Ultimul film vazut

Iti raspund sincer acum ca nu cunosc exemplul tau cu Vietnam. Imi recomanzi filmul?

Ricochet a scris:

Iti raspund sincer acum ca nu cunosc exemplul tau cu Vietnam. Imi recomanzi filmul?

Apocalypse, Now..
dar nu ma refream la film cat si la realitate... dom'le EU SPUN CA FILMUL NU M-A IMPRESIONAT FIINDCA REALIATEA IMPRESIONEAZA MAI MULT , ori daca e asa unde isi mai atinge scopul arta?

Love and Death de Woody Allen, o comedie pura, un film mai de inceput; de mult n-am mai ras asa de bine. 7/10, foarte bun.

Zarec a scris:

The Last King of Scotland este o ecranizare a unui best-seller.. asta deja spune multe .

gresit , zarec, ecranizarea unui best seller nu spune multe, ..ci putine!!!!!best sellerul este ca muzica comerciala,...iar noi suntem pe un forum progresiv...

acea afirmatie fu facuta intr-un sens peiorativ.. daca imi vei citi posturile ulterioare in discutia mea cu rico vei observa ca filmul nu a fost prea apreciat de catre mine

atunci imi retrag afirmatia,...nu am citit posturile respective!!

Continui exploarea lui Woody Allen. Azi, Interiors, 9/10. Exceptional. Si da, rezista in fata lui Bergman, de unde se trage (atat de evident).

Un mic sneak peek in Tarkovski, Oglinda:

Maria sta cocotata pe gard, fumeaza si se uita inspre padure. Un doctor, ce se afla in trecere, intra in vorba cu ea.

Buey! :evil:








;)

hehe (va urma nitel spoiler)
cea mai frumoasa intalnire tarkovskiana. Zerkalo mi-a deschis ochii pt un film atat de simplu, dar in acelasi timp enorm de complex.Zerkalo nu are termen de comparatie. sunt amintirile esentiale din viata unui om care este pe patul de moarte. mama lui are acelasi chip cu nevasta lui, tatal lui are vocea lui etc.
scene geniale: gemenii privind focul, citirea lui Puskin, prinderea pasari (era vrabie parca) si finalul, care prezinta un rai oniric splendid. mortul, devenit copil, intors alaturi de bunica lui, iar parintii lui se iubesc si/sau el si nevasta lui.

eu am vazut Ikiru. nu pot spune nimic. Kurosawa maxim, dupa nuvela Moartea lui Ivan Ilici a lui Tolstoi. deci... e cel mai bun film pe care l-am vazut in aprox ultimile 3 luni (in cazul in care vad in medie 1 film pe zi). as vrea sa scriu o recenzie ca la carte a aceste capodopere. deci revin cu un text mai pe larg, asta dupa o noua vizionare a peliculei

Cashback de Sean Ellis (2006) - un film de 5 dar cu multe momente bune, deci in final 6 (bun).

N-am mai vazut un Woody Allen de vreo saptamana deja, nu e bine! Ma roade ceva. Am devenit dependent.

A Midsummer Night's Sex Comedy, de Woody Allen: 6/10 (bun). Simpatic.

Pink Flamingos (1972) este creatia de capatai a lui John Waters. o satira extrem de revoltatoare pentru unii, revelatoare pentru altii. cuprinde o intreaga gama de proteste. nimic maret, ci doar mizer. mizerie, mizerie, mizerie. mizerie umana, carnala.

asta este nimic pe langa The Last of England!!!....acolo sa vezi mizerie Buendia!!!!de fapt nu cred ca poti sa vezi pana la capat, desi e un show contemporan de toata lauda artei cu acelasi nume!!!!

Taking Sides (2001)
nu-mi propusesem sa ma uit la el, doar am vazut pe TVRC ca incepe un film. am observat ca in cast primul in lista era Harvey Keitel. ce sa fac altceva decat sa ma uit? numele lui Skarsgard nu-l vazusem, dar a aparut in rolul dirijorului Wilhelm Furtwangler. subiectul duce intr-o zona sensibila. procesele americane de dupa WW2 nu sunt altceva decat agresiuni din partea fortei invingatoare. stiam asta, dar aici este analizata umanitatea din celor ce au luat parte la astfel de injustitii. pe de alta parte se vorbeste despre egoism, despre arta si cultura, relatii. filmul are cateva cadre cel putin interesante, dar in reste se respecta o stricete de teatru. imaginea este de mare efect. regia este semnata de Istvan Szabo, pe care il stiam din Ten Minutes Older: The Cello

N-am mai vazut nici un film de la ultima notatie incoace, foarte straniu sentimentul de a fi constient ca nu iti doresti ceva (in cazul meu, o vizionare). Tocmai am reinnodat ata, si m-am uitat la un film; un overload emotiv, care trebuia defulat printr-o experienta intensa - pe care am ales-o a fi "Todo Sobre Mi Madre", al lui Almodovar. Doamne, ce frumos. Daca poate cineva sa ma faca sa rad si sa plan in decurs de 15 secunde, Almodovar e. Tot ce mi-aminteam si am notat pe thread-ul de "mari regizori" se sustine. O singura chestie am uitat, anume ca abia odata cu filmul asta incepe Almodovar sa se foloseasca de unul din mijloacele pe care le foloseste atat de bine, anume muzica drept instrument narativ (cu functie de fluidizare).
Am castigat o seara minunata.

