Ultimul film vazut

andu a scris:

Ricochet a scris:

Mi-a placut filmul, i-as da 8/10 (bazandu-ma pe "ratingul tau" ), dar sa zicem ca am alte favorite de anul trecut (m-am uitat la multe filme nominalizate la Oscar, e deja o traditie in familie).

Nu l-am notat mai sus pentru ca e totusi prea cinema-friendly, is prea multe clisee rasuflate care nu-s demontate ci bagate la gramada (fiecare trebuie sa aiba sansa sa concureze, bunii si raii, familia disfunctionala care totusi e functionala etc), pentru ca publicul american e prea obisnuit cu ele, are nevoie de ele. Nu e o comedie neagra voita (daca ar fi fost, lucrurile astea ar fi fost rezolvate altfel) dar poate fi vazuta si asa; sunt prea multe lipituri si se simte efortul de a construi ceva totusi neobisnuit pentru publicul larg, pentru mine neindemanarea e la vedere. Si sunt si prea multe momente lipsite de adancime.
Per ansamblu, e genul de film dupa care n-as recomanda o alta vizionare, ca sa se poate aseza toate temele si motivele.

Ma sperie cateodata cum analizele de acest gen rateaza milimetric si cea mai evidenta ironie.
Evident ca este o comedie neagra, ba chiar o satira, intentionata. Cliseele de care te plangi respectiv personajele reprezinta o paleta de "culori" ale visului american si prin ironie sunt evidentiate disfunctiile conceptului - the Beauty Myth, conditia persoanelor in varsta, industria self-help etc. Nimic nu e neintentionat si nu se cauta solutii la final, doar explica mecanismul din spatele unui "average american". Daca un film este nesolicitant si placut de urmarit nu inseamna neaparat ca e butaforie.

^ daca nu e cu suparare, de ce "gen" anume tine "analiza" mea? o fi tot unul din lucrurile alea absolut evidente pe care numai eu nu le remarc...

sper ca o sa imi ingadui sa cred ca, desi toate lucrurile pomenite is puse intentionat acolo (de acord), nu prea au stiut de ce si ce sa faca cu ele. e parerea mea. terry gilliam, de exemplu, stie de ce le pune si cum sa le foloseasca. daca el ia nota 10 la mine, "little miss sunshine" nu poate lua (tot la mine, remember) mai mult de 7 (care, amintesc, inseamna "foarte bine").

Koyaanisqatsi (1982)
Un soi de documentar non-narativ, foarte bine realizat. Excelentele imagini merg mana in mana cu muzica lui Philip Glass, caci de fapt, toata pelicula este o calatorie audio-vizuala de exceptie. Sunt folosite benzi cu blocuri care se prabusesc sau rachete care explodeaza, dorind sa arate astfel ce subliniaza titlul filmului (in traducere, "viata dezechilibrata"). Este folosita si tehnica "fast motion", care la un moment dat creeaza pasaje plictisitoare, vreau sa cred, doar pentru umplutura. Filmul este undeva pe la 9 - 9.5, cu o muzica demna de nota maxima.

Pepi, Luci, Bom este debutul lui Pedro Almodovar. este pe gustul meu. buget redus, cu bani de pe la prieteni. intra in aceeasi categorie cu Pink Flamingos al lui John Waters: spargerea barierelor si a tabuurilor. contine cateva scene memorabila (Bom urinand pe Luci, violul lui Luci etc.). este un film realizat destul de stangaci, chiar marele regizor spunand ca filmul se construieste de-a lungul unui lant de greseli. greseli care nu fac ca filmul sa fie prost, ci original. se intalnesc diverse teme pe care Almodovar le va developa si in filmele ce vor urma: prietenia si intimitatea femeilor, homosexualitatea, arta strazii samd.

Piotr Buendia a scris:

Babel (2006) - nu are nevoie de nicio introducere, il stie toata lumea, macar din auzite. premii peste premii. un brad pitt de care mi-a placut, si Bernal (care a jucat si in amores perros) e foarte tare, in rolul ala scurt ce il detine, japonezota nu m-a convins, cate blanchett in schimb merge, la fel si copilul arab...

L-am vazut, in fine, si eu. Pornind de la sugestia biblicului turn Babel si a “incalcitului limbilor”, el vorbeste despre lipsa de comunicare sau, poate, despre imposibilitatea acesteia, intre lumi si culturi diferite: americani-mexicani; marocani-americani (sau poate mai corect lumea araba-occident); oameni normali-surdomuti.
Alejandro Gonzalez Inarritu si Guillermo Arriaga au facut un film impresionant. Buna si muzica.

