Unora le place jazz-ul

In locul tau as intra pe forumul All About Jazz si as cere recomandari; pentru mine n-as face-o, si asa consum exagerat de mult timp pe internet. Daca afli chestii faine sunt si eu curios, am sa urmaresc ce vei da mai departe

Ma multumesc deocamdata cu atat. http://forums.allaboutjazz.com/showthread.php?t=42107

^ presupune multa munca, dar merita. excelent, multzam.

Eh, vreau si eu sa mai completez maratonul cu cateva albume. Unele poate se dovedeste "gems".

Altfel, de lucruri (cautari) serioase, din februarie.

Ricochet a scris:

Care-ar fi cele mai bune surse in materie the "best of" al jazului in anii '00?

Eu.



Pe bune acuma, daca vrei caut prin dosarul meu cu geaz din ce am ascultat cu atentie si vin cu sugestii. Pe ani. Daca nu, nu.

Hit me!

stai sa imi ascut si eu creioanele

Deci. M-am uitat pe doi ani deocamdata, revin cu restu' mai incolo, ca ie tarziu.

Din ciclul "Jazz is not dead, it just smells funny", va prezentam the best ov geaz in mileniul 3 (ordinea e pur alfabetica):


2000

Carla Bley - 4X4 (o mare smechera cu o trupa de mari smecheri dupa ea, stralucitoare inca dupa vreo treij de ani)

Dave Douglas - A Thousand Evenings & Leap of Faith (doua albume, doua fete de moneda - trompetist din scena downtown NY, o data meditativ si retinut, a doua oara dezlantuit, furios)

Han Bennink - Nerve Beats 73 (inregistrare din '73 dupa cum ii zice, o mostra de istorie de pe vremea cand geazul iesise din cusca si musca spectatorii de fund - percutie solo si strigaturi/plesnituri improvizate, dementa maxima)

Hellborg, Lane, Selvaganesh - Good People in Times of Evil (muzica clasica indiana, bassist fanchi si ghitarist shredderist-metalist - rezultatul: un Mahavishnu cu miros de anul 2000)

Lyle Mays - Improvisations for Extended Piano (album la marele sentiment, pentru seri linistite sau ce vreti voi)

Medeski Martin & Wood - Tonic (one of the coolest bands on the planet)

Nels Cline - The Inkling (e foarte bun)

Nils Petter Molvaer - Solid Ether (creca pe asta il cam stie lumea de pe aici)

Rashied Ali/Le Roy Jenkins Duo - Swift Are the Winds of Life (Le Roy asta e un fel de Grappelli cantand free jazz, iar Rashied se poarta ca si cum n-ar fi trecut 35 de ani de la nebuniiile pe care le facea cu Coltrane)

Satoko Fujii Orchestra - The Future of the Past (una dintre cele mai mari forte din jazzul contemporan e aceasta pianista din tara unde muzica nu stie sa stea pe loc - asta e doar un exemplu de excelenta, in formula largita)

Wadada Leo Smith - Golden Quartet (moshu' trompetist Wadada coboara din lumea profund spirituala in care probabil fumeaza chestii de care n-au auzit muritorii de rand, ca sa ne ofere in prag de nou mileniu un disc de mare adevar, cu Malachi Favors de la Art Ensemble of Chicago la contrabas si un Jack De Johnette nervos la aparate - albumul se deschide cu o piesa intitulata simplu "Dejohnette", care dupa primele secunde lasa gura cascata larg pana la finalul ultimei piese - albumul anului 2000 pentru mine)

Wadada Leo Smith - Reflectativity (tot la Tzadik, dar cu totul alta mancare de peste - frumusete abstracta, dincolo de jazz)


2001

Barry Guy New Orchestra - Inscape - Tableaux (cum ziceam, imi plac trupele barosane, iar asta e plina de barosani)

Bill Bruford's Earthworks - The Sound of Surprise (oh, yes)

David Binney - South (accesibil si inteligent)

Eivind Aarset's Electronique Noire - Light Extracts (cel mai tare din parcarea norvegiana dupa Molvaer, aceeasi atmosfera, jazz cu fundament electronic si uneori invers, o caldura distanta, incet invaluitoare, ca un soare ascuns dupa cerul boreal)

