Viitorul muzicii progresive

inca un articol excelent pe freshgoodminimal, care vine in contra tendintei de a mitifica schimbarile din industria muzicala (si ma confirma in ceea ce spuneam ceva mai sus):

http://freshgoodminimal.ro/?p=2071

De ce nu a revolutionat Radiohead industria muzicala

http://www.amazon.com/Black-Beauty-Miles-Davis-Fillmore/dp/B000002AH3
Ce scrie acolo in dreapta cu fond portocaliu?
Buy MP3
Asta intareste idee cu folderele. Nu e CE VA FI, ci CE ESTE!
CE VA FI DUPA CE ESTE?
Pai eu zic ca teknika asta va livra si mai sofisticat muzica in format electronic: Ma duc la magazinul MUZICA si voi primi pe un sa zicem stick de 250 GB toata (video si disco) grafia...Gentle Giant sau ABBA in format 24/96 sau 128kB( ) si acasa voi putea asculta si vedea ce au facut cei doi de mai sus in toata cariera lor (sau o trupa aparuta de doar 3 ani). ORICE vrei! Si cum vrei! Monei tocs. Doar suntem in anul 2030 , nu?!
Si daca nu am chef sa merg o voi da jos de la Amazon... 250GB. Na!

romanbun a scris:

Si daca nu am chef sa merg o voi da jos de la Amazon... 250GB. Na!

eh.. totusi va trebui sa mergi la magazinul Muzica ,sau mai simplu sa te muti cu domiciliul in USA sau Canada ;atunci vei putea sa iei si mp3 de la Amazon

@GG:
2030-2009=21 ani
53(48)+21=74(67) ani
Daca suntem prea batrani ca ne dor oasele in anul 2030 nu mergem la Muzicaaa...descarcaaam... sic!

Ha , poate in 2030 se va putea descarca de pe Amazon(aceiasi situatie si pe alte siteuri de descarcat muzica pe bani) si de cei care nu locuiesc in Usa sau Canada (acum este "only Usa&Canada rezident available"), desi acum pot cumpara marfa fizica de pe Amazon nu pot lua mp3!! ... unchiul Sam are niste "rataciri ciudate " deocamdata

Mie chestia cu vîndutul melodiilor la bucată mi se pare foarte neplăcută. Cumpăr albume întregi şi se întîmplă să-mi placă ulterior unele chestii care la prima strigare nu mi-au plăcut.

Oferta se mulează după cerere şi educaţia acesteia din urmă va da tonul pe viitor atît asupra calităţii conţinutului muzical cît şi a calităţii formatului disponibil. Sîntem clienţi de nişă şi stă în puterea noastră să-i prelungim viaţa. Oare cînd vor înţelege oamenii lucrul acesta ?

descărcaţi ! descărcaţi ! descărcaţi !

un text foarte, foarte interesant: http://freshgoodminimal.ro/?p=2145

^ noroc ca este luata in calcul doar "gloata" , nu si colectionarii de prog (de nisa) .... am zis colectionarii , nu folderistii

Nu are legătură cu muzica progresistă neapărat. Luaţi-o ca pe o fabulă

cf Wikipedia :

Citat :

Boubacar Traoré (born 1942 in Kayes, Mali) is a renowned singer, songwriter, and guitarist. Traoré also goes by the nickname Kar Kar, "the one who dribbles too much" in Bambara, a reference to his soccer playing: "a nickname I got from playing soccer when I was young. People would yell 'Kari, Kari' - dribble, dribble - the name stuck with me"
Traoré first came to prominence in the early 1960s. He had taught himself to play guitar and developed a unique style that blended American Blues music, Arab music, and pentatonic structures found in West Africa's Mande cultural region. He was a superstar in Mali and a symbol of the newly independent country (see History of Mali). His songs were immensely popular and he enjoyed regular radio play. However, he made no recordings, and since there were no royalties paid to musicians, he was very poor and had to work odd jobs to make ends meet.
During the 1970s Traoré's popularity faded, until a surprise television appearance in 1987. Soon after this "rediscovery," Boubacar's wife died. Grief-stricken, he moved to France and did construction work to support his six children. While there, a British record producer discovered a tape of one of Traoré's radio performances, and he was finally signed to a record deal. His first album, Mariama, was released in 1990. Since then, Traoré has enjoyed international popularity, touring Europe, Africa, and North America.
Boubacar Traoré was the subject of the 2001 film Je chanterai pour toi ("I'll Sing For You"), released on DVD in 2005.