Babel e splendid, exact filmul psihologic, portretizant si impunator ce anul trecut a pierdut totul la Oscar, dar mi-a castigat admiratia profund.

Spre deosebire de Piotr, Chieko e personajul care mi-a placut la nebunie, cel mai mult. La Oscar, au fost multe actrite secundare ce au meritat premiul, eu personal i l-am dat acesteia. Durere, lezare, halucinatie, suferinta muta...

Muzica este excelenta.

Am revazut jumatate de film duminica...

Urmeaza si pt mine Babel dupa ce am vazut Amores Perros si 21 Grams. sa inteleg ca pot avea asteptari mari de la acest film?

Zarec a scris:

Urmeaza si pt mine Babel dupa ce am vazut Amores Perros si 21 Grams. sa inteleg ca pot avea asteptari mari de la acest film?

depinde. eu n-am vazut Amores Perros si doar putin din 21 Grams, dar pot sa simt ca regizorul si-a conturat poate cel mai puternic mesaj in acest "final de trilogie".

Baraka (1992) : o pelicula foarte asemanatoare cu Koyaanisqatsi (1983), acelasi tip de documentar non-narativ, dar care spre deosebire de filmul cel din urma, se apropie mai mult de civilizatia antica decat de lumea moderna. O alta diferenta intre cele doua filme o constituie succesiunea secventelor si muzica.

Pink Flamingos (1972) : Un amalgam de scene socante, pornografice pe alocuri, totul avand o nuanta satirica. Un film conceput ca unul prost, dar care in final rezulta o pelicula originala.

One Flew Over the Cuckoo's Nest (1975) : Foarte misto. Nicholson joaca al naibii de bine.

Monty Python's Life of Brian (1979) : O comedie okay, glume care n-au prea fost pe gustul meu.

Ran (1985) : Un film de Akira Kurosawa, cu o durata de 2 ore si jumatate. Bun, nu am ce am spune! Remarcabile scenele de lupta.

The French Connection (1971) : Un film politist despre narcotice cu Gene Hackman in rolul principal. Scene pline de suspans si multa actiune, care fac aluzie la creatiile lui Hitchcock.

Mi se pare ca Europa de von Trier.
mi-a placut pendularea intre realism si suprarealism, atmosfera hipnotica asemenatoare celei din The Element of Crime dar nu asa de pregnanta; in orice caz, daca filmu asta e inainte de conceperea Dogmei, abia astept sa ma bag intr-un Dancer in the Dark sau Breaking the Waves

poi ia-le in ordine, maestre, e cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau legat de von trier. vezi imdb pt ordinea exacta.

dogma lui von Trier e Idioterne. o prostie pentru unii, o capodopera pentru mine. celelalte doua pelicule din trilogia Inimii de Aur au influentele dogmei, dar atat.
apropos de Dogma '95, am fost impresionat de Festen (Dogme 1) al lui Vinterberg, l-a mai vazut cineva. cred ca e cel mai bun film al miscarii Dogme, dpdv al inovatiei filmice si al tehnicii. Idioterne exceleaza la capitolul idei si filosofie, iar The King Is Alive la capitolul dramaturgie

andu a scris:

poi ia-le in ordine, maestre, e cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau legat de von trier. vezi imdb pt ordinea exacta.

nu pot acu dom'le sa le iau in ordine; ca as fi bagat un Epidermic, spre exemplu, dar Piotr mi-a zis ca e dus, si am bagat Europa care stiam ca e mai cu capul pe umeri; atunci o las maole cu von Trier si ma bag in Polanski si Scorsese

Begotten (1991) - Filmul de debut al regizorului E. Elias Merhige, care printe altele a creat videoclipul "Anti-Christ Superstar" pentru Marylin Manson. O pelicula alb-negru de 70 minute, deosebit de bizara si lipsita de orice dialog. Mare lucru nu este de spus, caci nu am inteles prea mult din acest film experimental. Prima scena ni-l infatiseaza pe Dumnezeu, sinucigandu-se cu o lama, iar din ramasitele sale luand nastere Mama Pamant. Ceea ce urmeaza este cu atat mai putin de inteles... Ciudat, chiar si original.