Harry Tavitian - Old Balkan Rhapsody (romanesc si bengos)

Herbie Hancock - Future 2 Future (tipu' care ducea geazul in viitor cu

Headhunters in alte vremuri il mai trage de o ureche sa-l bage si in mileniul 3 - norocul geazului cu acest individ, acest baeat de cartier, ca altfel nu pot sa-i zic - pian de mare finete complimentand o tesatura impecabila de drum'n'bass si turntablism/hip hop - superb)

Jemeel Moondoc Vtet - Revolt of the Negro Lawn Jockeys (jazz mai negru decat e in mod normal)

John Coltrane - The Olatunji Concert: The Last Live Recording (ma rog, asta e din '67, dar a aparut in 2001, si vreau sa-l mentionez pentru ca e cea mai feroce chestie din istoria muzicii si m-a destabilizat psihic intr-un hal care nu se uita - sunet canal 100%, Alice Coltrane, Rashied Ali, un contrabas care nu se aude, plus dementul sef Coltrane, piese masacrate, descompuse total, My Favorite Things devine un monstru urlator, o intoarcere la originile dureroase ale artei, un testament pentru frumosii nebuni ai timpurilor ce aveau sa vina)

Mats Gustafsson/Ingebrigt Haker Flaten/Paal Nilssen-Love - The Thing (ziceam de frumosii nebuni - astia sunt cateva exemple recente - free jazz exploziv, virtuoz, nerusinat)

Mats/Morgan - Live (pentru ca practic niste oameni n-au cum sa cante ceva asa de greu, lucruri dubioase la mijloc cu acesti Meshuggah ai jazz-ului)

Matthew Shipp String Trio - Expansion, Power, Release (doar un capitol din discografia bogata a unului dintre oamenii care duc jazzul contemporan pe umeri - pianist cu o mie de fete, pionier al nu-bop-ului, de data asta cu un album grav, introspectiv, cu William Parker la contrabas si Mat Maneri la vioara - prima mea intalnire cu Shipp, recomandat - daca tin minte bine - de Avestin de pe forumul PA)

Satoko Fujii Trio - Junction (o alta ipostaza, cu Jim Black la baterie extraordinar - jazz complicat, compus cu atentie, progresiv am putea zice, intr-un balans riscant dar bine controlat intre dinamici vast diferite) - albumul anului, cred

Vinnie Colaiuta, Robben Ford, Jimmy Haslip - Jing Chi (album pentru chitaristi, bassisti si bateristi care cauta motive sa se lase de meserie - e roc, e geaz, e fanc, e bluz - ii zicem fusion?)

William Parker & Hamid Drake - Volume 1: Piercing the Veil (tocmai l-am reaudiat cu placere - dialog intre contrabasistul sef al ultimelor doua-trei generatii si un percutionist destept si profund - nuante inselatoare, ecouri de muzica africana, asiatica, araba, intr-o cochilie fragila de jazz)

Ramaneti pe receptie, finca nij nu stiti ce pierdeti.

Uroboros a scris:

Wadada Leo Smith - Golden Quartet (moshu' trompetist Wadada coboara din lumea profund spirituala in care probabil fumeaza chestii de care n-au auzit muritorii de rand, ca sa ne ofere in prag de nou mileniu un disc de mare adevar, cu Malachi Favors de la Art Ensemble of Chicago la contrabas si un Jack De Johnette nervos la aparate - albumul se deschide cu o piesa intitulata simplu "Dejohnette", care dupa primele secunde lasa gura cascata larg pana la finalul ultimei piese - albumul anului 2000 pentru mine)



Ramaneti pe receptie, finca nij nu stiti ce pierdeti.

