. Adică dacă era un instrumental de Massacra să zicem şi voce melodică, aş fi zis că e death metal. Cum zic de exemplu că "Reign in Blood" e cam primu album de death metal, chiar dacă vocea lu Araya nu e nici pe aproape. Dar o muzică cu atîta încărcătură emoţională din mai toate punctele de vedere nu are cum să fie death metal. Din nou, asta e părerea mea, etc (acelaş lucru de la paragrafu anterior).

Să ştii că cea mai bună metodă de a distinge genurile astea muzicale e să asculţi cît mai mult din fiecare. O să îţi dai seama la un moment dat cînd ceva care părea "cu fundu pe 2 scaune" la început îşi clarifică statutul. Aşa e şi cu jazz-ul. Mi-a fost greu la început să diferenţiez toate stilurile alea. Da am luat-o cu încetu. M-am uitat pe forumuri şi vedeam ce zic ăia: Albume recomandate de be-bop: tra la la. Albume recomandate de cool jazz: tra la la. Albume recomandate de bossa-nova: tra la la. Albume recomandate de free jazz: tra la la şamd. Bine, nu recomand chestia asta şi din perspectiva metal-ului. 1 la mînă pt că îs prea mulţi afoni care îşi dau cu părerea şi 2. pt că io consider chestia asta o pierdere de timp. Adică acu, cînd văd cît de mare e "grădina muzicală", regret în mare măsură că am "pierdut" o perioadă din viaţa mea ascultînd metal. Bineînţeles, sunt destule albume care pe care îmi face plăcere să le ascult, dar de aici pînă la a aprofunda genu e o cale lungă.

