^ Foarte pertinenta mi se pare si mie analiza tipului de la Sibiu.
Si, ca sa termin cu treaba cu sugestiile, ar mai fi trei ani, cei mai recenti, din care am mai putine exemple care m-au incantat. Ori sunt eu mai subtire cu jazzul in ultima vreme, ori jazzistii interesanti au obosit un pic - desi cateva albume din 2008 arunca a doua ipoteza in praf.
2007Alipio C Neto Quartet - The Perfume Comes Before the Flower (masiv)
Carla Kihlstedt, Satoko Fujii - Minamo (incantator)
Cato Salsa Experience & The Thing with John McPhee - Two Bands and a Legend (oripilant
)
Eivind Aarset - Sonic Codex (elegant)
Evan Parker/Matthew Shipp - Abbey Road Duos (romantic... glumesc, evident - am vrut sa zic canibal)
Exploding Star Orchestra - We Are All from Somewhere Else (smokiiiiiin')
Herbie Hancock - River: The Joni Letters (piese Joni Mitchell, deci excelent)
Peter Brotzmann, Paal Nilssen-Love, Mats Gustafsson - The Fat Is Gone (pentru cei care vor sa slabeasca, efect garantat)
Rigmor Gustafsson - Alone with You (vocal, fin, distractiv)
Scott Fields Ensemble - Beckett (absurd, fireste)
Szilard Mezei Quintet - Cerkno (jazz balcanic de mare finete, dar fara sa anticipe capodopera de anul urmator)
2008Anthony Braxton, Milford Graves, William Parker - Beyond Quantum (faching dizaster)
Arve Henriksen - Cartography (compozitii meditative, trompeta discreta, care suna mai degraba a shakuhachi sau alt instrument de lemn asiatic decat a alama, folosita inovativ)
Bill Dixon with Exploding Star Orchestra - Bill Dixon with Exploding Star Orchestra (smooookiiiiiinnnnn') - jazzul e plin de energie si se simte bine, yay
Carla Bley and Her Remarkable Big Band - Appearing Nightly (Carla = badass, intotdeauna)
Dave Holland Sextet - Pass It On
Esbjorn Svensson Trio - Leucocyte (trebuie sa recunosc ca nici nu l-am ascultat, dar daca e sa ma iau dupa ce zice Rico... pardon, absolut toata lumea, e clar ca e bestial)
Fieldwork - Door (din ce in ce mai faini, un album de clasa I)
J Spaceman and Matthew Shipp - SpaceShipp (nu e jazz, de fapt habar n-am ce e, daca va intereseaza Shipp sa nu cumva sa incepeti cu nebunia asta
- oricum, fain)
Pat Metheny Trio - Day Trip (oldscul deja, impecabil cum ne-a obisnuit - momentul albumului: "When We Were Free", care te indeamna la singalong timp de vreo zece minute, desi n-are urma de voce)
Szilard Mezei Ensemble - Nad/Reed (ok deci tipu asta Szilard Mezei e un sarbo-ungur care canta in principal la viola si de care n-a auzit nimeni desi a scos vreo cincizeci de albume; asta din 2008 m-a facut sa-mi pice fatza si n-a fost usor s-o pun la loc; e vorba de un ansamblu de virtuozi furiosi, care se exprima nonsalant in diverse dialecte jazzistice, pe care le impaneaza copios cu teme folclorice din Balcani, de parca jazzul s-ar fi nascut pe cursul inferior al Dunarii, nu pe Mississippi; marea tensiune/intensitate a albumului vine din echilibristica reusita intre temele fixe si improvizatia de obicei colectiva, ceea ce pentru o gloata de paispe indivizi cu personalitate cantand un jazz cu totul original e ceva) - fara indoiala, albumul anului - si o calduroasa recomandare din partea mea
Wadada Leo Smith's Golden Quartet - Tabligh (si asta e senzational, intrebati-l pe bibi ca stie - cu Vijay Iyer la pian si Ronald Shannon Jackson a.k.a. balaurul cu sapte brate la baterie, albumul e ceva de tinut respiratia de la prima la ultima secunda) - curios, si asta are o piesa pe nume "DeJohnette", de fapt pornita de la aceeasi tema ca si omonima de pe albumul din 2000, dar dusa in alte zone si, dupa parerea mea, mai delicioasa de data asta
2009 (aici as avea nevoie de sugestii, ca eu n-am prea gasit multe interesante)
Nels Cline - Coward (chitara rece, tulburator & excelent)
Nils Petter Molvaer - Hamada (aceeasi poveste ca pe alea mai vechi, cine stie care-i stilul n-o sa fie surprins)
Sex Mob Meets Medeski - Live in Willisau 2006 (Kenny Wollesen la baterie si echipa lui de meseriasi, cu John Medeski de la MMW invitat la clape, cu un program de coveruri printre care doua piese Prince, "Sign o' the Times" si "Darling Nikki" care sunt cantate de-ti ridica parul de pe ceafa - jazz inflamabil, predispus la explozii bine dozate, delicatese instrumentale si mult umor)
The Rempis Percussion Quartet - The Disappointment of Parsley \m/
Wadada Leo Smith, Jack DeJohnette - America (un duet planuit de mult, materializat intr-un moment potrivit se pare - practic un solo prelungit de trompeta si baterie, care nu suna insa egocentric, ci invita la reflectie atat asupra dialogului intre muzicieni, cat si asupra imaginilor propuse - proiectate fie de titluri, fie de muzica vie, sugestiva; momentul de maxima tensiune si frumusete vine intr-o alta piesa numita dupa un baterist, "Ed Blackwell, the Blue Mountain Sun Drummer") - astept un album din 2009 care sa-mi placa mai mult