Din ciclul Wadada Leo Smith nu numai că încă mai trăieşte, ba chiar mai mişcă, dar, de fapt, le are rău de tot, ţin să vă prezint şi eu o piesă cu Golden Quartet (un alt fel de GQ cu Ronald Shannon Jackson la tobe, John Lindberg pe bass şi Vijay Iyer la pian), una dintre cele mai frumoase secvenţe de jazz văzute de mine vreodată, un moment de mare adevăr, ca să-l citez pe antevorbitorul meu . ( pot să privesc acest film în neştire, aşa-i de frumos - filmarea e realizat de Jacques Goldstein pentru La Huite şi a apărut şi pe DVD).


https://www.youtube.com/watch?v=RZJ3hhbPwEY&feature=related

2008 - Lars Danielsson & Leszek Mozdzer - Passodoble

https://www.youtube.com/watch?v=IOL2hkIZuZQ

sunt fan al jazzului european in special

Revenim cu sugestii geazistice pentru melomanii impatimiti:

2002

Al di Meola - Flesh on Flesh

Alex Skolnick Trio - Goodbye to Romance: Standards for a New Generation (fost chitarist la Testament si Savatage, ulterior trecut prin ceva scoli de jazz, vine cu un album de coveruri ale unor piese roc de la Ozzy, Kiss, Who etc. - care suna mai bine in varianta jazz decat s-ar putea banui)

Allan Holdsworth - All Night Wrong (phusion phor the pipl)

Dave Holland Big Band - What Goes Around (cel mai tare album de big band jazz pe care-l veti asculta vreodata, din punctul meu de vedere apogeul carierei unui mare contrabasist si compozitor - jawdropping & mouthwatering de la prima la ultima nota)

Derek Bailey - Ballads (o oglinda abstracta, personala pentru niste piese de mult intrate in canonul jazzului; invita ascultatorul la reflectie asupra propriilor perceptii si asteptari)

Esbjorn Svensson Trio - When Everyone Has Gone (pentru tine si prietena ta/prietenul tau - pentru ca meritati)

Fieldwork - Your Life Flashes (a.k.a. "The SHIT in jazz right nao" - trupa pianistului Vijay Iyer, aici la debut, cu un album sigur pe el, proaspat, destept, progresiv)

Guillermo E. Brown - Soul at the Hands of the Machine (cel mai interesant baterist in jazzul recent pentru mine - un album de avangarda, care exploreaza logica utilizarii percutiei in muzica moderna si vine cu o viziune de sinteza ritmica, informata de trecut si deschizand niste posibile usi spre viitor)

Jimmy Scott - But Beautiful (daca nu sunteti siguri ce albume de jazz cu voce merita ascultate, asta e o varianta buna - standard, dar impanat cu o tristete subtila)

Matthew Shipp - Nu Bop (asta mi se pare un album revolutionar - ritmic, compozitional, armonic, asta e una dintre directiile posibile pentru jazzul mainstream in urmatoarea perioada - bine, deja a trecut ceva timp din 2002 - pacat insa ca revolutiile de genul asta au nevoie de un public mai numeros decat cel de care beneficiaza jazzul acum; daca albumul asta aparea in '69-'72, Matthew Shipp ar fi devenit un fel de Miles Davis sau Herbie Hancock in mentalul colectiv)

Nguyen Le - Purple - Celebrating Jimi Hendrix (un album de preluari de inalta clasa)

Otomo Yoshihide's New Jazz Ensemble - Dreams (sa zic ca e albumul anului si al deceniului pentru mine e putin relevant - mi-e greu sa vorbesc despre un album care are o legatura foarte personala cu mine; as putea sa zic totusi ca nu e tocmai jazz, sau mai degraba ca jazzul in mana lui Otomo devine o panza fluida pe care se picteaza un tablou neasteptat, in miscare, ciudat colorat, diferit la fiecare privire; sau as putea sa zic ca de fapt nu e jazz, ci e pop, dar e greu sa te prinzi pentru ca nu te lasa sa gandesti normal cat timp il asculti, iar cand ai terminat oricum nu mai stii ce-i cu tine; sau as putea sa tac )

Pat "Am o problema cu Kenny G" Metheny - Speaking of Now (pe cat de usor de mestecat, pe atat de greucean si meserias in esenta lui)

Satoko Fujii Quartet - Minerva (ce ziceam in postul dinainte)

Tim Berne - Science Fiction (practic 2002 a fost un an atat de tare pentru jazz, incat deja nu mai am cuvinte - Tim Berne e un saxofonist badass, iar Science Fiction un album de mare angajament; ar fi pacat sa nu-l ascultati )

William Parker Quartet featuring Leena Conquest - Raining on the Moon (contrabasistul sef al vremurilor noastre, la carma unui album cu mult groove, cu o voce feminina speciala, plasata excelent)

