Ultimul film vazut

Duminica am vizionat Goodfellas (1990), probabil sunt ultimul care a vazut filmul asta. Nu pot spune ca-i un film de arta, dar unul de viata cu siguranta e. Replica care mi-a ramas cel mai bine intiparita-n minte a fost cea de la inceputul filmului : "Pentru mine sa fiu gangster era mai important decat sa fiu presedintele Statelor Unite".
Ieri am vazut Kin-Dza-Dza (1986), un film rusesc in doua parti, un SF cu accente de comedie neagra, o combinatie intre Brazil si Monty Python, desi comparatia este un pic exagerata. Un film misto de vizionat, cu toate ca muzica trista, desi foarte buna, nu se potrivea de cele mai multe ori.

P.Matei a scris:

Nu pot spune ca-i un film de arta, dar unul de viata cu siguranta e.

lol

Ma gandesc sa revad All That Jazz, in memoria lui Roy Schneider.

si eu am avut acelasi gand az dimineatz

roy scheider

Ricochet a scris:

Ma gandesc sa revad All That Jazz, in memoria lui Roy Schneider.

Cabaret ai vazut?

Piotr Buendia a scris:

Ricochet a scris:

Ma gandesc sa revad All That Jazz, in memoria lui Roy Schneider.

Cabaret ai vazut?

actually, no.

sigur, nici Jaws/French Connection/the rest n-am vazut. doar 2010, dar nu prim-planul nu-i chiar asupra lui Roy, nu?

nu, Cabaretul este muzicalul meu preferat. se leaga de All That Jazz datorita regizorului, Bob Fosse. oricum rip Roy Scheider

Piotr Buendia a scris:

nu, Cabaretul este muzicalul meu preferat. se leaga de All That Jazz datorita regizorului, Bob Fosse. oricum rip Roy Scheider

a, am inteles.

deci Roy si All That Jazz face rip-off dupa Cabaret?

am vazut si eu A History of Violence, o ecranizare a romanului de benzi de desenate cu acelasi nume.

acum trebuia sa fi avut urmatorul proces mental: un roman de benzi desenate pune accentul mai mult pe desene (cred) decat pe naratiune in sine, macar ca desenele sunt sugestive pentru actiune. totusi e clar ca nu e acelasi proces literar. acest aspect se reflecta si in film, care nu prea mi-a placut. a fost just another movie dar care, din cate ochiul meu prea amatoresc a observat, e filmat sau in orice caz lucrat incat imaginea mi s-a parut mai "animata" decat in alte filme. probabil nu s-a folosit pelicula ci alt suport de inregistrare.

anyway, desi o imaginea face cat 1000 de cuvinte, nu stiu daca provoaca si acelasi proces cognitiv sau creativ. cel putin superioritatea imaginilor fata de cuvinte nu prea imi pare revelata in benzi care nu prea imi par (nu incapabile) doritoare de a crea o dimensiune mai profunda a personajelor. intr-un fel, actiunea e generica.

protagonistul e un fost action man dar care has gone clean dar acum vechile afaceri ii obliga sa dezgroape trecutul violent pentru a indeplini o misiune morala cu ar fi salvarea familiei

ce sa mai, bleah

e acelasi regizor la ambele, bob fosse

mie mi-a placut mai mult "all that jazz", care e "furat" la greu de generatia actuala de regizori

bleah pentru History Of Violence si de la mine/familia mea. Viggo couldn't play worse, pentru nominalizarea ce-a obtinut-o.

In acelasi stil violent mi s-a parut si Eastern Promises (acelasi regizor, acelasi actor principal, mai bun Viggo totusi). Pur si simplu, e fara farmec stilul dur, mafiotesc si tot asa, fata de alte filme...

nu, in sensul "se leaga" adica am motivat de ce am adus vorba de el. Fosse si-a impartit cele doua mari premii cinematografice cu aceste doua filme. intai oscarul pt Cabaret si dupa aia Palme d'Orul pt All That Jazz (impartit cu Akira Kurosawa)

Ricochet a scris:

bleah pentru History Of Violence si de la mine/familia mea. Viggo couldn't play worse, pentru nominalizarea ce-a obtinut-o.