SPER DIN TOT SUFLETUL ca tot asa sa se intample si cu vinylul-sa renasca din propria cenusa!
Ieri seara m-am delectat cu Starless And The... citind versurile de pe coperta (interioara...nu stiu cum se cheama in engleza ) a albumului. Si sincer nu cred ca sunt snob sau prafuit. Una e sa iei in mana un stick si alta un ALBUM.
ALBUM=disc vinyl+coperta+coperta interioara+poze sau creatii artistice (picturi)la o marime corespunzatoare+versuri. Nu voi face referire la calitatea auditiei sa nu starnesc controverse fara rost ca nu asta e mesagiul definitiei ALBUMULUI. Asa cum trupele isi construiesc un spectacol(cu dans, lumini,...) asa isi CONSTRUIESC si ALBUME! Cu vinyl+coperta+coperta interioara+poze sau creatii artistice (picturi)la o marime corespunzatoare+versuri

documentar de rock progresiv
http://www.progdocs.com/ProgDocs/ProgDocs_-_Documentary_Trailer_and_Fundraising.html

Vanzarile la viniluri au crescut substantial: http://www.guardian.co.uk/music/musicblog/2009/dec/02/vinyl-frontier-record-sales

^ cu siguranta si datorita forumistului nostru "Romanbun"

Mai stiu eu cativa...

EU sunt cel mai MARE cumparator de vinyluri ...in data cand am primit pachetul din Londra .
Am 4 KC tzac-tzac-tzac!

neavand ce face am rasfoit internetul dupa niste top-uri ale celor mai bune albume de muzica pop ale decadei trecute.
http://www.rollingstone.com/news/story/31248017/100_best_albums_of_the_decade/44
http://pitchfork.com/features/staff-lists/7710-the-top-200-albums-of-the-2000s-20-1/2/
nu stiu cat de relevante pot sa fie aceste top-uri al unor reviste de muzica pop pentru progressive, insa ofera unele informatii despre pop-ularitatea muzici (printre critici si cu siguranta printre citori revistelor).
cate albume de progressive sunt prezente? (cu Radiohead, Sigur Ros si de ce nu Boards of Canada prog-related, sa nu fie atat de tragic).
as fi de acord cu cele 2 clasamente daca ar fi pe locul intai Kid A & Amnesiac.
[edit: am mai gasit si alte nume precum Super Furry Animals, Godpseed You Black Emperor!, The Decemberists, Battles, Deerhoof, Stars of the Lid)
metalul este si mai sarac, doar Mastodon, Boris... din ce recunosc eu) .

progul nu are slagare (hituri) , cat despre topuri albume (un obicei imprumutat din cultura pop)
prin 1992 eram prin Roma si intr-un magazin de muzica am vazut o facatura de cd :Greatest Hits of King Crimson

GentleG a scris:

progul nu are slagare (hituri) , cat despre topuri albume (un obicei imprumutat din cultura pop)
prin 1992 eram prin Roma si intr-un magazin de muzica am vazut o facatura de cd :Greatest Hits of King Crimson

Heartbeat banuiesc ca era acolo (mie imi place).

problema (oare?) este ca moare incet, chiar daca eu unul credeam ca incepe incet sa-si revina si sa fie iar apreciat.
trupe care se vor progressive si sunt mandre de precursori lor, sunt complet ignorate.
ma gandesc aici la numele mari (mari pentru zona metal si progressive): Porcupine Tree, Dream Theater, Opeth, Pain of Salvation, Tool, The Mars Volta.
din persoanele pe care le stiu eu si muzica pe care o aud prin barurile prin care merg, as putea sa-mi dau cu parerea ca in Timisoara, din cei 15-20% tineri care ascuta muzica rock, cam 50-60% sunt fani electro/alternativ/indie (sau ce e la moda), 25-35% fani metal (cei cu personalitate sau atrasi de partea intunecata a metalului extrem) si mai nimanui nu ii place sa experimenteze cu muzica mai ambitioasa.
sunt curios cati apar la Nu&Apa Neagra.

rockul progresiv nu se difuzeaza/asculta in baruri(au incercat unii si prin Bucuresti fara succes);relatia cu un album de prog (de prog nu de metal sau rock alternativ asa zis prog) e mult mai intima
In Romania, progrockul(stie Andu despre care vorbesc) nu a avut multi fani niciodata , poate din aceasta cauza nici nu am avut trupe de prog romanesti
(totusi ca sa canti rock progresiv trebuie sa depasesti faza aia cu haiducii care iau banii de la boieri ca sa-i dea la saraci)

^^ Nu & Apa Neagra nu sunt tocmai cea mai spectaculoase trupa de live, sa nu-ti faci asteptari mari

GG are dreptate, nu exista cale simpla catre muzica progresiva (hituri, compilatii), care sa traga potentialii amatori dinspre mainstream spre progresiv. exista fireste si exceptii (Roundabout), dar regula generala asta e.

GentleG a scris:

rockul progresiv nu se difuzeaza/asculta in baruri(au incercat unii si prin Bucuresti fara succes);relatia cu un album de prog (de prog nu de metal sau rock alternativ asa zis prog) e mult mai intima
In Romania, progrockul(stie Andu despre care vorbesc) nu a avut multi fani niciodata , poate din aceasta cauza nici nu am avut trupe de prog romanesti
(totusi ca sa canti rock progresiv trebuie sa depasesti faza aia cu haiducii care iau banii de la boieri ca sa-i dea la saraci)

Am avut trupe de rock progresiv, chiar bune, problema e ca ce am avut nu s-a transformat niciodata in fenomen, din pacate. Imediat ce au venit anii 80 cu hardrock-ul si new wave-ul, totul s-a sters din capetele concetatenilor nostri. Dintr-o data, cei doua-trei mii de oameni care pot fi vazuti ascultand cu religiozitate Sfinx-ul prestand symphonic prog pe scena... Aia ce-au facut in 3,4 ani? Au trecut pe hard-rock asa, dintr-o data? Greu de inteles. Sau pur si simplu au continuat sa asculte ce le ofereau aceeasi muzicieni, care au trecut pe comercial ca sa supravietuiasca? E si asta o explicatie.

