Iubitor de prog clasic, dar nici fara pareri..nonconformiste

Okay, azi s-a postat a 871-a recenzie la Close To The Edge, nu e vorba de un numar magic, aniversar , dar a fost momentul care mi-a produs un clic de care nu pot scapa. Dupa 871 de pareri despre acest album, majoritatea la superlativ, mi-e tot nu mi-a ajuns la inima de progger aceasta creatie. Nu e vorba de calitatea recenziilor de a impresiona si atrage fanul, ci strict de parerea mea personala, destul de strident diferita, care ma pune implicit intr-o lume in care, in mare, sunt "singur", "aparte", "nonconformist" prin crezul meu ca albumul acesta nu e cel mai cel.

Deschid deci un topic pentru pareri care bat in contra directiei vantului, cand e vorba de lucrari de prog clasic de varf. Sigur, merge si viceversa, in sensul de "underrated".

Din lipsa de timp si, recunosc sincer, de dispozitie suta la suta, n-o s-o lungesc prea mult cu explicatiile, totusi, not to worry, resentimentul pentru liste (listari) goale si simple mi-e tot intact, deci doua-trei randuri tot scriu eu.

YES - Close To The Edge
Ca tot el e...declansatorul. Adulat drept unul din referentialele prog rockului, si nu e vorba doar de PA, deschizand carti de "100 best albums", e listat acolo. Eu nu pot sa aud "exceptionalul", pur si simplu nu pot. Epic-ul e, de inteles, foarte bun, desi acusica urmeaza Relayer care ma da pe spate. And You And I mi se pare sub lucrarile usoare din Fragile. Iar in Siberian Khatru chitara e extraordinara, dar chiar nu e cazul sa vorbim de cea mai buna piesa. Deci nu face flick. E doar bun!

KING CRIMSON - In The Court Of The Crimson King (reversul medaliei: In The Wake Of Poseidon)
Nuantez acum putin, caci nu e vorba sa nu-mi placa ITCOTCK, doar ca n-as fi de-acord cu toti care ii dau 5 stele din 5, 100 din 100, 1 catralion din 1 catralion, nu e chiar cel mai cel. As medita si asupra ideii ca e albumul-program al prog rockului, dar aici argumentele pro sunt mult mai solide. Anyway, ITCOTCK ca piesa mi se pare valoroasa doar pentru improvizatia din mijloc, adrenalina vocala e mai mult zgarci, pe cand Moonwalk mi se pare o piesa atat de binevenit de neconformista, incat ma rafuiesc cu oricine o arunca la cos. In privinta reversul medaliei, ITWOP de-obicei nu spune nimic, dar mie imi place la nebunie.

FOCUS - Hamburger Concerto
Aici voi fi chiar transant: Ce-i atat de special la albumul acesta, in comparatie cu Moving Waves si mai ales Focus 3? Piesele pana la epic sunt usurele rau de tot, iar pe cand epicul e solid in sine, nu-i chiar the ultimate experience & achievement.

RUSH - Moving Pictures
Nu stiu cum mai stau lucrurile azi (desi se vede clar din rate-ul sau fabulos), dar stiu ca in urma cu doi ani era adulat cu orice ocazie. Mie nu mi s-a parut niciodata o capodopera, de fapt cele mai multe piese de RUSH care le uit imediat ce am scos discul din player provin de pe acest album. Pe langa, Permanent Waves si chiar...Signals! imi plac mai mult.

VAN DER GRAAF GENERATOR - Still Life (&World Record)
Nu ca nu-mi place, de fapt VdGG imi place la nebunie in mai toate privintele, dar chiar nu este capodopera cea mare. In afara de doua piese care, intr-adevar, sunt de un sound si meta-feeling excelent, restul e mai slabut. In schimb, World Record primeste atatea "mixed views", imi vine sa plang, pentru mine e fabulos.

