King Crimson

am citit si eu posturile de mai sus!!!...KC este una din tre trupele care mi-au schimbat viziunea asupra muzicii!!..sunt de acord si cu faptul ca sunt pionierii progresivului "metalic",..insa ei au ramas clasici prin influenta extraordinara pe care o au asupra muzicii rock de atatia ani!!!...cand ascult anumite albume , parca ascult voivod!!!...asta este impresia mea de multi ani!!!..primele albume,..hmmmm...jazz-rock,...sa fim seriosi!!!

eu asa am inceput,...cu in the wake of poseidon,...si mi s-a parut jazz-rock pana in maduva oaselor..!!..acum trebuie sa tinem cont de contextul muzical al vremii,....ca vbb aia BIll Bruford ar fi fost numit atunci extraterestru!!!!....sau gordian knot!!

Lizard mi se pare cel mai jazz rock album de la King Crimson

Eu recomand sa ascultati si ce a facut Fripp solo. M-E-S-E-R-I-E!

Faust a scris:

Eu recomand sa ascultati si ce a facut Fripp solo. M-E-S-E-R-I-E!

Interesant, sunt un fan, ce crezi ca e cel mai valoros.

Fripp se distinge in trei feluri - sau asa ar trebuie sa se distinga.

Prin albumul Exposure, un pop-abstract-rock destul de slab, dar placut de multi.

Prin stilul 80s, the guitar rock, mai ales prin albumele si seminarele Crafty Guitarists.

Prin stilul sound-scaping, in care a debutat cu Let The Power Fall, un album dificil si mecanic, dar a revenit din plin in anii 90, prin albume experimentale de sunet, abstractizare si harmonii nebune si virile si pentru ample sau modificate compozitii de chitara.

Eu-s marele fan al celui de-al treilea stil, desi e cel mai monoton folosit si epuizant.

mi-a placut termenul "mecanic" din caracterizarea ta,...asa-i fripp e mecanic si experimental,..insa e unic in felul sau!!!chiar daca imi place muzica complicata pana la extreme, totusi fripp si kc, sunt intr-adevar epuizanti cateodata!!!

dixit..

Tot gandindu-ma, am ajuns la concluzia ca Robert Fripp al romanilor este Dan Andrei Aldea (si tot odata si Lake si Hackett) :P

Incerc in perioada asta sa fac o re-auditie integrala. Pana acum, impresiile sunt asa:

In the Court of the Crimson King: 5/5. Capodopera fundamentala. Nici un bit de muzica nu e in plus, fara rost, lipsit de gust. Contine in nuce simfonicul, metalul, avangarda (mie Moonchild mi se pare o optiune remarcabila, foarte melodic, perfect raportat la intreg). Coperta exterioara la fel, verso-ul insa e penibil, singurul aspect pe minus pe care l-am putut gasi.

In the Wake of Poseidon: 4/5. Excelent, dar cu inspiratia refolosita de la primul album. O placere, oricum.

Lizard: 3/5. Demonstreaza ca stiu sa includa si jazz in ciorba lor. Multe parti frumoase. Pacat ca nu mai e Lake, sau ca Jon n-a cantat pe tot albumul. Inspiratia e insa tot cea initiala, de la Crimson King, ceea ce e un minus (ciorba ciorbei). O auditie placuta pentru cand a trecut mai mult timp de la ultima.

