Ultimul film vazut

Mi se pare atat de ironic cum Danny Boyle a luat tot ce s-a putut cu o prostie precum Slumdog Millionaire, iar acum ca a facut un film mult mai bun - 127 Hours - ia minimum de nomalizari si n-o sa castige nimic. Tare film, m-a atins, mi se pare si bine facut, cu putine defecte si exagerari (tehnica de "flashback" al lui Boyle continua sa scartaie).

In timpul vizionarii, maica-mea n-a putut decat sa tzatzaie (asa, "in disbelief"), iar taica-miu a facut pe moralistul care stie tactici de supravietuire (dar si el doar asa, defectuos la adresa subiectului, altfel a putut aprecia pelicula) - ceva ce ma face sa cred ca 97% din public a interpretat total gresit povestea. Ceilalti 3% fiind probabil cei care au lesinat in timpul vizionarii.

N-am vazut Trainspotting (for shame!), sa stiu daca-i doar "cult" sau excelent, dar ma simt increzator sa spun ca 127 Hours e o realizare cu adevarat importanta.

8.1 / 10 (0.1 pentru o piesa Sigur Ros ).

andu a scris:

Ricochet a scris:

A vazut si Iures un afis de-asta cu el plutind pe Dambovita si n-a stiut ce se intampla. I-a sunat pe baieti si aia i-au zis ”That's the point!".

Aha, nici eu n-am stiut ca e intentionat.

EDIT:



))))))))))))))

am vazut azinoapte Shutter Island. fain filmul, ma bucur ca am facut o alegere buna acum ca am avut si eu chef a vad un film.
mi-a placut muzica din film, si acum incerc sa iau soundtrackul cu torrente de pe net.
daca sunt pe aici persoane mai documentate care asculta muzica asemanatoare (poate aceasi compozitori), dar sa nu fie prea minimalista sau prea dureroasa pentru urechi, astept recomandari.

edit: am gasit piesa care m-a ingrozit azinoapte, "Four Hymns: II for Cello and Double Bass" (Alfred Schnittke) – (Torleif Thedéen & Entcho Radoukanov).

Foarte tare selectia de muzica contemporana. Mie mi-a placut cel mai mult piesa lui John Cage, Root of an Unfocus: https://www.youtube.com/watch?v=CHBiiQa0PAI.

Nu stiu de ce, dar inca obisnuiesc sa fac un pas inapoi cand mi se cer recomandari din acest gen. Dar hai sa incerc: semnalele grave si amenintatoare din muzica lui Penderecki par un leitmotiv (adica puternic recurent sau sub o semnatura stilistica), le-am auzit si in Concertul pentru vioara. Am mai ascultat in afara de asta Simfonia a VII-a si Tren ofiarom Hiroszimy (Threnody for the Victims of Hiroshima). Toate mi-au placut, nu-s usoare, dar nu le-as califica nici a fi dureroase.

Schnittke ce-ai ascultat e o piesa de efect. Compozitorul a compus cateva lucrari criminale (etichetate drept antimuzicale), de care banuiesc ca ai vrea sa te feresti. Incearca Concertul pentru viola, pentru acelasi fel de dramatism. Unul din compozitorii mei preferati.

Max Richter - Infra (album din 2010)
John Adams e prin definitie minimalism, chiar cel mai bun minimalist american (ori el, ori Glass). Ti-as recomanda ce-am ascultat si eu, Harmonielehre, nefiind prea minimalist. Exista un alt film din 2010, Io Sono L'amore (cu Tilda Swinton), in care s-a pus mult, foarte mult Adams (filmul dezamageste, totusi).

Prea minimalist ar putea fi Feldman, asa ca il las pe Nick sa te ghideze prin labirint, daca exista o sansa.

H to He a scris:

am vazut azinoapte Shutter Island. fain filmul, ma bucur ca am facut o alegere buna acum ca am avut si eu chef a vad un film.
mi-a placut muzica din film, si acum incerc sa iau soundtrackul cu torrente de pe net.

Şi mie mi-a plăcut şi am fost la Cărtureşti şi am găsit discul. La fel şi There Will Be Blood

OST-ul lui Jonny Greenwood pentru There Will Be Blood e recomandat.

andu a scris:

OST-ul lui Jonny Greenwood pentru There Will Be Blood e recomandat.

l-am ascultat (doar sunt fan Radiohead). am mai acultat si alte compozitii de-ale lui, printre care si soundtrack-ul de la Norvegian Wood (o parte din el sunt piese Can, fain alese), chiar inainte sa vad filmul sau sa citesc cartea (de obicei ordinea la mine este carte - film - muzica).

in final piesa favorita a mea de pe coloana sonora a filmului ramane "This bitter earth/On the nature of daylight" (superba combinatia dintre voce si viola - e viola instrumentul solist?)
zilele urmatoare o sa caut niste muzica contemporana buna de urcat pe pereti. mai revin cu intrebari daca e cazul.

edit: nu stiu de ce in mintea mea cand ascult aceasta piesa (This bitter earth/On the nature of daylight) se amesteca cu Unfinished Sympathy.