GENTLE GIANT - Free Hand
Ok, aici intru pe teren periculos, pot fi linsat pentru parerea asta. Dar, nu va speriati, nuantez din nou: prima parte e excelenta, a doua slabeste, se-nmoaie prea mult, ba chiar e un prim semn al muzicii cu care GG, prin urmatoarele trei albume, moare. Deci care mi-e impotrivirea? Nu e 100% perfect. Si GG mai bun a fost. Fost. Past tense.

JETHRO TULL - The Passion Play
Ba oribil, ba reusit in ochii multimii, pentru mine este excelent.

CAMEL - Moonmadness sau Mirage > Snow Goose
Not for me.

RETURN TO FOREVER - Romantic Warrior
Un caz special, ce recent il studiez. Nu mi se pare ca rupe gura targului. E o revenire la forma, iar chitaristii sunt fabulosi, dar nu e suta la suta the ultimate RTF. Clasicul sta in primele trei albume. Speaking of which: simt ca directia latino din Light As A Feather e dispretuita. Ei bine, pour moi, best RTF si album fundamental al vietii mele.

ELP - ELP
Ioc best debut ever. Nici vorba. Modest, placut, dar atat. Tot la capitolul ELP, in spiritul prog rock, recunosc ca Brain Salad Surgery e the ultimate thing, dar Pictures At An Exhibition mi se pare foarte valoros.

PINK FLOYD - Piper At The Gates Of Dawn
Great debut? Great psych. Ma-ndoiesc, e cam usoara, simpla, minimala, comerciala lucratura. Saucerful of Secrets, in schimb, rupe falci.

GENESIS - Trespass (nuantat)
"This may not be everyones favorite Genesis record but that's hardly the point, is it?"

Cam atat, deocamdata, din partea mea.
Va invit sa incercati tot ce-aveti mai bun ca sa-mi schimbati parerile.
Dar mai important, postati-va propriile pareri "noncomformiste".

so i'm not alone ... Îţi împărtăşesc opiniile cu privire la In the Court of The Crimson King numai că mie îmi place mai mult decât ţie, din ce mi-am dat seama din spusele tale. Pt mine debutul Crimson e de 4 stele, cât despre In the Wake of Poseidon, alături de Larks' Tongue in the Aspic, este preferatul meu de la King Crimson.

Close to the Edge, mie chiar mi se pare excepţional - complexitate, epic, execuţie, tehnică, melodie, şi vai ce melodie, mai rar.

Pink Floyd - The Pipper - subscriu, total de acord, pentru mine The Pipper at the Gates of Dawn este the blueprint pentru Saucerful, care e poate el mai bun album de psihedelic din câte există (un foarte mare POATE că nu am ascultat prea mult rock psihedelic)

Genesis - Trespass, este chiar un album exponenţial pentru muzica rock. Hackett rupe chitara efectiv, anticipează mult stilul e va fi abordat de mulţi hard rockeri - trebuie să reascult anii 70 Genesis că ar fi multe de zis dar sunt confuz momentan

^ atata doar ca la chitara pe Tresspass nu e Hackett

@ Rico: Moonwalk?