De acord cu barurile. Acolo nu vii ca sa fii atent la muzica.

Si cine a zis ca rock-ul alternativ ar fi prog? Ca eu nu.

andu a scris:

^^ Nu & Apa Neagra nu sunt tocmai cea mai spectaculoase trupa de live, sa nu-ti faci asteptari mari

GG are dreptate, nu exista cale simpla catre muzica progresiva (hituri, compilatii), care sa traga potentialii amatori dinspre mainstream spre progresiv. exista fireste si exceptii (Roundabout), dar regula generala asta e.

nu vreau spectacol, vreau substanta. ceva diferit.
nici eu n-as pune rock progresiv intr-un bar (eh, era unul pe vremuri unde puteai sa ceri sa asculti o piesa si acolo se mai auzeau diverse sunete neobisnuite).
parerea mea este ca in ce priveste arta in general, ea trebuie sa exprime forta creativa/ideile artistului, in nici un caz nu trebuie sa ofere ce se cere pe piata/care este moda.
exista cazul fericit cand unora li se par interesante ideile tale, si ai succes. exista cazul nefericit cand apar compromisuri, insa nici un pic de recunoastere.
muzica complexa este obositoare pentru cine nu are gustul format (care se poate educa, nu se mosteneste, nu apare din senin).
si avand in vedere ca astazi cel mai popular gen de muzica in cluburi in Europa este house (aceasi melodie cu mici modificari la toti DJ-ii) si SUA hip-hop-ul, tendinta este spre simplificarea si anularea a sute de ani de evolutie a muzicii.
bine insa ca exista probleme mai grave in lume decat aceasta!

^ noroc cu internetul ca altfel eram "morti" acum

ma uit acum prin "Top 100 Albums of the 1970s" al revistei Pitchfork.
cateva albume de progressive, krautrock, jazz, experimentale, glam-rock... sa nu mai spun de folk, punk, hard-rock, blues-rock si new-wave.
incredibila diversitatea fata de topul pt deceniul '00, care este doar cu hip-hop, alternativ si electronic. 036: Pink Floyd - Wish You Were Here, 019: Can - Ege Bamyasi si 018: Miles Davis - Bitches Brew, pozitiile cele mai sus ale muzici progressive (surprinzator pentru mine, Can au 3 albume in fata celui mai bine clasat album Pink Floyd, posibil si datorita impactului mare pe care l-au avut asupra muzici punk si primele valuri de alternativi)
asta daca nu privim 010: Brian Eno - Another Green World si 006: Kraftwerk - Trans-Europe Express drept progressive pe deplin.

Bre, da elitisti mai sunteti, n-am vazut asa ceva. Prog-ul e un pseudogen muzical despre care nu degeaba lumea larga a incetat sa mai vorbeasca acum vreo 30 de ani si care a aparut din nou mai recent ca fenomen underground, si in forme noi. si asta pentru ca in general nu e un fenomen relevant pentru epoca lui in aceeasi masura in care prog-ul clasic era pentru epoca de atunci. Geazul e un gen care, din punctul multora de vedere (sa zicem ca nu incuviintez neaparat) a ajuns de multisor la un punct terminus (practic de la Bitches Brew incoace nu s-a mai intamplat nimic care sa intinda aria de acoperire a jazzului), de atunci incoace jazzul nu mai e muzica tinerilor, iar acum e un fenomen underground nesemnificativ pentru contextul muzical larg al deceniului actual. Cam in aceeasi situatie se afla si heavy metal-ul optzecist, nu poti sa canti asa ceva azi si sa fii luat in serios (chiar daca niste fani care cred ca ce faci tu e cacatu sfant tot o sa existe).

In contextul asta, evident ca realizarile importante ale anilor '00 sunt in hiphop, zona indie si muzica electronica (dintre care a treia e de vreo douazeci de ani locul, monstruos de vast de altfel, al experimentelor celor mai interesante in muzica, la toate nivelurile de la mainstream la ultraunderground). Nu pricep ce ai vrea sa fie in top, King Crimson? Pat Metheny? The Flower Kings? Acuma, evident ca Pitchfork e doar o perspectiva, ce-i drept reprezentativa pentru un segment important al publicului pasionat de muzica din ziua de azi, dar e perfect ok sa nu te identifici cu ce zic ei acolo si criteriile dupa care judeca, fara sa-i iei la rost. E bine sa intelegem ca astea o sa fie, probabil, cateva dintre numele de artisti si genuri muzicale care vor deveni in doua-trei decenii criteriile dupa care majoritatea iubitorilor de muzica va judeca muzica de cacao a acelor vremuri, exact asa cum facem noi acuma gandindu-ne la ultramegafantastica perioada '60-'70.