In acelasi stil violent mi s-a parut si Eastern Promises (acelasi regizor, acelasi actor principal, mai bun Viggo totusi). Pur si simplu, e fara farmec stilul dur, mafiotesc si tot asa, fata de alte filme...

goodfellas si the godfather face spuma la capitolu mafia in cinematografia

mie mi-a placut a history of violence. un film pentru initiati, un film despre cum se face un film; o lectie de regie. de aceea e si destul de sec, cu un gust de lectie, seminar, ceea ce il face destul de putin atragator. totusi, remarcabil.

Se pun si serialele? Eu am inceput sa ma uit la Rome. Pana acum e superb - nu perfect, totusi.

O duminica in care am avut un intens chef de filme

Am re-frunzarit Barry Lyndon (ahh...)

si am vazut Paul Thomas Anderson - 2007 - There Will Be Blood, un film care mi s-a parut foarte afin cu competitorul sau de peste tot, There's No Country For Old Men. Un film foarte consistent, cu multa substanta artistica, insa nu foarte inchegat si rezonat. I-am dat 9 din 10. Ca un fenomen, remarc in cinematograful american reintoarcerea filmului "artistic", cu multa "substanta artistica" cum ziceam mai zis, care mai schimba atmosfera dupa o serie de cativa ani cu filme (ma refer exclusiv la varful iceberg-ului) foarte seci si putin ofertante din punctul asta de vedere, cum au fost toate eastwood-urile recente sau filmele lui paul haggis. din pacate intoarcerea asta nu e 100% - nici unul din filmele astea nu sunt 100% puse la punct pe partea povestii, ceea ce, in cinematografia americana si in mecanismele de consacrare ale publicului larg, conteaza mai mult decat "artisticitatea".

am mai vazut cateva filme "de Oscar" intre timp, cateva impresii...

Paul Haggis - 2007 - In The Valley Of Elah

Pe domnul Haggis il puteti cunoaste si din Crash-Povesti din L.A. sau Letters From Iwo Jima (scenariu). Aici avem un film unde Tommy Lee Jones este nominalizat ca actor principal, si, zic eu, face un rol puternic.

Atunci cand nu aude vesti de la fiul sau, Mike, proaspat intors din Irak, Hank Deerfield porneste sa-l caute, apoi sa-i afle soarta (deoarece cuvantul cheie este "disparut"). Pe parcurs, semnele unei crime atroce, combinate cu un vizibil (dar nu chiar melodramatic, gen "I know my son is alive, so don't tell me something else. A father knows, a father just knows!!" ) instinct de a-si gasi fiul sau macar a afla adevarul in spatele disparitiei lui, conduc deznodamantul filmului pe un drum lung - trezind in Hank o putere de intelegere a lucrurilor (o putere "detectivista") dincolo de comun si un caracter dur, formand in detectivul Turner (Charlize Theron) un aliat bun (desi la inceput neinteresat, bineinteles, ca asa merge pe la Hollywood) si o persoana mai iluminata, plus dezvaluind anumite detalii murdare despre razboiul din Irak dus de soldatii americani (fapt moral ce-l include si pe Mike).

Filmul nu este extraordinar, dar se poate vedea fara displaceri. Cum ziceam, cred ca rolul facut de Tommy Lee Jones e bun, puternic, un-usual. Charlize Theron are deja o serie de filme si roluri bune, de la demnul Monster la interesantul North Country, totusi mi se pare cel mai slab rol din acest grup de "mari, juicy, Oscar-winking ones".

Expresia titlului impinge la povestea lui David si Goliath, de unde si o esenta mare, negativa, data razboiului din Irak si a partinirii care i-a impins pe soldatii americane la acte imoral, insetate de violenta sau de iresponsabile/inumane. Filmul se centreaza (si se pierde) si in detaliul razboiului sau in soarta soldatilor intorsi (printre care si Mike), imbratisand oricum niste caractere si atitudini printre care "binele (absolut)" nu prea se vede.