Zu - Igneo (daca va simtiti nervosi vreodata, sa stiti ca oricat de nervosi ati fi, albumul asta e mai nervos ca voi; and that is a fact)


2003

Aievea - Scared of Jazz (cine stie cunoaste)

Art Ensemble of Chicago - Reunion (a.k.a. we're back motherfuckaz - jazz ca "world music" in sens larg, jazz care se vrea limbaj universal, pornind de la premiza unei libertati asumate, exploatata cu maiestrie)

Bill Frisell - The Intercontinentals (a.k.a. sunt chitarist si cant jazz, dar nu asa cum crezi tu ca ar fi normal, uite-asa)

Bobby Previte & Bump - Counterclockwise (un baterist de clasa, un album modern, ceva frumos - nu-mi dau seama cat ar trebui sa le placa celor care nu asculta neaparat cu atentie tobaristii)

Christian Wallumrod Ensemble - Sofienberg Variations (daca va place ECM in general, e musai sa ascultati chestia asta; daca va calca pe nervi ECM in general, ca pe mine de pilda, e musai sa ascultati chestia asta; ceva de maxima finete; lectia zilei: nu te pui cu norvegienii)

Iordache - Friday (pentru ca e roman, pentru ca a cantat cu Sarmalele Reci si Kumm, si mai ales pentru ca-i place lui Eugene Chadbourne)

Jon Madof - Rashanim (combinatie de succes intre klezmer si jazz)

Josh Roseman Unit - Treats for the Nightwalker (da, si asta e bun)

Maria Raducanu, Mircea Tiberian - Lumini (imi place mult Tiberian, in principal din cauza lui Andries - aici se desfasoara un pic mai mult si arunca lumini noi asupra unor compozitii din surse destul de diferite; de voce cred ca stiti deja, mai bine decat mine)

Otomo Yoshihide's New Jazz Quintet - Tails Out

Peter Brotzmann - More Nipples (varianta reeditata si lungita a unui clasic al free jazzului european din '69 - scandalos si nemilos, nerecomandat pudicilor)

Satoko Fujii Quartet - Zephyros (unul dintre preferatele mele de la Satoko, de data asta cu Tatsuya Yoshida la baterie - nebunie curata, jazz agresiv si cerebral, cu cateva piese extrem de catchy)

Spring Heel Jack - Live (numaru' unu pe 2003 si preferatul meu in materie de albume live - Spring Heel Jack e un duo de muzica electronica, iar aici se imperecheaza muzical cu niste buni prieteni pe nume Matthew Shipp, William Parker, Han Bennink si Evan Parker - pian, contrabas, baterie si saxofon - rezultatul fiind un supergrup improbabil, improvizand magistral, incercuit/agresat/bantuit de eruptii de feedback, sunete bizare si riscante in context, uneori confruntati cu inregistrari distorsionate ale propriei prestatii - mereu pe muchie, e un album care impaca tehnici, ego-uri, generatii diferite)

Terje Rypdal - Lux Aeterna (nu e jazz de fapt, dar Rypdal de acolo vine, de data asta cu un album liric, emotionant, despre lumina si munti)

The RH Factor - Hard Groove (jazz, funk, r'n'b, hip hop, badass)

William Parker Violin Trio - Scrapbook


2004

Alex Skolnick Trio - Transformation (daca vreti sa asculti Tom Sawyer in varianta geaz, aici il gasiti)

Alice Coltrane - Translinear Light (nu acelasi farmec ca la inceputul carierei, dar la fel de bine facut)

Bill Bruford, Michiel Borstlap - Every Step a Dance, Every Word a Song (nu sunt sigur ca asta e asa de grozav, dar mi se pare o alternativa interesanta la albumele cu Bruford si Moraz - se pare ca lui Bill ii place sa se joace cu pianisti)

Bill Bruford's Earthworks - Random Acts of Happiness \m/

Craig Taborn - Junk Magic (daca ar trebui sa prezint un album drept contraargument intr-o dezbatere cu premiza "jazz is dead", l-as alege pe asta; e fara indoiala jazz, dar nu asa cum credeti - de fapt, e atat de diferit incat te face sa te intrebi ce anume te face sa crezi ca e jazz, si iti dai seama ca raspunsul nu e chiar la indemana; albumul anului)