Topicul asta s-ar putea transforma intr-o capcana(polemica fara folos) pentru mine in care nu o sa cad, tinand cont de faptul ca albumele "clasicilor" ocupa 20% din colectie ,asa ca am sa mentionez numai albumele "mele" de 5 stele prin perspectiva impactului pe care le-au avut asupra mea(varsta 15-18ani) intr-o vreme in care detinerea acestei muzici(reprezentand "decaderea" capitalismului si a imperialismului) nu erau vazute bine de regim.Perceptia acestei muzici contemporane la acea vreme nu poate fi la fel cu a "noilor" descoperitori de prog(poate asta ar fi una din cauzele "nonconformismului"lui Rico )
YES-Fragile
KING CRIMSON-Red(sau Island ?)
GG-In the glass house(sau The power and the glory ?)
FOCUS-3
EL&P-Brain salad surgery(sau Trilogy ?)
RUSH-Permanent waves(sau Hemispheres ?)
VDGG-Still life(sau World record)
JETHRO TULL-The Passion Play(minore diferente fata de Thick as)
GENESIS-Foxtrot( sau Selling ?)
RICK WAKEMAN-Criminal record
PINK FLOYD-Meddle(ma simt ridicol sa ma alatur "turmei" de "Dark side" si "Wish you")
Toate aceste albume au avut un impact puternic intr-o perioada cand aveam o vechime deja de 2-3 ani de hardrock (L.Zeppelin,Uriah Heep,Black Sabbath,Budgie,Allman Brothers,Ten Years After ,Grand Funk,etc.) si m-a "comutat" definitiv si evolutiv spre progul clasic, dandu-mi poate acea viziune asupra progului diferita fata de altii.
Rico nu dispera ,nu esti singurul "ciudat".
O alta chestiune e legata de o constatare a mea(nu repros sau acuzatie) legata de recenziile din PA .Parerea mea e ca recenzorul ar trebui sa se transpuna in acel an al aparitiei albumului(si sa-l asculte si sa-l recenzeze prin prisma acelor vremuri din punct de vedere social al miscarii prog si prin comparatie cu ce faceau celelalte trupe) nu sa aiba un contact total impersonal si fad cu un mp3,sau eventual cu o bucata de plastic(cd).Nimic nu se compara cu un "Close to the edge" sau "Fragile"tinut in mana in 1972 ,ca sa-l pomenim aici si pe Roger Dean,pe vremea cand daca aveai o punga de plastic de 1leu colorata si cu scris in engleza erai "tare" .Poate o sa postez niste lucrari inedite ale lui Roger Dean la sectiunea corespunzatoare
PS:Sfatul "mosului": incercati aceiasi evolutie ca si mine ,poate in cinci ani o sa va placa "numai" progul.

De acord cu toti cei de aici. Asadar rico mai asculta inca vreo 20 de ani si te vei intoarce la radacini...( la blues-uri? ) . Cred ca momentan te disipezi pe o perioada de vreo 40 de ani si e o cantitate mare de muzica. Eu spun PREA mare. Se poate asimila atata? Poate si eu as face la fel...
Si eu sunt din cei ca si GG cu circa 50 de ani "vechime" pe pamant ( in aceasta viata) si crede-ma ca si daca da cineva cu bomba NU CRED ca se mai canta la fel de valoros ca in perioada 1967-1977 (aici imi iau aparare si muzica simfonica , unde e acelasi proces binenteles pe alte coordonate temporale...). Nici macar aceasta perioada inca nu am putut sa o cuprind intr-o cantitate multumitoare , deoarece tot mai rasar , AICI PE FORUM comori adanc ingropate de trecerea nemiloasa a timpului care sunt dezgropate de MANIACI (in sens +). Eu habar nu aveam de muzica prog italiana acu' un an. Si ce am aflat!!!
Noi , ca societate, suntem niste consumatori nu creatori de noi valori artistice. A cam trecut perioada descoperirilor (inovatiilor) in prog. A , mai apare ceva sa sune frumos , DAR... oldies but goldies. Imi asum riscul de a fi criticat si jumulit.
Si daca e sa dau un exemplu de creatie unratted:
Vangelis cu Irene Papas- Odes.
Vangelis , grec aterizat in Paris si apoi la Londra aduce cu sine spiritualitatea euro-orientala care dupa ratted-urile din PA nu prinde.
Occidentul MUTILAT de conceptiile "spirituale" ale lui Calvin nu poate pricepe libertatea in IUBIRE a spiritualitatii rasaritene.
Sau alt exemlu ceva mai apropiat noua e Phoenix. A prins in Occident cand au fugit? NU!
Imi cer scuze daca am atins corzi sensibile. Nu am vrur sa supar ci asa cum am vazut pe aici parca oamenii nu-s asa orgoliosi ca si pe hi-fi de ex. unde se umflaaaaaaaaa porumbul in ei. TOTUL e spre bine daca vrei cu adevarat sa GANDESTI ca OM. Adica constructiv , deci CREATIV.