Lola Rennt (1998) - Absolut fantastic. Un film care nu devine plictisitor nici macar in ultimul minut! Pelicula incorporeaza cateva secvente de animatie ce aduc aminte de "Futurama", ori de "Who Framed Roger Rabbit" prin folosirea unui personaj animat intr-un cadru real, ca sa ma exprim asa. Cum a zis si cineva mai sus, filmul are asemanari (nu prea multe, ce-i drept) cu "Rashomon" al lui Kurosawa, prin spunerea aceleiasi povesti din perspective diferite. As putea spune ca are asemanari si "Toba de tinichea" (1979), caci la fel ca si baietelul din film, Lola poate sparge obiecte, cu puterea glasului ei, castigand de pe urma acestuia, o suma fabuloasa la casino. Muzica desi nu prea pe gustul meu, merge, pot zice ca este O.K.! Clar, cel mai bun film pe ziua de astazi!

Being John Malkovich (1999) - O excelenta comedie neagra, bazata pe un scenariu de Charlie Kaufman. 9,75

Memento (2000) - Imi place ideea filmatului invers, insa mai mult de un 7,50 nu i-as acorda. Teddy este un personaj foarte antipatic.

poi 7.50 adica undeva la jumatate drumului intre "foarte bun" si "excelent", e chiar o nota buna pe care filmul o merita io creca i-am dat 8

doua kurosawa azi, dupa o jumatate de an de abtinere (cu exceptia notata, little miss sunshine):

yojimbo (1961): 9/10, un action/samurai fantastic
sanjuro (1962): 8/10, sequel la anteriorul, primul action comedy pe care il vad de la kurosawa (or mai fi?)

American Beauty (1999) - Filmul asta mi-a demonstrat inca o data, dupa "Se7en" si "The Usual Suspects", ca Spacey este un actor extraordinar. Scena de inceput, narata de insusi Kevin Spacey, nu imi poate aduce aminte decat de "A Clockwork Orange". Filmul este presarat cu numeroase accente de comedie ("Imi place sa ma masturbez sub dus. Este cel mai bun moment al zilei. Dupa aceea urmeaza infernul."), dar care sunt inlaturate odata cu finalul tragic, pe care Spacey ni-l impartaseste inca din scena de deschidere. Unele secvente sunt chiar exagerate (Spacey lasandu-se filmat de vecinul psihopat, in fata ferestrei, facand muschi in pielea goala; Spacey fiind aproape sarutat de tatal psihopatului), iar altele fac aluzie la muzica rock (Spacey fredonand "American Woman" in masina, in timp ce fumeaza o tigara; Vecinul catre Spacey: "Iti place Pink Floyd?"). Unul dintre cele mai bune roluri ale lui Kevin Spacey si per-total, un film misto.

andu a scris:

sanjuro (1962): 8/10, sequel la anteriorul, primul action comedy pe care il vad de la kurosawa (or mai fi?)

nu, nu mai are. dar Yojimbo e temeinic si maret.
ultimile filme pe care le-am vazut:

Matador (Almodovar) - de exceptie, efecte vizuale care ingroapa cam tot cei ai vrea sa vezi, iar ideile filmului sunt originale
Audition (Miike) - primul meu Takashi Miike. moderat. in film apar doua vise care contin niste culori fascinante, totul depinzand de starea personajelor. contine violenta si umor nu de situatie, ci de existenta.
Mujeres al borde de un ataque de nervios (Almodovar) - multe similitudini cu teatrul comic. sunt putine de zis, in afara faptului ca dupa unii este cel mai important film al spaniolului. in rest aceleasi culori aprinse, camera care se afla pe unde nu te astepti, personaje care dupa morala crestina/clasica sunt depravate, un subiect aparent banal etc. totul se uneste sub bacheta magica a lui Pedro Almodovar...

am deja ceea ce se cheama un apetit insatiabil

Babel (Innaritu) - 8,5/10, puternic, uman, mult mai bun decat "Crash" (o impostura, pt mine) desi nu-mi place la fel de mult ca "Magnolia" lui Paul Thomas Anderson

Flags Of Our Fathers (C. Eastwood) - 7/10, niste idei bune din pacate nedezvoltate, ceea ce e de asteptat de fapt de la un proiect la care participa Paul Haggis (vezi mai sus)

21 Grams (Innaritu) - 9/10, si mai puternic, si mai uman, ii lipseste ceva (ceva grandios, o sincopa? parca e prea liniar) pana la capodopera. o reintalnire surprinzatoare si placuta cu naomi watts, dupa The Painted Veil

Hannibal Rising (Peter Webber) - 6/10, aveam asteptari mari de la Webber si in general de la un film din seria Hannibal Lecter. Il calific de "bun" datorita filmelor de consum de la TV, altfel comparat cu filmele de arta din aceeasi serie (Manhunter, Silence of the Lambs) 6 e cam mult