Dave Douglas - Strange Liberation (ce ziceam de albumele precedente, doar ca mai fain )

Ernest Dawkins' New Horizons Ensemble - Mean Ameen

Gianni Gebbia, Lukas Ligeti, Massimo Pupillo - The Williamsburg Sonatas (fiul compozitorului Gyorgy Ligeti, aici imbracandu-si avatarul de baterist de jazz, bassistul de la Zu si inca un tip la sax - contine o piesa dedicata lui John Zorn, pe nume "Golf? No Sir, I Prefer Prison Flog!")

Stewart Copeland - Orchestralli (bateristul de la Police ne arata ce stie el sa faca - si, ca sa nu avem indoieli, vine cu un big band si o orchestra simfonica dupa el)

Tatsuya Yoshida & Satoko Fujii - Erans (pentru admiratorii Ruins/Koenjihyakkei, dar si ai free jazz-ului si duetelor canibalistice intre pian si baterie, cu vocalize cel putin dubioase)

The Nels Cline Singers - The Giant Pin (jazz dupa estetica post rock)

Tomasz Stanko Quartet - Suspended Night (tipic ECM, insa foarte fain)

Zu & Spaceways Inc. - Radiale (desi se inhaiteaza cu doi membri proeminenti ai scenei jazz din Chicago, Hamid Drake si Ken Vandermark, rezultatul e practic un album Zu, care sta bine langa celelalte, desi nu e atat de rochenroll precum Carboniferous)

Uroboros a scris:

Esbjorn Svensson Trio - When Everyone Has Gone (pentru tine si prietena ta/prietenul tau - pentru ca meritati)

albumul mentionat e debutul trupei, si tine de anii 90 (1993)

in 2002 E.S.T. au scos Strange Place To Snow. recomandarea din paranteze merge mai mult pentru Seven Days Of Falling, fiind mult mai melodic, si usor "lounge"

ai mentionat si doua Zu, eu le-am ascultat deja. recomand Radiale dintre cele doua, pentru cei care s-au obisnuit cu presiunea avant-math-metal-whatever din Carboniferous, si nu-si pot imagina jazz de acelasi calibru din partea lor

Ricochet a scris:

Uroboros a scris:

Esbjorn Svensson Trio - When Everyone Has Gone (pentru tine si prietena ta/prietenul tau - pentru ca meritati)

albumul mentionat e debutul trupei, si tine de anii 90 (1993)

Uau, ma miram eu de ce suna asa de cuminte. La mine apare in 2002, probabil ca trebuie sa ma reobisnuiesc sa verific anii de aparitie si sa nu ma iau dupa ce scrie in titlul arhivei.
Seven Days... si Strange Place... nu le-am ascultat inca (asta ca sa nu mai zic ca la mine apar ca fiind din 2003 amandoua).

hahaha

Gah, nu merge! Cate liste, atatea "culegeri" diferite de albume de top.

Un clip misto cu sectiuni dintr-o emisiune care face, din cate inteleg, parodii de emisiuni de jazz: https://www.youtube.com/watch?v=TebUMhJAKSM&feature=player_embedded

Plus o groaza de celebritati. Mortal

Uroboros - Svenssonul ăla a fost reeditat în 2002


în altă ordine de idei


https://www.youtube.com/watch?v=qksWfhVpASE&feature=PlayList&p=537B6E79BC3311B1&index=0&playnext=1

şi


https://www.youtube.com/watch?v=5dJ3sbNgXD4&feature=PlayList&p=D1E142E20B3F68D2&index=0&playnext=1

^Pfaiii, nu stiam ca e pe Youtube. Auzisem ca au facut Mezzo un film cu el (banuiam ca pe zona jazz, sa vedem daca doar asa e)...