Singurele recenzii de care ţin cont sînt cele pe care mi le fac eu însumi, mental, după ce ascult un album. Dacă ar fi să mă iau după progarchives, ar trebui să tratez ca mediocre sau irelevante, o mulţime de albume care sînt pe locuri fruntaşe în topul meu personal. Adică, să nu-mi placă ceea ce-mi place şi mai ales, invers.
Progarchives nu e o Scriere Sacră ci doar un loc în care se mediază statistic impresii subiective. Părerea mea!

andu a scris:

^ atata doar ca la chitara pe Tresspass nu e Hackett

@ Rico: Moonwalk?

Mooncake?

Moonsleep?

Holy cow. Am uitat numele.

GentleG a scris:

Albumele "mele" de 5 stele prin perspectiva impactului pe care le-au avut asupra mea(varsta 15-18ani).

Perceptia acestei muzici contemporane la acea vreme nu poate fi la fel cu a "noilor" descoperitori de prog(poate asta ar fi una din cauzele "nonconformismului"lui Rico )

Parerea mea e ca recenzorul ar trebui sa se transpuna in acel an al aparitiei albumului(si sa-l asculte si sa-l recenzeze prin prisma acelor vremuri din punct de vedere social al miscarii prog si prin comparatie cu ce faceau celelalte trupe) nu sa aiba un contact total impersonal si fad cu un mp3,sau eventual cu o bucata de plastic(cd).Nimic nu se compara cu un "Close to the edge" sau "Fragile"tinut in mana in 1972.

PS:Sfatul "mosului": incercati aceiasi evolutie ca si mine ,poate in cinci ani o sa va placa "numai" progul.

Puncte bune de vedere, in special observatia "transpunerii", care ma face sa cred ca n-am atins asa un punct in mesajul meu initial. Totusi, sa nu zic chiar deloc, mentionez ca "transpunerii" poate sau nu sa conteze. Judecand tot CTTE alone, se poate spune ca unii i-au fost contemporani si au simtit bang-ul lansarii asa unui album, pe cand multi altii judeca strict muzical sau nici atat, fortandu-se sa fie de-acord cu multimea sau sa critice mai dur decat trebuie, in caz ca nu le-a placut (ca si mine - dar eu sunt oricum corect, dand 3.5 albumului, in cazul acesta...)

Intotdeauna de cand am descoperit muzica buni a secolului XX, de la jazz la prog, mi-am dorit sa ma fi nascut atunci in loc de acum, cu riscul de a fi indurat comunismul. Da, sa fi colectionat toate casetele de jazz, rock si prog asemenea tatalui meu mi-ar fi placut. Astfel as fi si trait perioada de prog clasic de care vorbim, asteptand cu mult mai multa ardoare noul Yes decat astept acum noul Sigur Ros, bucurandu-ma si intrand mai bine in fiecare album, fiecare trupa, fiecare poveste.

Pot in schimb sa nuantez treaba, spunand ca, si daca as fi trait the 70s, nu sunt sigur daca m-ar fi entuziasmat Emerson, Lake & Palmer mai mult decat i-am "descoperit" acum, 30 years later.

Deci, perfect adevarat, comparand anii petrecuti de un fan clasic in anii 70 cu tanarul din mileniul III care nu vede ce-i atat de grozav in anumite albume, da, tanarul din mileniul III risca sa fie doar un "peep-squeak".

Capcana pe care probabil GentleG a vazut a fost discutia despre stereotipii aka adorarea/denigrarea in masa a unor albume. Aici discutia ramane vie. Statisticile imbina viziunile unor proggeri de toate varstele. La scara generala, cred ca ramane viu si sentimentul de "non-conformitate", in sensul unei pareri diferite, opuse, intre atatea voci puternice (sau nu), de acelasi fel, insistand pe aceleasi motive. E cam ca si cum la o serata literara, toata lumea judeca o carte si tu nu stii cum sa-ti integrezi solid parerea ca acea carte ti-a placut.