Am revenit.imi cer scuze pentru intrerupere dar eram la ora de TIC si se terminase.
Legat de death metal-ul european , acesta este cel care se adreseaza sufletului si am sa-ti demonstrez motivele de factura subiectiva pentru care cob ar fi death (nu inseamna ca nu sunt de acord cu tine):in primul rand stilul practicat de cob permite abordarea mai multor teme (aici nu fac nicio referire la versuri).Sunt de multe ori romantici , nonconformisti, macabri , sadici insa stilul lor muzical se canalizeaza in trairile afective ale ascultatorului prin stimularea afectelor intr-un mod vertiginos care determina o aparenta pierdere a trairii rationale in scopul dominarii impulsului conducand in final cartre o experimentare semiconstienta a proceselor afective – catharsis.Desigur aceste afecte pot fi de factura:agresivitate,melancolie,uitare de sine.bun si ce legatura au toate acestea cu death metal-ul?
Simplu:death-ul ,se stie, e un gen foarte agresiv, rapid ale carui insusiri corespund cu caracteristicile starilor cauzate de muzica celor de la children of bodom.Afectele sunt puternice, iar subjugarea ratiunii este putin clatinata. (m-am repetat dar a fost nevoie pentru a evidentia paralela)
Acum de ce spun ca argumentele sunt subiective? pentru ca muzica poate induce stari diferite persoanelor diferite,dar in ceea ce ma priveste children of bodom sunt death metal melodic.Ar mai fi totusi un aspect de clarificat.Nu cred ca cineva care asculta cob incepe in camera sa se comporte impulsiv dar fara indoiala, intr-un concert unde stimulii sunt mult mai puternici reactiile sunt mult mai evidente si asta in cazul in care muzica n-a fost ascultata de atat de multe ori incat sa fi devenit o obisnuinta sau banalitate.
Imi pare rau ca acum nu scriu in forum ci acasa in word (n-am net acasa si trimit de la o sala mes salvat pe discheta) si nu mai stiu exact ce spusesei cu privire la jazz si muzica instr.Oricum am mai tot batut campii cu muzica=abstractizarea realitatii si versurile=concretizarea acesteia si ca comuniunea dintre cele doua dau farmec albumului.Dintr-un calcul facut de mine ar trebui sa ai in jur de 30 de ani fiindca afirmai ca nu mai asculti death de 10 ani si metal incepi sa asculti de pe la 13 ani (daca nu mai incolo).plus cultura muzicala de care dai dovada ma fac sa cred ca am calculat bine.Jazz-ul e ok dar mult prea abstract pentru mine.eu am 17 ani,dar probablil cand voi ajunge de varsta ta ma voi apuca de alte sonoritati.trebuie sa reconosc ca in afara de king crimson (am si eu 2 giga jumate cu king crimson) si mai era ceva,nu mai tin minte ce, m-ai bagat in ceata.se vede experienta muzicala si nu ma vad in masura sa comentez.
LEGAT DE OPETH (subiectul de discutie care a declansat discutiile aprinse pe ist forum)
Pe la inceputul discutiei noastre imi spusei sa-ti dau exemplu de o melodie opeth care sa fie death metal.asta n-a fost un argument.apoi am batut eu nitel ideea cu muzica fiind inefabila , idee ce se mentine valabila in demosntratia mea.
Cu toate acestea voi incerca sa aduc niste argumente facand niste paralele in maniera in care ai facut si tu paralela cu stratovarius.
{inainte de toate mentionez ca n-am ascultat decat orchid, my arms your hearse, blackwater park si ghost reveries si ca am ascultat destul progressive metal dar putin progressive rock)
Plecam de la albumul orchid.este un album cu un substrat foarte agresiv care are o chitara solo de metal extrem ceva mai clasic care duce cu gandul la primele doua albume lake of tears, deci folk-death metal(sau gothic metal extrem , depinde).de fapt este o interesanta asemanare intre partea atmosferica a celor doua trupe:esenta este aceeasi doar ca in timp ce opeth sunt mai macabrii ,lake of tears au o atmosfera de bine-dispunere.ce fac opeth si nu fac marea majoritate a trupelor de progresiv pe care le-am ascultat este ca albumele lor de succes schimba ritmul si atitudinea achitarii treptat, progresiv , si inca repede, pe cand opeth o fac abia dupa ce riff-urile se repeta de cateva mai multe ori.odata trcuti la alt ritm il pastreaza aproape ipohondric, adaugand treptat ceva elemente noi odata cu avansare in melodie.solo-urile de chitara au un sprijin ritmic banal sau facut chiar in sila uneori , anume se repeta ritmul de baza al melodiei,fara a varia.unde vine punctul decisiv as spune sunt fazele de muzica psihologica(nu ma refer la piesele alea instrumental dintre piesele propriu-zse).Au pauze de 3-4 minute in care este prezenta muzica psihologica cu ritmul beat as putea spune,incoerent si melancolic al basului nuantat cu cateva note de cadenta slaba din parte tobelor, si atmosfera lugubra din parte clapelor care de fapt aduc splendoarea in aceste melodii reusind sa abstractizeze stari chiar organice.Acest aspect al muzicii ma duce cu gandul al anathema (mai ales albumul “the silent enigma”).acum cum stau lucrurile.urmatoarele argumente sunt valabile in masura in care tu prin doom/death te raportezi mai mult la death decat la doom.
Opeth introduc fazele de muizca psihologica printr-o metoda foarte asemantoare cu anathema.restul melodiei sunt o prefata mai superficiala a acestui substrat psihologic relevat pe durata melodiiei si care tine de doom/death.ritmul melodiilor este foarte death metal (daca ma pot exprima asa) si tot ce fac bass-ul si chitara e sa aduca melodicitatea necesara oricarei piese.acestea creaza o aura traditional-folk albumului, dar cu toate acestea chitara ritmica implica un ritm rapid si de o monotonie destul de brutala (ma refer la brutalitate a trupelor death europene).
Si sa nu uitam vocea care e cea mai crizata din toate albumele si trimite (daca e sa o luam separat) la black/death.
Ulterior trupa devinde din ce in ce mai progresiva si ajunge sa cante chair rock progresiv pe damnation,pentru ca pe ghost reveries sa revina cu elemente death.
Cncluzii:trupa porneste la drum cu death metal greu inca cap dar se usureaza pe parcurs.albumul care echilibreaza cel mai mult death-ul si progresivul este ghost reveries care este si preferatul meu.

BAI BUENDIA MAI DA SI TU UN SEMNDE VIATA PE LA NON-PROG CA SUNT TARE CURIOS SA MI TE AUD.

p.s.:1.sper ca drama muistului si cu mine sa nu mai intram intr-o noua polemica legat de genul trupei lake of tears
2.am spus ceva de obituary pe la inceput cum ca nu s-ar merita.precizez ca sunt trupe despre care afirm ca n-au valoare artisitca, dar imi plac

In mare nu sunt de acord cu ce ai scris acolo, dar nu mai am chef la ora asta de replici kilometrice. Is parerile tale si ti le respect, dar nu tre sa fiu de acord cu ele.

Genul trupei Lake of Tears nu ma intereseaza, am ascultat maxim 2 piese de la ei, si mi-o fost de ajuns.