Continuam cu inca doi ani:

2005

Arild Andersen Group - Electra (o adaptare originala a tragediei antice pentru vocabular jazzistic)

Barry Guy New Orchestra - Oort-Entropy (un fel de Ellington dupa ce a fumat droguri care nu existau in anii '50, cantand pe o scena suspendata undeva in straturile superioare ale atmosferei; o adunatura de geniali, un album monstru)

Christian Wallumrod Ensemble - A Year from Easter (fin ca un iaurt dietetic

Dave Douglas - Keystone (a.k.a. the next level of awesomeness; evolutia lui Dave Douglas in anii 2000 e demna de urmarit, deja Keystone il gaseste intr-o zona si mai fragila, de confluenta intre muzici diferite, pe care o cucereste si o marcheaza cu o personalitate puternica)

Dave Holland Big Band - Overtime (am mintit cand am zis ca What Goes Around e cel mai tare album de big band jazz ever - de fapt asta e si mai tare; albumul anului si unul dintre favoritele mele din tot ce mi-a prins urechea pana acum, in orice zona muzicala)

Esbjorn Svensson Trio - Viaticum (ce-i drept, nici asta nu e departe; eleganta maxima, o calatorie fascinanta)

Jamie Saft Trio - Astaroth: Book of Angels Volume 1 (uite, asta imi place, nu-mi dau seama cata influenta a avut Zorn asupra stilului, dar imi place sa cred ca el a schitat doar compozitiile, iar Saft le-a translat in plan jazzistic; e conventional, prudent, dar frumos curgator)

John Huie - Shanghai Jazz: Musical Seductions from China's Age of Decadence (muzica jazz din China anilor '40, dar inregistrari recente - 100% oldscul, voci senzuale, album de ascultat in compania unor pahare de vin)

Keith Jarrett - Radiance (harcor piano solo, doua discuri)

Marc Ribot - Spiritual Unity (reinterpretare a clasicului lui Albert Ayler, in maniera downtown jazz)

Otomo Yoshihide's New Jazz Orchestra - Out to Lunch (un alt "remake", dupa capodopera lui Eric Dolphy din '64 de data asta, gandita in detaliu si executata cu pasiune)

Pat Metheny Group - The Way Up (albumul cu care Pat dovedeste in sfarsit ca e mai tare decat Kenny G) - acuma pe bune, ceva senzational

Sun Ra - Heliocentric Worlds Vol. 3: The Lost Tapes (pentru fiecare capodopera in doua volume se ascunde intr-un sertar un al treilea volum; asta a iesit la suprafata si e binevenit, pentru ca nu te poti satura de Sun Ra oricat ai asculta)


2006 (mai pe scurt, ca m-am plictisit)

Al Di Meola - Consequence of Chaos

Ayelet Rose Gottlieb - Mayim Rabim

Dave Holland Quintet - Critical Mass

David Binney - Cities and Desire

Esbjorn Svensson Trio - Tuesday Wonderland

Evan Parker - Time Lapse

Evan Parker Octet - Crossing the River

Huong Thanh & Nguyen Le - Fragile Beauty

Jack DeJohnette Featuring Bill Frisell - The Elephant Sleeps But Still Remembers

Matthew Shipp - One

Ornette Coleman - Sound Grammar

Paul Shapiro - It's in the Twilight

Satoko Fujii, Natsuki Tamura - In Krakow in November

Steve Coleman and Five Elements - Weaving Symbolics (best of za bestest)

Terje Rypdal - Vossabrygg (second bestest ov da best)

The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble - The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble

Citat :

Paul Shapiro - It's in the Twilight

remarc cu plăcere că îi mai place cuiva Paul Shapiro

Eu ascult cu mare plăcere şi albumul său de dinainte

Great job Uroboros.
Sper sa-mi fac timp pentru a asculta macar o parte din cele pe care nu le stiu.

Danke, danke.

@bibi: Shapiro e foarte cul, ma binedispune. Piesa mea preferata e The Sun Keeps Coming Up O sa pun mana sa-l ascult si pe ala dinainte, cred ca-l am pe undeva.

Se pare ca unora de la Dilema Veche le place jazz-ul, care e subiectul ultimului numar tematic

http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=312&s=1

Slava Domnului, credeam ca au trecut toti la indie.

Hei, uite-l si pe Alex M., cu un articol

Haios Alex M. Altfel, textul tipului de la Sibiu (ca raspuns in ancheta) e excelent. De impresiile lui Godoroja cred ca ne puteam lipsi.

Nu am ascultat decat 6 din cele 20 de albume selectate ca "esentiale"! (Cine o fi C.T.?)