La Science des Reves (Michel Gondry) - 9/10, ce altceva as putea primi cand se amesteca perfect cele doua filme de inima ale mele, Brazil si Eternal Sunshine..., decat un nou film de inima? Iarasi ma simt expus pe ecran... Obiectiv nu-i pot da filmului astuia 10, rezervat capodoperelor, insa intra pe lista mea speciala cu wild-card.
Frunzarind biografiile lui Gondry de pe net descopar ca este autorul celei mai premiate reclame video all-time: https://www.youtube.com/watch?v=Uj6G1C6c0uw
Si, coroborat cu prezenta ei deja incitanta din 21 Grams (coincidenta?), rolul Charlottei Gainsbourgh ma face, iar, indragostit de un chip de pe un ecran. Minunata are si timp liber in care canta, trebuie sa ii multumesc pentru albumul pe care l-a scos cu AIR. Superb. https://www.youtube.com/watch?v=SAMinYXnrS4
(Chiar stie sa cante! https://www.youtube.com/watch?v=7JZGYtv9C70 )

No Country For Old Men (2007) - wow!...WOW!!

Film de fratii Coen, poate unul dintre cel mai valoros al lor. Oricum, in cursa de Glob (si sigur de Oscar), e un film tare de tot. Avem un Javier Bardem splendid, jucand un criminal/rau invincibil/geniu/psihotic "cu principii", avem un film arid, dur si violent (dar nu chiar annoying de violent) numit profilactic totusi nu ridicol "modern western/hitman movie" , avem o cursa pe viata si pe moarte (mai degraba as numi-o un bounty hunt extraordinar, partea cea mai buna din film a fost sa simt pe pielea mea o vanatoare pe viata si moarte, mortala as hell, intre Bardem si "vanatul" sau, jucat de Josh Brolin - nu dezvalui de ce, v-ar strica pofta de subiect), avem un Tommy Lee Jones serif otelit si plin de ganduri si fraze 'scenaristice' tari, avem un film fara muzica, plin de suspans, de profiluri si capcane, de moarte si free-will, de destin si "fara scapari usoare" (mai ales cand Bardem deschide usa, cu un tun de pistol in mana).

Nominalizat la Best Film, Scenariu, Regie si Bardem ca actor secundar (desi e, practic, actor principal, bazaconie!!).

Am vazut:
Monty Python and the Holy Grail - acelasi umor cretin, glume seci. filmul are un rating imens pe imdb, dar mie mi s-a parut doar o parodie ieftina. poate The Meaning of Life imi va schimba parerea despre faimosul grup de comedianti.
A Fish Called Wanda - o comedie intr-adevar buna. un Kevin Kline in rolul unui personaj arogant, foarte mandru de sine pentru ca citeste filozofie. am citit pe wikipedia ca o persoana a murit, realmente, de ras la o scena din acest film.
The Masque of Red Death - o ecranizare din 1964, in regia lui Roger Corman, dupa celebra nuvela scrisa de E.A.Poe. nu vreau sa comentez filmul, intrucat nu m-a impresionat decat secventa finala.
Lost Highway - un film foarte bizar. personajul principal se metamorfozeaza la jumatatea filmului, urmand ca in ultimele 15 minute sa apara din nou.

Am revazut :
Silence of the Lambs - bun, putin overrated, cu un Anthony Hopkins excelent.

^ Life of Brian e cam la fel. De ce sunt atat de tari Monty Python? Pentru ca de la bun inceput au intentionat sa faca cel mai bun umor idiot posibil. Si le-a reusit intr-un mod absolut remarcabil. Baza, insa, la ei, consta in sketch-urile lor, nu neaparat in lungmetraje.

Ca o coincidenta, A Fish Called Wanda e scris de John Cleese, principalul writer de la Monty Python. Ceea ce demonstreaza ca in geniul lor, tipii erau la fel de tari in orice s-ar fi bagat.

Lost Highway e unul dintre filmele mele preferate.

am vazut si eu, in sfarsit, Babel si am fost impresionata. chestie care n-a reusit sa mi-o faca un film de Hollywood de cand eram mica si ma impresiona aproape orice...

...si o recomandare din categoria "nu-ti ditruge 2 ore din viata, rogu-te": When Nietzsche Wept... motivele aici: http://blog.360.yahoo.com/blog-pO3ed3g9erSeyflNMLtx0RQt?p=340