The Fighter-inca un film despre box in tara tuturor posibilitatilor
Nu stiu cum a ajuns candidat la cel mai bun film si la 90 milioane incasari,insa Christian Bale si Melissa Leo isi merita pe deplin Oscarul si fac filmul oaresicum vizionabil.
Mark Wahlberg nu m-a impresionat pana acum in nici un film.

Mai, blogerii ca blogeri, in superficialitatea si frustrarea lor, dar imi vine si mie sa zic ca Marti, dupa Craciun nu m-a impresionat in niciun fel semnificativ.

E un film OK. Dar doar atît. La fel ca şi celelalte filme româneşti pe care le-am încercat recent.

ultimile 2 filme pe care le-am vazut au fost Limitless (fainutz dar nu extraordinar) si the Lovely Bones (mi-a placut, very watchable )

Sa-mi fie cu iertare, dar The Lovely Bones este unul din cele mai cretine filme (din cele care au pozat in onorabile, daca trebuie specificat) pe care le-am vazut.

Ricochet a scris:

Sa-mi fie cu iertare, dar The Lovely Bones este unul din cele mai cretine filme (din cele care au pozat in onorabile, daca trebuie specificat) pe care le-am vazut.

n-am zis ca e extraordinar, nu m-a dat nici pe mine pe spate, dar mi-a placut. atata tot.

Cristi a scris:

Ricochet a scris:

Sa-mi fie cu iertare, dar The Lovely Bones este unul din cele mai cretine filme (din cele care au pozat in onorabile, daca trebuie specificat) pe care le-am vazut.

n-am zis ca e extraordinar, nu m-a dat nici pe mine pe spate, dar mi-a placut. atata tot.

Nu era un raspuns indreptat spre tine, intotdeauna simt nevoia sa "ventilez", pentru ca imi repugna pana si sa-i aud titlul.

Woyzeck de Werner Herzog
cu Klaus Kinski

De mult vreau sa vad cat mai multe din colaborarile lor. In sfarsit, l-am vazut pe primul. Si dupa atata asteptare nu m-a dezamagit deloc.

Un film puternic si, spre lauda lui, nu numai pentru ca il are pe Kinski in rolul principal.
E vorba, pe scurt si lipsit de atmosfera ironic-revoltatoare a filmului, despre amortirea omului in societate, despre pierderea demnitatii si identitatii sub pretentiile si imbecilitatile celorlalti. Woyzeck e un soldat sarac care se chinuie sa se supuna numerosilor superiori, sa fie orb la raceala sotiei si in general la imposibilitatea de a schimba vreun cuvant adevarat cu cineva. In film parca nu se dialogheaza niciodata, toti poarta in schimb discursuri exaltate, incoerente, pe care Woyzeck le asculta tot mai greu.
Natura si singuratatea, poate tacerea, ii mai lasa identitatea sa rasara. Si cate sentimente se pot citi pe fata lui Kinski de fiecare data cand, intorcandu-se in oras, incearca sa-si reprime intrebarile si indoielile. Nu ma indoiesc ca nimeni n-ar fi putut juca rolul mai bine.

Un film care te face sa vrei sa fugi de societate. Fara sa-ti dea insa o alternativa la ea. Pentru ca dupa ce Woyzeck renunta sa se mai stapaneasca devine mai monstruos decat toti superiorii lui. Dar si mai induiosator...

10/10

Pfai, Woyzeck e misto, dar sa vezi cand ajungi la Aguirre si Fitzcarraldo. Mai grandioase, stralucitoare, mai cinematografice ca sa zic asa - Woyzeck mi se pare cumva la jumatatea drumului dintre teatru si film, not quite making it across. Inca nu m-am uitat cum trebuie la Cobra Verde, dar in principiu dupa ce fac asta vreau sa vad si documentarul facut de Herzog mai tarziu, "Mein liebster Feind" (My Best Fiend), despre relatia erm, aprinsa dintre el si Kinski. Sunt sigur ca e o treaba tare amuzanta, avand in vedere umorul sec al lui Herzog care transpira in alte documentare.

Nu prea m-am uitat la filme in ultimul timp, dar tot voiam sa zic de unul extrem de misto vazut de curand (s-ar putea sa fi zis pe undeva, dar cred ca nu aici). Se cheama Bad Timing, din '80, de Nicolas Roeg. Prima mea intalnire cu el, regia e fantastica.