Tim Burton - 2007 - Sweeney Todd: Demon Barber on Fleet Street

A "ensprezecea" colaborare intre Burton si Depp (si chiar Bonham-Carter), ati putea spune, cu, totusi, aceleasi rezultate demne de luat in seama. Burton mi se pare un artist aparte pe zi ce trece, cine stie ce curent i-ar putea rezerva loc de parcare honorific in urmatoriul deceniu sau asa.

Proiectul acesta, in sine, e foarte interesant, fiindca nu stiu ca Burton sa fi facut vreun muzical. Premiat ca cel mai bun musical la Globuri - si cu un Depp care culege o a cincea, parca, nominalizare consecutiva la Oscar (cu a cincea va si ramane, totusi) - Sweeney Todd este adaptarea unei povesti sau legende clasice despre unul dintre primii si cei mai obscuri criminali in serie englezi.

Nu intru in poveste, m-as descurca slab s-o desfir (desi nu-i grea), oricum e bine sa stiti ca "barber"-ul asta ti-o face cel mai "fin" shave, dar nu neaparat si cel mai "clean".

Ca muzical, nu-i deloc rau ce s-a reusit, dar eu personal nu am putut trece peste cateva sentimente de amuzament fata de "muzica" ce se canta. Intr-un asemenea fel, intreaga partitura a lui Bonham-Carter e foarte interesanta, dar si ciudata in acelasi timp. Depp canta si mai bine, dar si mai natural. In intreaga idee de musical eu unul pot observa o distantare de modelul strict Hollywood-ian al unui "spectacol si eclecticism de cantece" (Chicago, Hairspray, etc.), astfel ca musical-ul are si un gabarit mai mic, unele cantece variind de mai multe ori, de parca ar fi cantecul de suflet si de mare caracterizare a unui personaj. Dar, revin la ideea ca Burton ar aduce printr-o anumita "imperfectiune a musicalui de tip grand" un stil aparte.

In rest, ca film dark, goth si horror, e clar ca daca deviezi de la marea arta ce o incerci sau pierzi atmosfera, filmul s-a dus pe apa sambetei. Cred ca Sweeney Todd e reusit din punctul asta de vedere.

Into The Wild - 2007

Frumos film, si mult apreciat anul trecut (nu insa de Oscaruri si Globuri). Nu ma entuziasmez sa vorbesc mult despre el, totusi, aproape fiindca nu mi-a ramas mult in minte, in inima etc.

Practic povestea reala a unui tanar american care, exact dupa ce a absolvit facultatea, si-a sters complet din minte viata ce o avut-o (una nu lipsita de probleme) si a pornit intr-o calatorie de supra-vietuire si izolare naturala. Cumva mesajul filosofic de a renunta la lumea moderna in loc sa-i gasesti punctele bune se simte "all too well", dar in fine, in centru se afla oricum tanarul initiat, a carui spirit se imbina cu drama unei identitati libere si vointe pure.

Filmul e lung, nu lipsesc marile mici povesti, dar totusi nu este un soi deformat de "road trip" si contine o mare performanta facuta de tanarul Emile Hirsch, pana nu demult fugind dupa chiloteii Elishei Cuthbert intr-un film de gen hot teen comedy...

Am vazut ieri Le Scaphandre et le Papillon (2007), filmul lui Julian Schnabel despre jurnalistul "Jean-Do" Bauby, care in 1995 a suferit un atac cerebral care l-a paralizat complet cu exceptia unui ochi. El reuseste sa scrie o carte in doi ani, clipind litera cu litera, dupa un sistem ingenios (si vital, pana la urma, fiind singura cale) de comunicare.

Filmul a iesit in sfarsit invingator in fata filmului nostru scump - 4,3,2 - abia la Globul de Aur (adica exact unde am inceput sa zicem cu adevarat "eh, n-are cum sa ne scape premiul"), fiind in schimb pierzatorul la Cannes si la Filmul European. Fara sa pun niciun accent special in cuvintele mele (niciodata nu mi-a placut fraza "fara sa fiu patriot/anti-patriot" inaintea unui comentariu despre o reusita artistica romaneasca), cele doua filme prezinta o lume si o poveste cu totul diferite, dar lumea si povestea acestui film imi place mai mult.