Revin pe masura ce avansez.

andu a scris:

Contine in nuce avangarda (mie Moonchild mi se pare o optiune remarcabila, foarte melodic, perfect raportat la intreg).

subscriu

Eu unul nu il regret prea mult pe Lake.
Magia KC consta in faptul ca Fripp, in colaborare cu aproape orice muzicieni, si uneori sub presiunea timpului, a scos albume mari.
Nu am ascultat niciodata "The ProjeKcts" dar i-am auzit pe unii declarand ca sunt geniale (4 CD-uri). Reprezinta cautarile lui Bob Fripp de noi muzicieni. Inregistrarile sunt de la Jazz Caffe (probabil un bar).
http://wc08.allmusic.com/cg/amg.dll?p=amg&sql=10:0xfyxqqkldse

Aldi a scris:

Eu unul nu il regret prea mult pe Lake.
Magia KC consta in faptul ca Fripp, in colaborare cu aproape orice muzicieni, si uneori sub presiunea timpului, a scos albume mari.
Nu am ascultat niciodata "The ProjeKcts" dar i-am auzit pe unii declarand ca sunt geniale (4 CD-uri). Reprezinta cautarile lui Bob Fripp de noi muzicieni. Inregistrarile sunt de la Jazz Caffe (probabil un bar).
http://wc08.allmusic.com/cg/amg.dll?p=amg&sql=10:0xfyxqqkldse

The ProjecKts e un musai de ascultat pentru orice fan KC. Practic, iau tot ce contine perioada 90 mai bolnav si-l dezvolta cat cuprinde. Nu-i cea mai usoara ascultare (dupa prima auditie ProjecKt 4 ma urcam pe pereti).

Cum vi se pare managementul marca Fripp?

'Mnealui si-a tras casa de discuri si a scos pe piata zeci de bootleguri, in ultimii ani. Nu stiu cat de bune sunt din pdv al sunetului, al reprezentativitatii (opinii?), dar ideea in sine mi se pare putin dubioasa. Pe de alta parte stiu cum am cauta bootleg-urile ca disperatii prin tot felul de resurse (ca eu cu Zeppelin, de ex, altii cu Pink Floyd, stiu destule cazuri), iar el ni le ofera mura-n gura. Totusi, ieri faceam curatenie prin discografia Crimson de pe ProgArchives, schimband copertile naspa cu altele dupa standard, si cand am terminat (48 de coperti de albume au trebuit schimbate!!!) le uram deja

Pai si-o fi zis omu', ca, daca tot nu a facut compromisuri comerciale (cum au facut multi altii) atunci macar sa faca "un ban" din tot ce a inregistrat.
Daca tot se cauta.

De cand am inceput sa colectionez marile albume in inregistrari de foarte buna calitate (CDDA remasterizate, SACD, DVD-A) am observat un fenomen foarte interesant. Se introduc piese bonus care, de cele mai multe ori, sunt destul de prost inregistrate (tot felul de sesiuni BBC, piese recuperate din diverse concerte, inregistrari uitate, diverse variante la aceeasi melodie, etc).
Printre campioni, albumul "Death Walks Behind You" al lui Atomic Rooster, care are doua variante suplimentare pentru piesa The Devil's Answer si cate una pentru alte doua bucati. Nu zic ca nu sunt interesante, dar trebuie ascultate independent de album. Altfel parca strica ideea initiala a acestuia.
Pe "Still Life" al lui VDGG am gasit un bonus (Gog) absolut infiorator inregistrat. Totusi l-au pus.
Ei bine, pe remasterizarile King Crimson nu exista bonusuri (cel putin pe cele trei pe care le am eu). Cred ca Fripp vinde "bonusurile" (evident e un fel de a spune, ele nemaifiind de fapt bonusuri).

Imi place interpretarea ta, Aldi. Makes sense. Oricum, din cate se pare, e o treaba bine facuta - Fripp e un perfectionist pe felia lui, tot ce tine de el e bine dus pana la capat; mi-as dori ca multi altii sa fie la fel. La fel sunt si Page si zepelinii, dar pe invers: ei n-au lasat sa iasa nimic care sa nu fie 100% ce trebuie sa fie, atunci cand ceea ce se putea scoate nu putea fi dus la 100% din standard (care stim unde era ridicat). Poate ca avand in cap tipul asta de gestionare a unei mosteniri, am avut reactia de mai sus.