Unul dintre protagonisti e jucat de Art Garfunkel (chiar ala), el fiind un prof universitar de psihologie indragostit de o tipa cu un trecut plin de secrete (Theresa Russell), care nu se comporta normal. Mult sex, violenta, droguri, si dialoguri filosofice purtate prin camere cu tablouri de Klimt pe pereti. Multa simbolistica folosita elegant, coloana sonora faina de tot, cu Jarrett (The Koln Concert), Tom Waits, The Who si Harry Partch, printre altii. Si apare si Harvey Keitel, cel mai misto om de pe planeta dupa parerea mea, intr-un rol absolut dubios. Ca fapt divers, se pare ca albumul Bad Timing al lui Jim O'Rourke e numit dupa filmul asta.

Vreau foarte mult sa vad filmele de care zici! Dar nu ma indur sa le cumpar pe DVD si la televizor nu l-am prins niciodata... e o situatie crunta.

Oricum, ultimul film bun vazut:

La Strada de Fellini
Film trist si jucaus in acelasi timp, n-are cum sa nu-mi placa:). Giulietta Massina e superba in rolul unei timide-curioase care nu prea intelege nimic din viata care i se deschide prapastios in fata. Ce frumoasa e scena in care nebunul (Il Matto) ii arata ba sarcastic, ba induiosator, ca pana si o piatra are rostul ei in lume si ca asadar e normal ca si o fata cu "fata de cartof" care nu prea stie sa faca nimic sa aiba. Si un soundtrack memorabil.

^ www.warez-bb.org

Iti faci user si cauti filme, gasesti aproape tot ce ti-ai putea imagina, ripuite de pe dvd in general si urcate pe site-uri gen Rapidshare. Evident, trebuie sa ai si un cont de Rapidshare, eu zic ca merita - daca te poti multumi cu o calitate sub-dvd.

Revazut acum cateva seri Mean Streets (1973) de Scorsese, cu Keitel si De Niro, genial. Un portret al unui clan de mafioti newyorkezi, mai putin romantat decat The Godfather de pilda, Scorsese e mai cinic si mai preocupat de tragicomicul lumii lor. Teribil de amuzant si induiosator, populat cu personaje simpatice/pozitive care, in ciuda bunelor lor intentii, nu reusesc sa coexiste. N-as fi vrut sa traiesc in New York in anii '70, asta e clar.

O scena de mare finetze actoriceasca: https://www.youtube.com/watch?v=dM44eaasx0Y&feature=related

Ca veni vorba de Keitel, saptamana trecuta am prins pe Cultural Reservoir Dogs de la un sfert de ora incolo. Asta face Pulp Fiction sa fie singurul Tarantino pe care nu l-am vazut.

^ O sa fii incantat.

LOL, primele 15 minute din Reservoir Dogs formeaza poate cel mai celebru intro de film

E tare Pulp Fiction, dar cel mai bun Tarantino tot Reservoir Dogs e. In primele 15 minute e si scena aia in care gasca de killeri analizeaza semnificatia melodiei like a virgin

Apropo de Keitel, cred ca stiti ca radacinile sale sunt romanesti. In urma cu vreo 2-3 ani a vizitat un sat din nordul Maramuresului (nu mai stiu care), locul de bastina al bunicilor lui.

Am vazut in sfarsit Aurora de Cristi Puiu (in sfarsit pentru ca l-am prins pe la jumatate de doua ori pe HBO, acum de la inceput.)

Un film sincer, uneori deranjant de sincer - trei ore in stare sa suga optimismul din mine.
Frumos si mai relevant decat orice as putea eu spune despre film raspunde Cristi Puiu intr-un interviu:

"Care au fost motorul principal în facerea acestui film, posibilele lui surse de inspiraţie şi, nu în ultimul rând, motivaţia lui subterană (dacă e vreuna)?

Motorul, dacă se cheamă motor, a fost încăpăţânarea mea şi faptul că am realizat că suntem condamnaţi să rămânem închişi în propriul nostru cap. Dar dorindu- ne să putem ieşi. Motorul a fost frica de abisul care se cască în mintea mea atunci când închid ochii şi îmi astup urechile şi încetez să mă las păcălit de iluzia comunicării cu celălalt."

Atat de mult m-a interesat Cristi Puiu si personajul lui agresiv-timid incat dupa cele trei ore ale filmului m-am mai uitat la toate interviurile pe care le-am putut gasi pe youtube. Asa ca insumat vreo cinci ore ascultandu-l in diverse ipostaze. A meritat.