P.S.P (post-scriptum post)

In fiecare luna, in Orizont, Petru Umanschi alege sa scrie o coloana cu subiect muzical, foarte usor dar si placut de citit, bine documentata. Cred ca aici vad spiritul cuiva care scrie dupa anumite date biografice si recenzioniste certe legate de trupa aceea (in general blues, rock, dar si nume mari sau artisti de seama: am citit dintr-un foc despre Joplin, Buddy Miles, Hendrix etc.), dar si intr-un spirit de "transpunere". Cred ca Umanschi ar da 5 stele trupei Yes sau albumelor magistrale, considerandu-le de pret atat din prisma perioadei clasice, cat si din siguranta unei muzici care a ramas notata drept "clasica".

Ricochet a scris:

andu a scris:

^ atata doar ca la chitara pe Tresspass nu e Hackett

@ Rico: Moonwalk?

Mooncake?

Moonsleep?

Holy cow. Am uitat numele.

Moonchild

şi eu sunt de acord cu Gentle Giant dar nu în totalitate.

Pe de-o parte, pe vremea când nu exista internetul, un vinil era mult mai preţuit, mult mai aşteptat şi TANGIBILITATEA sa impunea o doză de "respect" (nu e tocmai cuvântul potrivit) faţă de produs în sine fiindcă fizic reprezenta fructul unor eforturi atât din partea muzcienilor cât şi din partea ascultătorului în condiţiile în care trăia în România. Sunt de acord şi cu importanţa de a fi fost contemporan cu lansarea numitor albume.

Pe de altă parte, cu ajutorul internetului ne este mult mai uşoară crearea unei imagini de ansamblu fiind putem obţine lejer multe discuri (albume despre care fără internet poate nici nu am fi auzit vreodată) dintr-un gen şi astfel înţelegerea este mai profundă, stilistic vorbind şi putem realiza cât mai multe comparaţii care ajută la discernerea valorilor de mediocrităţi.

tare subiect, dar acum nu ma simt in stare sa spun nimic inteligent.
poate zilele urmatoare.

lol e destul de inteligent ??

Sunt de acord cu ce zice mflorian.

Imi facea enorma placere candva sa fiu activ pe forumul de pe PA, am facut o gramada de topicuri, care bune, care rele, sa-mi mai dau si eu cu parerea; in privinta reviewurilor, unele ma scoteau din sarite (si inca ma mai scot cand mai citesc si eu, cei drept mai rar acum - ultimele exemple e cel cu 1 star pt Nursery Cryme si altu de 2stars pt Trespass care individul respectiv il gasea plictisitor )dar la urma urmei nu se merita sa ma agit.
Nu-s eu mare expert in rock progresiv, dar masiva adulatie pt Closer to the Edge m-a facut sa ajung sa nu ma bucur eu, personal de albumul asta, care-mi place; superlativele excesive deveneau enervante (acelasi lucru cu Supper's Ready-ul lui Genesis - NU e cea mai reusita melodie a lor). Sincer, Relayer si Going for the One imi plac mai mult decat CTTE, dar eu am deja proasta reputatie sa ador albume care lasa "rece" pe multi altii.
Daca o fi Debutul King crimson piatra de temelie a rockului nprogresiv, eu unul nu shtiu; sincer albumul meu de suflet KC este In the wake of Poseidon (care dupa parerea multor proggeri este un fel de ITCOTCK part 2).
De acord cu Zarec in privinta Piper-ului floydian si a lui Saucerful... Si reamintesc (poate nu e necesar) ca Anthony Phillips face chitara pe Trespass.
ELP - Brain Salad Surgery - un alt album mult adulat pe PA n-a fost niciodata favoritul meu; imi place albumul, e bine facut (blabla bla) dar prefer oricand Trilogy-ul.
Si un ultim exemplu de adulatie care ma scoate din sarite e "liga" de fani superzelosi Dream Theater care au depasit orice limita de common sense pe PA. DT imi place mult dar au ajuns at the bottom of my list al preferintelor progressive metal. Am ajuns sa prefer trupe mai putin cunoscute sau chiar trupe care nu se apropie macar de nivelul DT. in fine... revin cu alte pareri altadata.