Filmul e tres bon. Regizarea e de vis, scenariul (in mare parte gandurile personajului, care nu pot evada din cochilia mintii) are calitati proaspete si tragedia anumitor mesaje/motive (trupul ca o inchisoare, comunicarea la limita situatiei, cartea "vietii moarte") merge mana in mana cu vizionarea, tacuta si emotionanta, a filmului.

Scanners de acelasi Cronenberg.
aci jos palaria, desi cam pompos pe ici si pe colo cu stofa de actiune a la benzi desenate, ceea ce nu e de rau. Mi-a placut destul de mult

I'm Not There - 2007 - Todd Haynes

Un film biografic (de gen 'biopic") - si totusi not quite - al marelui artist Bob Dylan, a carui complexitate si viata regizorul s-a gandit sa o transpuna, concret, in sase vieti/laturi distincte. Astfel, Marcus Carl Franklin (actor afro-american) este baiatul 'menestrel", Ben Whishaw ar intrepeta cumva un Dylan tanar, "judecat", care isi ia numele de Arthur Rimbaud (dar in esenta, m-am gandit pe tot parcursul filmului ca este latura cea mai episodica, una filosofica, pesimista, "kafkiana"; practic "acest Dylan" este mai mult spiritual si rebel in gandire, decat doar tanar, in proces de formare), Christian Bale este cantaretul folk "Jack Rollins", Heath Ledger (RIP) intruchipeaza "actorul" si "divortatul"; in final Cate Blachett face deliciul filmului, jucand un Dylan in culmea faimei si intr-o cotitura de viata/cariera, iar Richard Gere (filmul are un pic de raspuns la intrebarea: "Anyone know what Gere is doing lately?") este un Dylan batran, proscris, considerandu-se Billy The Kid si traind, propriu-zis, in trecutul secolului.

De ce nu neaparat biografic? Fiindca Haynes se lupta si cu marea forta experimentala ce o are filmul (cu tehnicile si magia ideilor din el), si, in plus, desi e un journey din "tineretea sclipitoare" pana in "maturitatea retrasa", partea biografica se concentreaza pe tinerete, apoi pe perioada folk (de protest) si-apoi din iesirea din folk inspre teluri mai inalte, ce-i aduc si respingeri de la fanii vechi etc. etc.

In acest soi de directie si magnetism, patrunde un experiment de film ce, pe alocuri, poate fi depunctat, dar in general pare captivant. Cat despre roluri, Cate Blanchett merita vazuta, fiindca face fie un delir intens, fie o nelinistita transa, fie o adanca reflectie, fie un "mean character" din Dylan; pe de alta parte, M.C.Franklin imi inspira geniu si maiestrie, calitati ce, mai mult ca sigur, artistul le-a avut "de timpuriu". Repet ideea cum ca latura "Arthur Rimbaud" din Dylan este cea mai episodica, inchisa si iscoditoare din cele sase, interventiile inspirandu-mi un scurt mix de "rebel talk", "kafka language" si "philosophy of life depth". Heath Ledger interpreteaza un soi de "the romance and divorced life of a hollywood actor" in tandem cu sotia Claire si povestea lor intreaga, ceea ce e mai putin interesant - cat despre Bale si Gere, rolurile sunt bune, laturile sunt si mai interesante, dar nu le cotez drept "deliciul filmului".

Concluzionand: film foarte interesant, fiindca l-am urmarit de la cap la coada traind o mare placere si emotie, si experimental, pe baza biografiei unui geniu complex, neconventional.

7, chiar 8/10 ca nota

Sweeney Todd - The Demon Barber from Fleet Street [la cinema]

Tocmai il ascult pe John Lennon facand onorurile de inchidere la Children of Men. Vizionarea fu impresionanta, ca prima data. Una din capodoperele deceniului, parerea mea.