Ieri si azi, am tras cateva ascultari la Gustav Holst – Mars, The Bringer of War si la King Crimson – The Devil’s Triangle.
De ce? Pentru ca piesa KC de pe "In The Wake of Poseidon", este o adaptare dupa lucrarea compozitorului englez Gustav Holst (1874-1934).
Mars, The Bringer Of War, este bucata de deschidere a suitei pentru orchestra “The Planets”. In concerte, Crimson aveau inclusa in repertoriu, inca din 1969, piesa Mars. Motivul pentru care ea este redenumita si prezentata nu ca o adaptare, ci ca o compozitie proprie, este acela ca fiica lui Holst, nu a permis folosirea in muzica rock a niciunei parti din “The Planets”. Mars avand un succes foarte mare, inregistrarea sa a fost insistent ceruta de catre fani.
Atmosfera apasatoare se simte si in compozitia lui Holst, crimsonii ducand lucrurile mai departe folosind tema muzicala, dar utilizand sunete metalice si introducand multe efecte psihedelice, in piesa despre care am citit intr-un articol, pe Muzici si Faze, cum ca te face sa te dai cu capul de pereti.
Compozitia lui Holst este un fel de manifest anti-razboi si a fost compusa, intamplator sau nu, putin inaintea izbucnirii primului razboi mondial.
Restul lucrarii “The Planets” nu l-am gasit, dar inteleg ca fiecare planeta este prezenta pe cate o bucata muzicala.
Fripp, ca dealtfel si alti muzicieni de rock, a dovedit ca are un mare respect pentru compozitiile clasice. Oare de ce o parte a muzicienilor “clasici” (sau a urmasilor lor) nu au respect pentru marile lucrari de rock?

'caz roac iz seitanz miuzic, (probabil or gandi iei).
sau mai degraba fiindca rock-ul e un stil nonconformist ce se opune rigurozitatii clasicismului.
mai mult decat atat rock-ul este un gen care evoca o suita stari profane si depravate (nu generealizez), asta ca sa nu mai uitam tendinta sa antimuzicala de dupa 90 din underground, pe cand operele clasice, indiferent de tematica extatica sau depresiva, se rezuma la abstractizarea multor elemente considerate sensibile, cum ar fi natura. Nu îmi pot imagina o opera simfonica (sau de stil clasic in general) de factura psihedelica (desi post-modernismul sigur ne va blagoslovi si cu asa ceva daca nu a facut-o de mult)

Zarec a scris:

mai mult decat atat rock-ul este un gen care evoca o suita stari profane si depravate (nu generealizez)

Sa nici nu faci asta. Exista, mai mult decat suficiente, cazuri care nu respecta acest tipar. In special in rock-ul progresiv.

In ce priveste “The Planets”, aceasta se pare ca a fost foarte populara in Anglia anilor 60, interesul pentru ea fiind amplificat de programului de cucerire a spatiului.
Ulterior Isao Tomita a realizat o adaptare dupa intreaga lucrare, dar lucrul acesta a ofensat-o pe fiica lui Holst, aceasta reusind sa obtina interzicerea difuzarii acesteia in Anglia. Imogen, fiica lui Holst era profesoara, compozitoare si dirijor!
Nu stiu cum este adaptarea lui Tomita, dar King Crimson a realizat ceva care spun eu ca este foarte in spiritul originalului. Dar incrancenarea unora poate duce la ciudatenii.

pai da, rock-ul progresiv... dar restul??? (ah, si de cand cu prog metalu crede-ma, eu indulmec mai multa patologie metafizica de la Riverside decat de la Grave)
uita-te numa in metal! si nu uita ca clasicii initial erau certati si cu jazz-ul, multi inca sunt si al ora actuala, cum e unchiul meu care are master in muzica. am si mentionat in paranteza ca nu generalizez, insa in opinia celor care nu prea ies din muzica clasica, nu cred ca rock-ul este considerat tocmai eufonic si virtuos.
chiar, Rico, mata ce opinie ai despre rock in general, nu mai prog?

sau altfel, luand rock-ul pe curente dominante, vezi de ce dai luand in calcul anii in care acel stil s-a manifestat pregnant si opinia publicului larg de toate varstele.