Everything You Always Wanted to Know About Sex (1972)
un Woody allen clasic, pe care l-am tot amanat. vazusem primele doua parti totusi, dar in fine, l-am vazut pe tot. imi place umorul inteligent al lui allen, care nu incearca sa spuna deocamdata prea multe (cum o va face in Annie Hall de exemplu).
este impartit in 7 segmente, fiecare reprezentand o situatie/problema sexuala. cum ar fi travestitul, zoofilia, afrodisiacul etc. problema nu este tratata ci parodieaza tratarea acestora. se gasesc deseori momente absurde, care dau o impresie a absurdului inconstientului. mi-a placut in mod particular al treilea segment datorita omagiului adus cinamatografului italian, in special lui Antonioni. actorii ocupa locuri studiate, ca intr-un tablou. cine a vazut Blow-Up stie la ce ma refer. totusi personajul aduce a 8 1/2

"Everything You Always Wanted To Know About Sex*
But Were Afraid To Ask" de Woody Allen: 6/10, simpatic ca de obicei.
Cateva gag-uri pe care le stim toti de pe toate gardurile, de aici
sunt.

"Little Miss Sunshine" de Dayton/Farris: 7/10, remarcabil daca e vazut ca o comedie neagra, ceea ce nu cred ca a fost in intentiilor lor. O nota speciala pentru scena cu fetitele "prestand", unul din cele mai horror momente la care nu m-as fi asteptat ever.

andu a scris:

"Little Miss Sunshine" de Dayton/Farris: 7/10, remarcabil daca e vazut ca o comedie neagra, ceea ce nu cred ca a fost in intentiilor lor. O nota speciala pentru scena cu fetitele "prestand", unul din cele mai horror momente la care nu m-as fi asteptat ever.

haha, nice movie, eu cred ca "adolescentul mut" si "fratele sinucigas" au facut cele mai bune roluri. In schimb, m-a cam dezgustat mosul batran, mai ales ca a luat si Oscar pe chestia asta, iar 'tatal' (scuze, dar tocmai acum uit cum ii cheama pe actori...), desi si-a facut bine rolul, e un fel de om ce-mi da fiori.

Lasand personajele deoparte, filmul e un excelent road-trip, cu un scenariu pe masura, si, da, scena cu "proba de talent", in mod special cel al personajului principal, a picat ca un soc in intreg filmul, haha.

Mi-a placut filmul, i-as da 8/10 (bazandu-ma pe "ratingul tau" ), dar sa zicem ca am alte favorite de anul trecut (m-am uitat la multe filme nominalizate la Oscar, e deja o traditie in familie).

4 luni, 3 saptamani, 2 zile (2007)
Era si cazul sa vad si eu intr-un final filmul lui Mungiu. S-a discutat mult despre el, despre Palme d'Or si despre controversatul subiect. Cum toata lumea stie cum se petrece actiunea, vreau sa adaug ca la fel de mult conteaza planurile secundare, cadrele lungi si reactiile secundare, ce nu apar in film. La capitolul filmare este perfect. Inca din primele cadre se vede o stapanire extraordinara a camerei. Deseori este filmat held-in-hand. Maestrul se numeste Oleg Mutu si de-abia dupa vizionarea filmului am aflat ca el este responsabil si pentru imaginea din "Moartea Domnului Lazarescu". Este cel mai "serios" film romanesc, unde ironia se gaseste decat in postura de prim-plan: a existentei. Nici un dialog nu este risipit, nici o secventa nefiind in plus.
Fara dar si poate este o revolutie in cinematograful romanesc, inceputa odata cu capodopera lui Puiu (se poate si cu Palme d'Orul lui Mitulescu la sectiunea scurtmetraje din 2004), continuata de Porumboiu, Muntean, Nemescu si Mitulescu si incoronat de Mungiu. alte nume pe care le atribui noului cinema (ca influenta sau chiar participare) sunt: Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Ruxandra Zenide (sa mai creasca si totul va fi ok) si Titus Muntean (care s-a cam pierdut, dar poate isi revine).

Ricochet a scris:

Mi-a placut filmul, i-as da 8/10 (bazandu-ma pe "ratingul tau" ), dar sa zicem ca am alte favorite de anul trecut (m-am uitat la multe filme nominalizate la Oscar, e deja o traditie in familie).