Edit - dincolo de referintele la prog recognoscibile din film, coloana sonora are niste chestii foarte interesante, pe care le descopar - unele - abia acum cand cercetez mai aprofundat datele din imdb


"Ruby Tuesday"
Written by Mick Jagger and Keith Richards
Performed by Franco Battiato
Published by Abkco Music, Inc (BMI)
Courtesy of Universal Music Italia
Under license from Universal Music Operations Ltd

(e piesa cantata - foarte fain - cand michael caine pegateste chestiile sinucigase in asteptarea Fish-ilor)

Bring on the Lucie"
Written and Performed by John Lennon
Published by Lenono Music
Licensed courtesy of EMI Records Ltd

"Hush"
Words and Music by Joe South
Performed by Deep Purple
Published by Sony/ATV Music Publishing
Licensed courtesy of HEC Entertprises, Ltd.
By special arrangement with Spark Marketing Entertainment, LLC
Licensed courtesy of EMI Records Ltd

"Life in a Glass House"
Composed by Thom Yorke (as Thomas Yorke), Colin Greenwood, Ed O'Brien (as Edward O'Brien),
Phil Selway (as Philip Selway) and Jonny Greenwood (as Jonathan Greenwood)
Performed by Radiohead
(c) Warner/Chappell Music Limited
By kind permission of Warner/Chappell Music Limited
Licensed courtesy of EMI Records Ltd

"Omgyjya Switch7"
Written and Produced by Aphex Twin (as Richard James)
Performed by Aphex Twin
Published by Chrysalis Music (c) 2001
Used by permission. All rights reserved
Courtesy of London-Sire Records Inc.
By Arrangement with Warner Music Group Film & TV Licensing
(p) 2001 Warp Records Limited
Courtesy of Warp Records

"Tomorrow Never Knows"
Words and Music by John Lennon (as Lennon) and Paul McCartney (as McCartney)
Performed by Junior Parker
Published by Sony/ATV Northern Songs Music Publishing
Licensed courtesy of Unidisc Music, Inc
By Arrangement with The Licensing Partnership

"Alexander's Feast"
Written by Georg Friedrich Händel (as GF Handel)
Performed by Harry Christophers and The Sixteen
Master courtesy of Coro, The Sixteen Productions Ltd.

"Spirit of Pageantry"
Arranged by Percy Fletcher
Performed by The Band of the Scots Guard
Grateful thanks to The Household Cavalry Mounted Regiment


"Elizabethan Serenade (Where the Gentle Avon Flows)"
Written by Ronald Binge
Performed by Ron Goodwin & His Orchestra
Published by Chappell Recorded Music Library Ltd
Licensed courtesy of EMI Records Ltd.

"There Is an Ocean"
Written and Performed by Donovan (as Donovan Leitch)
(c) 1974 Donovan (Music) Ltd
Master courtesy of Donovan Discs

"Kindertotenlieder: Nun will die Sonn' so hell aufgeh'n"
Music by Gustav Mahler
Performed by Berliner Philharmoniker with Dietrich Fischer-Dieskau (as Dietrich Fischer Dieskau),
Conducted by Karl Böhm (as Karl Bohm)
Courtesy of Deutsche Grammophon GmbH, Hamburg
Under license from Universal Music Operations Ltd

"Allegro from Symphony No. 10"
Composed by Dmitri Shostakovich
Bis CD 973/974
BBC National Symphony Orchestra of Wales, Mark Wigglesworth
By permission of Boosey & Hawkes Music Consultancy

"Andante Assai from Violin Concerto No. 2 in G Minor Opus 63"
Composed by Sergei Prokofiev (as Serge Prokofieff)
Performed by Kyung-Wha Chung (as Kyung Wha Chung) & The London Symphony Orchestra
By permission of Boosey & Hawkes Music Publishers Ltd
Courtesy of Decca Music Group Limited
Under license from Universal Music Operations Ltd


intre altele

cum se devine critic de film: http://fulger.hotnews.ro/ce-filme-v-au-schimbat-viata.html

nu merge link-ul.

i s-a bulit blogul. revin.