Nici mie nu-mi place Obituary, si nici nu mi-o placut vreodata.

pai ne-am lungit ca dracu cu posturile. dar n-am mai avut de mult o discutie asa de ampla in materie de muzica.repet diferenta de varsta se reflecta si-n opinii

Revenind asupra discutiei dupa o lunga perioada nu imi ramane de zis decat:Morbid Angel & Hypocrisy.
restu ori nu e death ori nu exista ca arta

Zarec a scris:

Revenind asupra discutiei dupa o lunga perioada nu imi ramane de zis decat:Morbid Angel & Hypocrisy.
restu ori nu e death ori nu exista ca arta

bai Zarec, scuteste-ne cu aiurerile tale. daca ai chef sa aberezi te sfatuiesc sa incerci alte comunitati marcate la randul lor de acest extremism conceptual penibil de care dai dovada.

Death metal simplu - niciodată. Mi se pare sugere, ca şi black-ul. Dacă e acolo să dea culoare melodiei, e în regulă, dacă e element dominant, naşpa. Şi aşa, tolerez destul de greu vocea. La fel şi blast beat-urile în exces (nu mă impresionaează de nici un fel bateriştii care pot să bată 250 bpm).

Cynic, Atheist, Amorphis, Death începând cu „Human” şi până să o dea în black, Opeth* (de fapt, vocea guturală a lui Mikael e o excepţie pe care chiar o agreez), Isis, Haggard, aici pot să tolerez vocea pentru muzică.

*) Menţionez că nu am ascultat nimic pre-„Still Life”, exceptând ce se găseşte pe „The Roundhouse Tapes”.

presupun ca Amorphis primele 2 albume?

„The Karelian Isthmus” nu am ascultat. Îmi plac şi „Eclipse” şi „Silent Waters”.

Eclipse nu prea e death metal. mai mult folk metal care o ia spre metal extrem, dar death metal, nu prea. Extremul in Eclipse aminteste mai mult de goth metalu extrem in stil doom/death Paradise Lost... acu depinde de tine daca doom/death il vezi ca doom metal cu influente death sau viceversa..
eu totusi, avand in vedere stilul sensibil, eufonic si dupa cum ziceam goth uneori, parca nu i-as baga la death.

Pentru mine, orice foloseşte death vocals intră parţial în death metal. N-o fi tocmai inteligent, dar, la genurile extreme, vocea mi se pare elementul cu cel mai mare impact asupra ascultătorului, adică ceea ce diferenţiază genurile cel mai bine: în thrash metal se cântă răguşit, în death - gutural, în black - ăăă, ţipat, să zicem. Atmosfera, ritmul, chitarele, versurile sunt pe locul doi. Părerea mea, evident.

pentru mine riffurile si tobele sunt esentiale pt gen. thrashu rupe tot in viteza si are solorui tehnice. vocea e strigata, ragusita, nemelodica. apoi death = ritm mai lent dar mai apasat, la fel ca riffurile. se canta 4/4 la tobe din cat am inteles. vocea guturala si in pamant. (deathu capata viteza de la morbid angel incoace). solourile rup ritmu dar nu au aceeasi tehnicitate ca in thrash de obicei. black metal=viteza de thrash cu niste riffuri rapide, monotone, alarmante si de note medii. ritmu e rapid si monoton iar vocea pe cat de ascutita posibila

Sh-atunci grind-u' ce / cum e?

hdqcvkvcvrqvcrqcbjb bhbvhj ndk nnfhcvwibcqbougeqrygcuobdxjnsk wnudebdxyhubehjx bhejbvcygrvqiycbhjbnxiu bxogd6y2t14rt91g zhsuygy312

Pt detalii, consultati discografia Napalm Death

pana in 1992 inclusiv. de la fear, empitness, despair deja vorbin de death metal d-ala misto, ceea ce nu inseamna obligatoriu de o calitate remarcabila, dar misto in orice caz

sunt pe jos de ras, pe bune:

http://www.break.com/index/death-metal-puppy.html

death metal rullzz

omg, lol

surprinzor mi s-a redeschis gustul pentru death metal. Morbid Angel fac turul playlistului meu cam des în ult vreme. se vede că nu ştiam să "studiez" muzcia pe care o ascultam că sunt multe părţi de albume care îmi par total noi sau pur şi simplu le-am uitat.

oricum, încep să îmi placă discuri pe care acum ceva vreme le consideram eşecuri

nu ştiu dacă trebuie să fiu sau