E OK ce spui daca vorbim de publicul larg. Dar fiica lui Holst era o persoana inteligenta si foarte cultivata. Ai sa zici ca si plina de prejudecati. Este adevarat si ca la vremea aceea rockul mai elaborat si mai serios abia se nastea. Exista insa exemple, inca de atunci, de colaborari rock-orchestre simfonice "Concerto for Group and Orchestra" (1969) al lui Deep Purple. Si nu cred ca fiica lui Holst nu a auzit de el. E drept ca nici lucrarea lui Purple nu este tocmai o capodopera.
Si lasa metalul ca nu e perioada lui atunci. Tocmai ca acum exista destul de multi muzicieni de clasica, care iubesc rock-ul, dar mai putin metalul.

din pacate familia mea care are 4 muzicieni cred, toti nu vor sa auda de rock si jazz

In schimb al cincilea...
Curios, pentru ca in ce priveste jazz-ul, acesta este deja inclus in cadrul muzicii culte (pe la TV cu profil cultural, prin reviste de specialitate). A cam fost acceptat.

al cincilea nu poate presta decat voce tipica genului black metal si in prezenta apei sau bananelor de brutal death metal (e uimitor, dar de la ascultat 2 ani al rand exclusiv metal extrem am ajuns sa grohai ca dracu)...
cat despre aspiratiile mele muzicale, hm, sunt destul de ambiguu fiindca pe deoparte eu ma stiam bagat rau de tot in death metal si pe de alta parte pe last fm primele locuri sunt ocupate de Nine Inch Nails, Tool, Skinny Puppy si Pink Floyd, si de cand le-am tras discografia FLAC, Dream Theater.
nu imi pot explica inaderenta lor (familiei) la jazz, blues si macar rock classic decat prin apartenenta la cultul adventist, ceea ce n-ar fi o problema daca nu s-ar pratica aceast holocaust al culturii.(nu ca eu nu as avea tangente, dar ma rezum la statutul de simpatizant al doctrinei)
caci nu cred ca se pot justifica ca nu ar fi pe gustul lor din moment ce nu cred ca au ascultat vreun Miles Davis vreodata...pacat

Absent Lovers... un live de exceptie lansat in 1998. este un concert ce a avut loc in Montreal in 1984. este probabil cea mai importanta lucrare a anilor '80. inca de atunci King Crimson devenise ceea ce este si astazi. o trupa formata in jurul lui Fripp, nemaiavand structurile si experimentele elaborate ale perioadei '70. atmosfera placuta, dupa sunet consider ca Wetton si-a facut de cap...
dupa mine punctul culminant este Lark's Tongues in Aspic (Part II).

Bai depravatilor, voi ati auzit de manele? Aia ii muzica, nu zdranganiturile voastre, nu pricep cum aveti rabdare sa ascultati niste zgomote, nu are ritm, nimic. Intelectuali degenerati, asta sinteti toti, voi numa belele ne aduceti, in Egipt in desert cu voi toti, lasati tiganii sa faca muzica, numa ei se pricep. Traiasca copilu minune, jaga, jaga

robert friped a scris:

Bai depravatilor, voi ati auzit de manele? Aia ii muzica, nu zdranganiturile voastre, nu pricep cum aveti rabdare sa ascultati niste zgomote, nu are ritm, nimic. Intelectuali degenerati, asta sinteti toti, voi numa belele ne aduceti, in Egipt in desert cu voi toti, lasati tiganii sa faca muzica, numa ei se pricep. Traiasca copilu minune, jaga, jaga

uhm..faci spam sau glumesti?

avem un glumet pe forum

Unul din cele mai misto posturi de pe forum, poate chiar no.1, merge excelent si cu avatarul.