Nu l-am notat mai sus pentru ca e totusi prea cinema-friendly, is prea multe clisee rasuflate care nu-s demontate ci bagate la gramada (fiecare trebuie sa aiba sansa sa concureze, bunii si raii, familia disfunctionala care totusi e functionala etc), pentru ca publicul american e prea obisnuit cu ele, are nevoie de ele. Nu e o comedie neagra voita (daca ar fi fost, lucrurile astea ar fi fost rezolvate altfel) dar poate fi vazuta si asa; sunt prea multe lipituri si se simte efortul de a construi ceva totusi neobisnuit pentru publicul larg, pentru mine neindemanarea e la vedere. Si sunt si prea multe momente lipsite de adancime.
Per ansamblu, e genul de film dupa care n-as recomanda o alta vizionare, ca sa se poate aseza toate temele si motivele.

andu a scris:

Ricochet a scris:

Mi-a placut filmul, i-as da 8/10 (bazandu-ma pe "ratingul tau" ), dar sa zicem ca am alte favorite de anul trecut (m-am uitat la multe filme nominalizate la Oscar, e deja o traditie in familie).

Nu l-am notat mai sus pentru ca e totusi prea cinema-friendly, is prea multe clisee rasuflate care nu-s demontate ci bagate la gramada (fiecare trebuie sa aiba sansa sa concureze, bunii si raii, familia disfunctionala care totusi e functionala etc), pentru ca publicul american e prea obisnuit cu ele, are nevoie de ele. Nu e o comedie neagra voita (daca ar fi fost, lucrurile astea ar fi fost rezolvate altfel) dar poate fi vazuta si asa; sunt prea multe lipituri si se simte efortul de a construi ceva totusi neobisnuit pentru publicul larg, pentru mine neindemanarea e la vedere. Si sunt si prea multe momente lipsite de adancime.
Per ansamblu, e genul de film dupa care n-as recomanda o alta vizionare, ca sa se poate aseza toate temele si motivele.

Yummy, subiect de discutie!!

Cinema-friendly, pentru mine, pentru filmul asta, inseamna cinema-easy.

Cliseul de bine si rau nu mi s-a parut batator in ochi, pana la urma, familia se baga singura in ... si iese tot singura din el...cand iese.

Familia disfunctionala nu e niciodata un subiect plictisitor sau epuizat, desi probabil ai dreptate, e ca si cum orice actor care spera la Oscar sau asa ceva trebuie sa interpreteze un monstru, un psihopat, un deformat sau un personaj cu totul socant.

Nu stiu cat de suta la suta obisnuiti ar fi americanii cu un film ca "Little Miss Sunshine" - just think cum atatea familii care, intr-adevar, sunt obsedate ca fiicele lor de nici 8-9 ani sa fie modele si miss-uri.

Nu-i comedie neagra, desi tin minte multe momente cand m-am intrebat "what can go more wrong than this" (si, de fiecare data, mi se raspundea: "Astfel"!!!) )

Neindemanaticul din "Little Miss Sunshine" este ne-esentialul, adica materialul ce nu poate fi premiat sau apreciat in nici un fel. Asa e, multe momente nu au profunzime, totusi profunzimea e un lucru diferit, intr-un film precum acesta.


Mersi ca ai coborat de pe treptele superioare ale filmului, de printre Tarkovski si Woody, ca sa iti impartasesti ganduri despre un film ca acesta.

"Little Miss Sunshine", in viziunea Angelo Mitchievici

http://www.romlit.ro/www/texte07s/rl30/2-24-1.html

una din cauzele reducerii timpului meu pt postat pe forum este Filmul. in sfarsit, reusesc sa vad filmografiile pe care le detin. am terminat cu Cronenberg si Kurosawa si am trecut la fratii Coen. de retinut la Coeni, ca fiecare film are aceeasi impartire a "muncii": scriu scenariul impreuna, Joel regizeaza si Ethan produce.
Blood Simple este un neo-film noir, cu un excelent umor negru. o schimbare a perspectivei de-a dreptul halucinanta, iluzii optice remarcabile. nu mi-a venit sa cred ca este un film de debut! se creaza un spatiu magic, malefic, cu personaje tipice genului noir.
Raising Arizona pare a fi una dintre cele mai destepte comedii pe care le-am vazut. de retinut scena alergarii de catre politie, vanzator si caini. punctul serios al filmului il constituie cosmarul lui Hi (reprezentat prin intermediul unui urias imputit, un killer pe harley davidson, care afla pana la urma ca e pe urmele sale) si infruntarea acestuia.

Nu sunt expert in filme ca voi si sunt si mai pitin exigent/pretentios. Dar nu pot sa nu mentionez un film clasic ce l-am revazut aseara - the Hustler - cu un Paul Newman excelent. Un alt motiv pt care filmul mi-a placut si mai mult este muzica - un jazz superfain.